5,484 matches
-
aceea vine. Problema este că unii - nu publicul, ci critici sau cineaști - consideră că ceea ce face Nae e un gen ușurel, frivol, „cam vodevilș, cum era de părere un mare și venerabil cineast român. De ce râsul este produsul minorului, iar plânsul este produsul majorului nu pot înțelege. Nu e adevărat că e mai ușor să-l faci pe unul să râdă decât să plângă. Aș zice că dimpotrivă, în România de azi e tocmai invers. Relația dintre filmele lui Nae și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
nici ce e cu turcu, nici ce-i cu pistolu. E partea care mi-a plăcut cel mai mult : parcă toți scenariști, actori au înnebunit subit ori s-au prostit sau și una, și alta. în rest, totul e de plâns. Ce tristă fascistă... în Ce lume veselă..., ultimul film al veteranei Malvina Urșianu, o doctoriță oftalmoloagă (Tamara Crețulescu, jucând ca-ntr-o telenovelă) pune ochii la propriu pe-un mult mai june pictor așa-zis avangardist (Florin Piersic Jr., jucând
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
privirile noastre s-ar putea întîlni. Eu pufnesc din cînd în cînd într-un rîs trist, aproape amar, în timp ce Ion oftează. Stăm față în față, continuînd să ne ocolim privirile. Așa-mi trebuie, lua-m-ar dracu'! izbucnește Ion în plîns, așezîndu-se cu fundul pe trepte, lăsîndu-și fața în palme. Îl las să plîngă în liniște, să se răcorească, apoi, după cîteva minute, cînd se mai potolește, mă plec și-l bat încet cu palma peste spate, vrînd să-i spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
după cîteva minute, cînd se mai potolește, mă plec și-l bat încet cu palma peste spate, vrînd să-i spun ceva, o vorbă de îmbărbătare, dar mă simt incapabil să deschid gura. Ion ridică spre mine ochii roșii de plîns : Te invidiez, Mihai. Parcă ți-am mai spus-o, murmură el. Tu ești liber, mai ai timp să alegi... Tu mai poți visa... O soție..., o familie..., căldura căminului... Îți mai amintești de Poieni? mă întreabă el, schimbînd tonul. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
veniți la fața locului. Au urcat-o în mașina Miliției și-au dus-o la spital. Îngrozitor!!... murmur eu, rezemîndu-mă cu spatele de tocul ușii. Îngrozitor... În-gro-zi-tor... Ha-ha-ha !... mă apucă un rîs isteric, înecat în gît, ca un hohot de plîns. Ha-ha-ha... Furtuna... Furtuna... Fulvia mă privește înlemnită. Iartă-mă! îi spun. Ești sigură că au dus-o la spital? Pe cine? A, pe femeia în capot? Da, sigur. Abia puteau s-o stăpînească trei milițieni. Îngrozitor! șoptesc din nou, privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și posomorâtă și am sunat. M-au primit Dorine și Linașchiopătând; camera ta era frumoasă și luminoasă, biroul tău tivit cu soare și un mare lac de lumină revărsat până la radio. Apoi, te rog să mă ierți, am izbucnit în plâns. Apoi, din nou, stare de inconștiență, abrutizată de durere; pe urmă Maria, Mișu Michail, Pauline, până la șapte și jumătate. Am ieșit cu Maria să cumpăr hârtia asta de scrisori, prea albastră, și m-am întors. Casa, prea tăcută, m-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întâlnit pe Ghibaldan, divorțat de nevasta a II-a care pleacă la părinții ei în Anglia; m’a rugat să-ți comunic caldele lui salutări, în orașul spre care, ca orice român, râvnește. În afară de această telegrafică înșiruire, o explozie de plâns de dor, în fața Mariei. Trec printr’o fază ingrată de îngrijorare și dor, amândouă acute. Biata Maria care nu știa ce să facă îmi mărturisia că ea tocmai se bucura văzând ce curagios iau viața, cu muncă și resemnare. În
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
legată cu panglică, și cu o creangă de brad, luată de la Marché aux fleurs, din dosul Madeleinei, și bucuria ta émer veillée. Dar tu nu ai știut niciodată că pentru mine a fost un Crăciun trist, de înfrângere, și nici plânsul meu, pe care mi-l amintesc brusc acum, nu-l ții minte. Luasem - res taurantele erau închise în ziua de Crăciun - fripturi, pateuri, prăjituri, fructe; reveillonul francez e totdeauna la Crăciun, și toată noaptea; alături era o boîte, am auzit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vom mai vedea - de când am rămas singură pe peronul Gării de Nord. Singură, fără tine. Nu văd reîntoarcerea, nu va fi. Dar ești pe ce[lă]lalt tărâm, al vieții, și asta mă interesează. Te strâng pasionat lângă mine, cu lacrimi, cu plâns, dar cu o imensă iubire ce cred că prin renunțare s’a sublimat și m’a depășit. De dincolo: Ad Te Clamavit, Maman 75/1948 I Luni, 6 septembrie [1948] [...] Nu te întoarce în România. Am o singură spaimă, dar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
