7,476 matches
-
visezi, Orfeule! De ce oare noi, oamenii, suntem oameni dacă nu pentru că există și câini, și pisici, și cai, și boi, și oi, și animale de tot soiul, mai cu seamă domestice? Oare în lipsa animalelor domestice pe spinarea cărora putem pune povara de animalitate a vieții ar fi putut ajunge omul la umanitatea sa? Dacă omul n-ar fi domesticit calul, jumătate din speța noastră n-ar duce-n spinare cealaltă jumătate? Da, vouă vi se datorează civilizația. Și femeilor. Oare însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
transforma principiile bunului-simț în concluzii ale simțului propriu, cea de a regândi pe cont propriu locurile comune, fapt prin care încetează a mai fi comune, cea de a supune criticii vulgaritățile. Și dacă, făcând asemenea eforturi, nu poate face față poverii și-și epuizează nu prostia proprie, ci propria inteligență și propria viață, atunci se sinucide. I se întâmplă ce i s-a întâmplat broaștei din fabulă care-a vrut să devină bou și a plesnit. Așa trebuie să plesnească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai tragică. Îmi reînviau, ca să mă tortureze cu tortura desfătătoare - despre „durerea desfătătoare“ a vorbit Sfânta Tereza - a producției deznădăjduite, a producției ce caută să ne salveze în operă, toate ceasurile ce-mi dăruiseră Sentimentul tragic al vieții. Mă apăsa povara întregii mele vieți, care îmi era și-mi este și moartea. Mă apăsau nu doar cei șaizeci de ani ai mei de viață individuală și fizică, ci mult mai mult de-atâta; mă apăsau veacuri de tradiție tăcută înghesuite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la asta, cu atât mi se părea că așa e drept. Cu cât răsuceam planul în minte pe toate părțile, cu atât îmi dădeam seama că nu aveam cum să dau greș. Am mers mai departe, cu Harry gârbovit sub povara grijilor sale, iar eu galopând lângă el pe un cal alb, cu armura zăngănind în vântul de iarnă. — Aș putea să te ajut, i-am spus. S-a oprit și am început să îi explic planul meu. Eram surprins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ascunseseră se furișaseră din pivnițe în dulapuri și apoi în grote atunci când binefăcătorii începeau să se teamă, vecinii deveneau suspicioși sau banii cu care cumpărau tăcerea unora se terminau, așa găseam și eu mereu locuri noi unde să îmi ascund povara. Am luat-o din torpedou și am pus-o la loc pe raftul din sufragerie care era prea înalt pentru toți ceilalți, cu excepția mea. Am ascuns-o în spatele mesei mele de lucru din subsol. Am închis-o în seiful din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
începusem să îmi dau seama că nu îi displăcea chiar atât de tare să îi enerveze pe părinții ei. I-am spus că nu îmi doream să îi dau fiului nostru numele meu. Nici un om nu ar trebui să ducă povara tatălui său. Cât despre tatăl meu, i-am spus lui Madeleine, ar fi o cruzime să trimit un Hermann, chiar și un Herman, în Indian Hills, unde erau numai Mark, Scott și Barry. Ne-am oprit la David. Îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întors, mi-am zărit imaginea în ferestrele înalte de lângă masă. Cu câteva minute în urmă, un bărbat tânăr, un proaspăt tată, își ridicase paharul împreună cu mine, chiar în acele ferestre. Acum un bătrân, cu umerii lăsați, cu un chip purtând povara lipsurilor, mă privea de sub pleoape grele. De când am început să semăn cu tata? Mi-am îndreptat umerii și mi-am ridicat bărbia, dar tot vedeam ochii încercănați ai tatei în sticla neagră. Expresia aspră a gurii tot a lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care era fără-ndoială din mătase roșie. Tabloul trezi În Fima nu gelozie sau dorință sau mânie, ci, spre marea lui mirare, o milă adâncă pentru omul acesta corect, harnic, care te făcea să te gândești la un animal de povară, care muncea zile și nopți la rând În fața calculatorului său, căutând o modalitate de-a perfecționa propulsia cu jet a vehiculelor, și care poate nu avea nici măcar un singur prieten În Ierusalim. —Cel mai trist e, spuse Fima, că stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
perioadă a violențelor zilnice. Tot felul de lupi sau de așa-ziși lupi predică un fel de darwinism primitiv, strigă că În vreme de război moralitatea, asemenea femeilor și copiilor, trebuie să rămână acasă, că dacă ne vom scutura de povara moralității, vom deveni capabili să sfâșiem cu ușurință pe oricine ne va sta În cale. Țvi s-a complicat Încercând să contrazică asta prin argumente pragmatice: Lumea civilizată ne va pedepsi dacă vom continua să ne comportăm ca lupii, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
