6,499 matches
-
Dă-l sub laiță. Unde i-s picioarele Pune-i capul. Iar unde i-i capul Pune-i picioarele. Să n-aibă stare Nici alinare, Cum n-a avut Maică-sa când l-a născut, Cu sudori pe frunte Cu poalele sumte Cu șelele frânte. Cum s-a zbuciumat maică-sa Pân-ce l-a născut Așa să se zbuciume și el Pân-ce n-a veni la mine. Iar la mine de-o veni Cu dânsul când oi grăi Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
locurile. Valea este mlăștinoasă, Bârladul curgând cu dese meandre într-o luncă nu prea largă. Pământul clisos și alunecos, apa zăpezii care se topea din pricina moinei transformau valea într-un loc cu totul nepotrivit pentru desfășurarea cavaleriei. Drumul urmează pe sub poala dealului firul de apă, care de multe ori îl întrerupe trecându-1 de pe un mal pe altul. Un dușman avantajat din punct de vedere numeric nu putea să exploateze această superioritate pe un asemenea teren și într-un loc atât de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din mătase roșie brodată cu aur și argint, cu mâneci largi, cu manșetă strânsă, încins cu o cingătoare de culoare închisă, iar pe deasupra poartă o mantie din brocart, fără mâneci, a cărei răscroială cade mai jos de talie, tivită la poale și la mâneci cu hermină. Încălțămintea e din stofă (sau din piele fină) de culoare roșie, culoarea purtată de monarhi. În biserică s-a moștenit Bizanțul cu ceremonialul lui fastuos. Odăjdiile din stofe scumpe, cusute cu fir de aur, argint
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
într-o fază superioară a ritului de trecere, cu straie frecvent descrise în colinde: „D-un veștmânt prelung,/ Lung până-n pământ./ Scris îmi este, scris,/ Soarele și luna;/ În spatele lui,/ Soare cu căldura;/ În ambii umerei/ Doi luceferei;/ Jur-prejur de poale/ Cerul plin de stele,/ Toate văzdurele”. Enumerația aglutinantă compune un tablou uranian total. Repetiția verbului predicativ are menirea de a spulbera orice îndoială asupra celor ce urmează, contemplarea peisajului astral adus pe pământ și, mai mult, pe un pământean, fiind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
brâu până-n pământ/ E vesmânt dalb de argint;/ Din brâu până-n umerel/ E vesmânt dalb de-aurel;/ Cam din brațe, cam din spate/ Locu-i luna cu lumina;/ Cam din spate, cam din brațe/ Locu’i soar’le cu căldura;/ Dinprejurul poalelor/ Locu-i stele mărunțele,/ Mai presus și mai mărele;/ Întrumerii amândoi/ Locu-i doi luceferei,/ Luceferei ziornicei,/ Ziornicei, ziori de ziuă” (Bumbuiești - Vâlcea). Căldura soarelui și lumina eliberatoare a zorilor sunt fundamentale pentru rolul mitic al feciorului care trebuie să revigoreze capacitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Căldura soarelui și lumina eliberatoare a zorilor sunt fundamentale pentru rolul mitic al feciorului care trebuie să revigoreze capacitatea roditoare a lumii. Hainele cosmice apar și în folclorul medical, ca efect al practicii purificatoare: „Pe mine ce-am văzut?/ Pe poale am văzut stelele./ Pe piept am văzut luna./ Pe față am văzut soarele./ Ca soarele m-am luminat,/ La toți cu drag am picat” (Brăila). Descântecul de dragoste reușește chiar marcarea profundă a emblemei astrale: „Mă uitai în sus,/ Mă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și duce cu sine cele două tipuri de călători: pe cel către lumea fără umbră și pe cel care a coborât în Infern și s-a întors transformat. Cântecele ritual-ceremoniale utilizează aceeași imagine poetică: „Sus în nantu seriului,/ Jos în poala soarelui/ Este-un pat mari, rotat;/ - Dar pi el sini-i culcat?/ Miticî se-o răpusat!” (Dolheștii Mici - Suceava) ce apare în colindele de fecior: „Pe sub soare mai la vale/ Trece-un voinicel călare” (Țepu - Galați), „Mai la vale pe sub
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În păunar”. Confuzia provocată de pasărea solară este compensată în alt colind de fecior, în care fiara infernală vânată este revelată prin mijlocirea astrului, devenit adevărat adjuvant inițiatic: „De Cerb mi-a d'aflat/ În trei cornari de mare/ Sub poală de soare,/ Sub un păltinel,/ Sub poală de cer” (Limanscoe - Republica Moldova). Invocarea soarelui înainte de lupta cu zmeii: „Coconașu ce-m' făcea?/ La răsărit săntorcea,/ Cruce cu dreapta-ș' făcea” (BârcaDolj) în balada tip I(9), din colecția Amzulescu, poate fi pusă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este compensată în alt colind de fecior, în care fiara infernală vânată este revelată prin mijlocirea astrului, devenit adevărat adjuvant inițiatic: „De Cerb mi-a d'aflat/ În trei cornari de mare/ Sub poală de soare,/ Sub un păltinel,/ Sub poală de cer” (Limanscoe - Republica Moldova). Invocarea soarelui înainte de lupta cu zmeii: „Coconașu ce-m' făcea?