chiar și așa, pleci fără să-mi spui rămas-bun. Atunci, cât e ziua de lungă mă târăsc fără vlagă, purtând în mine un fel de neliniște vecină cu nefericirea; dorul meu se exacerbează, mă târâi într-o stare vrednică de plâns, iar amintirile frumoase refuză să prindă contur. [...] 2 ianuarie [1950], luni [...] Zâmbește-i bătrânei tale care își toarce aici caierul suferinței ca să-i facă fetiței ei o rochie de aur, de perle și de diamante. M. 1/1950 4 ianuarie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
copilă; mă gândesc la întoarcere, la Mimi, la pistruii ei, și îmi vine să plâng, să țip, să alerg spre eden: orașul în care ne vom revedea. Este în cer? E pe pământ? E Bucureștiul? Draga mea, mă încearcă un plâns nebun. [...] 43/1950 V 3 septembrie [1950], luni Draga mea, scumpa mea, marea mea mică prietenă, Credeam că cel puțin de data asta are să fie scrisoarea cu vești bune, dar uite că destinul, cumplitul meu destin, a hotărât altfel. După ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar treburile gospodărești sunt necruțătoare. Ca să pot bea un biet ceai cu lămâie, de altfel foarte bun și parfumat, cu pâine cu unt și miere, parfumată și ea, am alergat în dreapta și-n stânga. Deci, telegrama ta. Am izbucnit în plâns. Scumpa mea, îți dedic aceste ultime ore din an; bineîn țeles că o să ciocnim un pahar, noi două, peste capetele aplecate ale celorlalți; peste spațiu, inimile noastre se vor întâlni, zbuciumate și îngrijorate, dar credincioase. Să se sfârșească acest coșmar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Încă ușor necizelat pe la colțuri. Dar Suze îl iubește, și ăsta-i singurul lucru care contează. Ce, eu n-am iubit-o pe pisica Bagpuss de la televizor, și nu era decât o cârpă? O, Doamne, sper să nu m-apuce plânsul. Trebuie să fiu tare. — Harborough Hall, citește Luke inscripția fixată pe doi stâlpi de piatră care stau să cadă. Aici e? — Îhm... Îmi trag nasul și încerc să-mi iau un aer detașat. Da, aici e. Intră în curte. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de băutură scumpă. Ditamai omul, liniștitor și indestructibil. Și nu zăcând într-un pat, în halat de spital. Mă uit la Luke, și el îl fixează pe Michael, alb ca varul. Pare că din clipă în clipă o să-l podidească plânsul. O, Doamne. Acum îmi vine mie să plâng. Apoi Michael deschide ochii și simt un val de ușurare. Ochii, cel puțin, i-au rămas neschimbați. Aceeași căldură. Aceeași licărire de umor. — Ei, nu trebuia să bateți atâta drum, zice. Glasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
poate și acum va fi la fel. Când am să-i explic totul de-a fir a păr, o să zică, vai, scumpa mea, nu fi prostuță, sigur că poți face nunta oriunde îți dorește suflețelul. Sau, poate, va izbucni în plâns și îmi va spune cum am putut să-i înșel încrederea în felul ăsta, și că nu va veni la Plaza nici moartă. — Și am primit depoziția ei prin poștă. Auzi, curviștina mă dă în judecată! Îți vine să crezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
normal cu ea. Recent am făcut chiar o glumă - cum ar fi să nu apar în ziua respectivă. Am râs amândouă, iar Robyn mi-a zis ghiduș „Te dau în judecată!“, iar eu am reușit să nu izbucnesc într-un plâns isteric. Sunt în cădere liberă. Mă îndrept vertiginos spre pământ. Și nu am parașută. Nu știu cum, dar am ajuns într-o zonă complet nouă, dincolo de panica normală, dincolo de soluțiile normale. Numai un miracol mă poate salva. Toate speranțele mele sunt legate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
plesnesc creierii. Trebuie să scap. Din apartamentul ăsta, din viața mea, din porcăria asta îngrozitoare. Am nevoie de un loc liniștit; de un sanctuar. De un loc în care să-mi găsesc pacea sufletească. — Mă duc la Tiffany, zic cu plânsul în gât, și închid ușa în urma mea. La cinci secunde după ce am trecut pragul de la Tiffany, sunt deja mult mai calmă. Inima începe să-mi bată iar normal. Gândurile încetează să gonească nebunește. Simpla vedere a vitrinelor cu bijuterii scânteietoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