totdeauna, cu pasiune, că n-avem voie, sub nici o formă, să ne comportăm ca ucraineanul acela tâmpit și băut, care Își omoară calul pentru că animalul a Încetat să tragă cu supunere căruța. Ce, arabii din Teritorii sunt vitele noastre de povară? Ce-ați crezut? Că vor accepta veșnic să ne taie lemne și să ne scoată apă din fântâni? Că vor accepta să ne fie servitori pentru eternitate? Ce, ei nu sunt oameni? Până și Zambia sau Gambia sunt acum țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spre exemplu, cu o invazie temporară, un cap de pod, sub pretextul renovării care se făcea În apartamentul lui. Să-i asigure la Început că era vorba doar de două-trei zile, maximum o săpămână, că nu le va fi o povară, va dormi cu plăcere pe o saltea În spălătoria de lângă terasa bucătăriei. Și va Începe din prima zi să gătească pentru toți, să spele și să șteargă vasele, să calce, să aibă grijă de Dimi În lipsa lor, să-l ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vor avea toate părțile implicate. Dimi nu va mai hoinări toată ziua părăsit, lăsat la mila vecinilor și la Îndemâna răutăților copiilor lor, sau condamnat toată ziua la o singurătate adâncă, În fața ecranul calculatorului. Iar pe Ted Îl va scăpa de povara care Îl apăsa, de nevoia de-a suporta permanent prezența Yaelei. Se va simți și el puțin eliberat. În ceea ce-o privește pe Yael, era greu de prevăzut cum va reacționa ea. Poate va accepta acest aranjament cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
când trenurile veneau din nou din sud cu sezonieri, umplând până la refuz gările cu geamantane și cutii de carton, coșuri și butelii burtoase de vin (fiasci), când bărbații, în halate de culoare închisă și cu șepci pe cap, își cărau poverile, de parcă o bucată din acele dealuri îndepărtate, doldora de vii și ogoare, s-ar fi lăsat smulsă de acolo, halele de producție erau ridicate. Și în acele clădiri înalte și luminoase „It’lienii“ băteau cu ciocanele de mama focului, sudau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
peste glezne, așa s-a oprit în dreptunghiul întunecat al ușii date de perete, încremenit militărește, părea un stâlp din vârful căruia detunau cuvintele jefuite din vocabularul meu răsuflat, de care m-am scuturat de mult, ca de o grea povară de monete false. Cu gestul ridicol al gasconului îngâmfat și-a împlântat, printr-o singură și puternică lovitură, frigarea neagră, cu vârful ascuțit, în dușumeaua de scânduri, presărată cu mucuri de țigări. Abia atunci l-am recunoscut, deși în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua, așchiile tale mi-au zdrelit carnea. Cuie nu am știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se întoarcă împotriva mea și să-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit de lenevie fără leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul în coșul pieptului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și, În mare parte a timpului, chiar În pat. Îi era sincer recunoscătoare lui Henry pentru atenția pe care i-o acorda, mai ales atunci când Katharine Loring era plecată pentru a-și Îngriji sora. Nu te stânjenește faptul că ai povară o femeie neajutorată, precum Bătrânul Marinar? Îl Întrebă o dată. Iar el răspunse, cu sinceritate, că nu Îl stânjenea câtuși de puțin. Spre deosebire de majoritatea prietenilor și rudelor, Henry nu găsea ipohondria lui Alice nici exasperantă, nici tragică; o găsea interesantă. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