/ La răsărit săntorcea,/ Cruce cu dreapta-ș' făcea” (BârcaDolj) în balada tip I(9), din colecția Amzulescu, poate fi pusă în aceeași categorie rituală a cultului solar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Du-ti, moșule, colo-n pârâu șî be apî!” (Vizureni - Galați). Setea constituie un semnal organic al prezenței nefaste, asemenea somnului care îi covârșește pe eroii care păzesc stâlpul lumii devastat de ființe misterioase ori pe flăcăul care așteaptă în poala fecioarei ivirea balaurului antropofag. O diferență pare însă necesară: somnul acționează ca marcă fiziologică a intruziunii maleficului în planul ordonat, pe care îl contaminează cu morbul inanimării specifice (leul ori cerbul falnic din colinde aromesc pe celălalt tărâm), în timp ce setea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
verbelor. O altă întrupare a neantului ce va fi îmblânzită și deci transformată social este leul, al cărui lăcaș păstrează coordonatele sacre: „Luai urma leuluiu/ Și-o luai și o aflaiu,/ Colea-ncoaci, colea-n coleare,/ Colea-n vârful munțiloru,/ Sub poalele braziloru./ Găsii leul adormitu,/ Adormit, nepomenitu” Urcușul neofitului este implicit și presupune aici o „citire a semnelor” sacrului în profan. Urma leului, răzleață, obligă pe flăcău să se rupă de lume și să ajungă într-un spațiu de frontieră între
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ea se stinge de la sine. Explicația este infirmată și de moartea eroului la apus, după cum întâlnim în balada III (196) Miorița: „Și mi s-au vorbit,/ Și mi s-au șoptit/ La apus de soare/ Să mi te omoare,/ Supt poale de munte,/ Prin crânguri tăcute,/ Oi când aromesc/ Și câini ostenesc”. Momentul ales aici vrea să se sustragă privirii divine (aruncate pe pământ prin soarele de pe boltă) și vigilenței companionilor canini. În Misticean I(7), soarele ia cu el în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
emblemă, cu conotații solare datorate culorii și coamei sale, și folosește magia pentru a-l afla: „Din forma ineluluiu/ Junelui junelui bunu,/ Luai urma leuluiu/ Și-o luai și o aflaiu,/ Colea-ncoaci, colea-n coleare,/ Colea-n vârfu munțiloru,/ Sub poalele braziloru” (PetreniDeva - Hunedoara). Coordonatele tărâmului aflat la înălțime implică traiectoria ascensională a eroului, precum și o situare sub Arborele Cosmic, căci leul „ilustrează paradigma asocierii monstrului de la baza Creației cu Centrul și Axa lumii ipostaziată ca Pom Cosmic”. În colinda citată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sensuri: ratarea inițierii prin contaminarea cu forțele tenebroase, „semn al intrării în lumea morților” și „absorbirea forțelor chiar în energiile primare ale unui somn «voinicesc», ca o moarte aparentă”. Cel de-al doilea tip de letargie caracterizează animalul aflat la poalele bradului lumii, căci acesta este principiul pe care îl reprezintă: neantul, neființarea. Odată aflat leul, eroul mai trebuie să treacă o probă: trezirea acestuia. A fost remarcat pericolul pe care l-ar reprezenta trezirea bruscă a fiarei, surprinsă în colindele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Genetrix. Formele pe care le îmbracă procesul ritual sunt cu atât mai profunde cu cât el s-a fixat în tipare abstracte și întrucâtva absconse, pentru simbolizarea evoluției spirituale. În Coșova, Bulgaria, înghițirea indusă de imprecația maternă are loc la poalele lui axis mundi, și scena exemplifică dominanta solară a eroului: „La un pom mare-nflorit,/ Nu e soare răsărit,/ Da’ e șarpe-ncolăcit;/ Pi-un voinic că mi-l sugea;/ Mi l-a supt de jumătate,/ Jumătate nu măi poate./ (...) Mumă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să te faci piatră,/ Piatră năstămată,/ De-'l blestem de fată/ Că prea e curată!”. Puterea gesturilor magice făcute de fecioare este folosită în practicile de vindecare românești și în descântece, în care boala însăși este amenințată cu călcâi sau poală de „fată curată”. Fecioarele „posedă in nuce energia ocultă a purității și sfințeniei, a nonmanifestatului și inaccesibilului”, ceea ce dă gesturilor și cuvintelor pronunțate de ele puteri care transcend profanul. În baladă blestemul se îndeplinește fără întârziere: traversând râul negru dintre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
strunită magic de fata nubilă, fiindcă forțele pluviale sunt distructive, rup vaduri și inundă spațiul ordonat. Tot în colindele tip Leagăn de mătase IV, 80, ca și în cele de mai sus, bourul se dezvăluie drept sursa potopului ciclic: „Su’ poală de măgureli,/ Olerui, domnule!/ Frumos doarme bou negru./ Bou negru se sculară/ Și din coarne flușturară,/ De rouă se scuturară/ Ș-apucară cam la vale,/ Cam la vale, cam la deal./ Rupse malu, rupse dealuri,/ Rupsei grădini îngrădite/ Cu flori