20, p. 288"/>). Cam aceleași categorii apar și la mitropolitul Antim Ivireanul, la Începutul secolului al XVIII-lea : „limbile [= păgânii], că n-au credință, jidovii, că n-au botez, ereticii, că sunt despărțiți din brațele Bisericii”, toți fiind „vrednici de plâns” <endnote id="(656, p. 188)"/>. Într-un manuscris din 1667 (mss. BAR nr. 1570), tradus „de pre limba slovenească pre limba românească”, cel care citește și se Încrede În „scripturi ereticești” este „blestemat și proclețit” și amenințat cu „neîmblânzit județ
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evrei În apă” (589, p. 331). Politicianul român se Înșela amarnic. În octombrie-noiembrie 1941, când evreii din Basarabia și Bucovina au fost transportați cu plutele peste Nistru, soldații români se distrau aruncându-i În apele reci ale râului : „Hohotele de plâns ale celor azvârliți de către soldații Însoțitori Îmi sună puternic În urechi și acum”, Își aduc aminte supraviețuitori deportați În Transnistria. Evreii din alt convoi „au fost siliți să intre În apele Nistrului și circa jumătate din cei porniți la drum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
restratificat mai nimeni dintre cei vizați În mod special, acest lucru căzând tot În sarcina milenarilor băștinași români care s-au apucat mintenaș de ridicat baraje, lucrări de artă la drumuri și căi ferate, fabrici, uzine, etc. În hohote de plâns care răzbat peste timp din mucegaiul actelor arhivistice, se aude strigătul de deznădejde al lui Iancu Gutman, sub forma următorului text: „Nu am putut face Încă nimic fiindcă e o problemă care cere mult timp”. Completare personală: nici nu se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mirositoare. Se iau în mână oul (sau ouăle) și lumânarea și se plimbă mâna lin din cap până în picioare, cu mișcări ușor rotative, mai întâi pe față și apoi pe spatele pacientului. Tot timpul se fluieră în surdină, melodios. Rezultat: Plânsul încetează ca prin magie (la drept vorbind, plânsul încetează prin magie...). Explicații suplimentare: alcoolul și ierburile puternic mirositoare îndepărtează spiritele rele iar fluieratul melodios atrage spiritele bune. Ouăle crude absorb energiile negative și după curățare sunt aruncate (undeva unde să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și lumânarea și se plimbă mâna lin din cap până în picioare, cu mișcări ușor rotative, mai întâi pe față și apoi pe spatele pacientului. Tot timpul se fluieră în surdină, melodios. Rezultat: Plânsul încetează ca prin magie (la drept vorbind, plânsul încetează prin magie...). Explicații suplimentare: alcoolul și ierburile puternic mirositoare îndepărtează spiritele rele iar fluieratul melodios atrage spiritele bune. Ouăle crude absorb energiile negative și după curățare sunt aruncate (undeva unde să nu fie consumate de niciun animal). În treacăt
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și prima oară, similar cu zgomotul de talangă de la noi și pe care l-am mai auzit în filmele sau muzica tibetană. Revin în realitatea imediată, zdruncinată de zgomotul făcut de cineva care vomită violent după care intră într-un plâns sfâșietor. Câțiva în jur se chinuie din plin, vomită și le simt suferința aproape palpabil. Încerc să mă deconectez de cei din jur și respir adânc de câteva ori. Apare o luminiță urmată de vocea lui Jorge care întreabă cine
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cerceteze și să coboare în cele mai ascunse taine al tale, să îți dea puterea ca să-ți părăsești păcatele secrete. Altfel, slava lui Dumnezeu se va depărta pentru totdeauna din viața ta și vei fi aruncat acolo unde va fi plânsul și scrâșnitul dinților. Dar cei ce vor birui nu vor putea pierde slava lui Dumnezeu. Pavel arată limpede că ei vor ședea cu Hristos în locurile cerești; și ceea ce va fi mânie aprinsă pentru cei compromiși, pentru cei neprihăniți va
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
regret pentru pierderea unei consătence atât de cunoscută și bună mamă de familie. Ajunși la casa părintească unde Maria copilărise și pe care o părăsise în urmă cu douăzeci și trei de ani , după ce se măritase cu Costache, o bufni plânsul amintindu-și câte învățături bune și sfaturi primise de la maică-sa. Costache o liniști, apoi intrară în casă, întâmpinați de sora Elena Gâză și bărbatu-său Toader, care locuiau în Armășoaia și de frații Ion, Vasile, Neculai și Ghiță.Veniseră
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]