londoneze. Ce m-ar mai putea reține aici? Henry nu avea nici un răspuns. Dacă i-ar fi spus: „Eu“, nu se știa În ce direcție avea să se Îndrepte conversația. Ca și cum i-ar fi sesizat jena, Fenimore Îl scuti de povara răspunsului. — Unul dintre avantajele situației mele de femeie liberă, cu un venit propriu și fără obligații, e că pot să locuiesc acolo unde vreau. — Desigur, spuse el Înclinând ușor din cap, În semn de aprobare. Mândria ei era justificată: drepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să acopere nici măcar avansul primit. Evaluându-și activitatea, de Anul Nou 1888, Henry Îi scrise prietenului și colegului său american, scriitorul William Dean Howells: „Am intrat Într-o perioadă neagră, dar aceasta este doar pentru urechile tale. Mă clatin sub povara misterioasă și inexplicabilă (pentru mine), impusă aparent de ultimele două romane asupra situației mele, romane În care mi-am pus atâtea speranțe și care mi-au adus atât de puțin.“ „Situația“ era și financiară, dar și literară, căci de drepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dăduse nu de mult afacerile literare pe mâna lui Charles Wolcott Balestier, un tânăr american prietenos și energic, care abordase relativ noua meserie de agent literar la Londra. Îl simpatiza și avea Încredere În el, Încântat să scape de sordida povară a negocierilor financiare. — Când? Și unde? fură următoarele lui Întrebări. Vom da primul spectacol la Grădina de Iarnă din Southport, În ianuarie, veni răspunsul. Euforia lui Henry se mai desumflă. — Abia la anul? — Avem nevoie de timp. La o piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o tumoră nu se putea pune nimeni. Se pregăti de moarte cu un curaj remarcabil și, uneori, cu un simț al umorului deconcertant de negru. — Sunt ocupată cu muritul, spunea ea, ca să-i eliberez pe Katharine și pe Henry de povară. Unicul motiv pentru care dorea să Își prelungească viața era acela de a lua parte la bucuria premierei londoneze a Americanului și recunoștea că regretă că Henry nu Își Începuse mai devreme cariera dramatică, pentru ca să poată fi dusă la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
neg că au existat artiști fericiți... dar mult mai mulți nefericiți, fără Îndoială... dar chiar și așa... da, unii au fost chiar fericiți În căsnicie. Prietenul meu Du Maurier, de exemplu - dar cine știe câte alte realizări ar fi putut avea fără povara constantă a asigurării traiului unei familii din ce În ce mai mari? Acum, lucrul acesta Îl Împinge să scrie romane, ceea ce nu e deloc o métier pentru el. — Căsătoria nu presupune neapărat să ai copii, spuse Fenimore, lăsând jos furculița și cuțitul. Aparatul auditiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o scrisoare atent compusă, În care Își ascundea adevăratele sentimente În spatele unei măști de amuzament civilizat și detașat. Poate era mai bine pentru bietul Symonds că se prăpădise, chiar și la tânăra vârstă de cincizeci și trei de ani, Înainte ca Întreaga povară a dezaprobării manifestate de societate să se prăbușească peste el. Henry adusese cu el la Paris o idee pentru o piesă nouă, la care Începu să lucreze În intervalele dintre Întâlnirile cu prietenii, vizitele la galeriile de artă, spectacolele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Toate exprimau aproape aceleași lucruri: „mi-a plăcut enorm piesa... purtarea scandaloasă a galeriei... rușinosul discurs al lui Alexander... sper că nu te vei descuraja și ne vei mai da și alte piese la fel de frumoase“. Erau pline de amabilitate, dar povara cumulată a compătimirii lor era doborâtoare și mai mult le frunzări, În loc să le citească. Luă The Times și Îl răsfoi, căutând să vadă dacă era și o cronică la Guy Domville - doar pentru a fi pregătit să dea repede pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
familie cu Charles Millar, și, după ce se opusese o vreme, Tree acceptase. Domnișoara Baird era, aparent, perfect potrivită fizic pentru rol, până la picioarele mari, dar frumos modelate, și făcuse o impresie extrem de bună la audiție, dar acum Du Maurier resimțea povara responsabilității pentru această alegere și aștepta cu teamă verdictul publicului. — Exact așa m-am simțit și eu când am distribuit-o pe Elizabeth Robins În rolul lui Claire Cintré din Americanul, exclamă Henry. Ai văzut-o la repetiții? — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai aparține. Era ca și cum ar fi eliberat un duh din sticla imaginației, care crescuse până la proporții alarmante, bătându-se cu pumnii În piept, mugind, dansând, săltând și rotindu-se ca un vârtej În jurul lumii, revenind pentru a-l Îngropa sub povara sufocantă a corespondenței, a bârfelor din ziare și a banilor. În ce-i privea pe scriitori, nici o altă poveste nu ilustra mai bine ideea de vanitate a aspirațiilor omenești sau de primejdie a dorințelor Împlinite. Cu excepția primelor luni de apariție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]