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Într-o colindă din Grădiștea - Ialomița, fata care coase darurile de nuntă într-un leagăn își vede perechea sosind dinspre est, flăcăul fiind, după cum știm, ipostaza umană a soarelui: „Când ochi negri își d-aruncară/ Di-ncotro soare răsare,/ Pe poale de iezerel/ Vede-și un sol de mari boieri;/ Și nu-i stol de mari boieri,/ Și e... (cutare), tânăr, călare/ P-un cal vânăt dat în spume”. Revenind la textul ceremonial din Țepu, Galați, trebuie să remarcăm că prezentul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
logodită,/ De azi-mâine nunta-mi vine,/ Și pe mine mă vor duce/ Peste munți în alte curți,/ La părinți necunoscuți,/ La curți dalbe nemăturate,/ Și la vase nespălate./ Împărăteasa dac-auzea,/ Mai frumos mi-o dăruia:/ Cu coada păunului,/ Cu poala de sune verzi,/ Cu mâna de bani mărunți./ - Cu coada păunului/ Tu curți dalbe vei mătura;/ Cu poala de sune verzi/ Tu vasele le vei spăla;/ Cu mâna de bani mărunți/ Tu nunta vei săvârși”. Darurile împărătesei al cărei portret
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
părinți necunoscuți,/ La curți dalbe nemăturate,/ Și la vase nespălate./ Împărăteasa dac-auzea,/ Mai frumos mi-o dăruia:/ Cu coada păunului,/ Cu poala de sune verzi,/ Cu mâna de bani mărunți./ - Cu coada păunului/ Tu curți dalbe vei mătura;/ Cu poala de sune verzi/ Tu vasele le vei spăla;/ Cu mâna de bani mărunți/ Tu nunta vei săvârși”. Darurile împărătesei al cărei portret este acum indubitabil de maestru inițiator implică solarul prin pana păunului, feminitatea capabilă să îndepărteze orice opreliște și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mâna de bani mărunți/ Tu nunta vei săvârși”. Darurile împărătesei al cărei portret este acum indubitabil de maestru inițiator implică solarul prin pana păunului, feminitatea capabilă să îndepărteze orice opreliște și amintește concomitent de jertfa întru nuntire a animalelor stricătoare. Poala de fustă (sună) are valori apotropaice în descântece, când este asociată cu aura pură a fecioarelor. Dacă pana frumoasă a păsării solare devine o mătură mirifică, agentul taumaturgic se schimbă într-un instrument casnic, ambele având rolul de a-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca-ntr-o corabie a lui Charon spre moarte, leagănul păstrează caracteristicile rituale în ocurențele din alte specii folclorice. Circumscrierea succesivă a fetei izolate apare într-o colindă din Voineasa, Vâlcea: „Mijlocul cetății ei/ E un brad nalt, minunat,/ De poale cam lăsățat,/ De crăcile bradului/ E un leagăn deagățat”. Dublarea recluziunii apare și într-un basm din Pătroaia-Vale, Dâmbovița, în care fecioara este așezată într-un leagăn de mătase dintr-un castel cu 360 de odăi. În basmul Cu cerbulețul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
populară, a scrie, cu sensul și de a picta, are puterea unei legi nestrămutate ce afectează toate etapele vieții omenești. Reluarea verbului de percepție la perfect compus induce o condiție astrală definitivă în descântec: „Pe mine ce-am văzut?/ Pe poale am văzut stelele./ Pe piept am văzut luna./ Pe față am văzut soarele”. Hipertrofierea percepției vizuale este necesară pentru a crede cu tărie în efectul magic al ritualului, căci a vedea înseamnă a fi convins de existența acelui lucru. Perfectul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
niște știoalne 10, bălți în care ne scăldam cu toți de-a valma. Ancuța era frumoasă, dar mergea oleacă șchiopătând și-i ziceam Șchiopuța. Ea ca și noi avea o singură cămeșa însă foarte largă și când ploua, ea ridica poalele cămeșii, noi ne băgam sub cămeșa ei să nu ne ploaie. Ea mă striga pe mine Ghiorghiță, cum auzea că mă striga mama mea. Dar biata Ancuță și frumoasă si drăgălașă n-a trăit mult, că s-a îmbolnăvit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Neculai Vlahuță, fratele picherului Alexandru Vlahuță [13]și aicea venea și picherul Constantinescu care trăia în str. Broscăriei și avea o doamnă frumoasa ca din povești. Și mai beau vin și cântau foarte frumos. Murind Constantinescu, Dna lui a avut poale lungi și minte scurtă. A vândut casa cea foarte frumoasă și s-a dus după un muntean foarte lăudăros și trăia într-un bordei făcut din traverse și acoperit cu pământ în gara Dolhasca, județul Suceava ca vai de lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]