6,037 matches
-
cu sfaturi casnice ! ciripește o fată blondă într-un impermeabil albastru. Al cărei titlu să fie „Samantha spune”. — Poftim ? Mă uit la ea ca la nebuni. Nu am nici un sfat casnic de dat ! — Atunci o rețetă ? Radiază. Felul de mâncare preferat ? — Vrei să ne pozezi în șorț ? strigă grăsanul clipind libidinos din ochi. — Nu ! zic îngrozită. Nu mai am nimic altceva de adăugat ! No comment ! Plecați ! Ignorându-le țipetele și strigătele de „Samantha!”, mă întorc și alerg cu picioare tremurătoare înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Într-un luminiș. Ciozvârta cea mai grasă e pentru suveran, care o Înșfacă, o taie cu poftă În bucăți și se delectează, bând, În același timp, o licoare fermentată. Din când În când, ronțăie fructe zaharisite În oțet, dulciurile sale preferate, pe care bucătarul său le cară pretutindeni În enorme vase de pământ, ca să fie sigur că n-au să lipsească niciodată. Dintr-odată, dureri de pântece, sfâșietoare. Malik Șah urlă de durere, tovarășii săi tremură. Mânios, Își azvârle cupa, scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
purtătorul de cuvânt a o sută de cauze contradictorii. Știam toate acestea, dar nu cunoșteam esențialul. În ziua stabilită, m-am dus, așadar, la el acasă, În Rue Pergolèse, incapabil să-mi imaginez pe atunci că acea vizită la vărul preferat al bunicului meu va fi fost cel dintâi pas În interminabilul meu periplu În universul oriental. — Așadar, mă abordă el, sunteți fiul dragei de Geneviève, cel pe care l-a botezat Omar? — Da. Benjamin Omar. — Știi tu oare că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Maestrului său. M-am instalat, așadar, la Hotel Prévost, ținut de un genevez. Dimineața, am Închiriat o iapă bătrână ca să mă duc, Într-o vizită de curtoazie foarte utilă, la legația americană, În Bulevardul Ambasadorilor. Apoi am mers la discipolul preferat al lui Djamaledin. Mustață fină, tunică lungă, albă, ținută maiestuoasă a capului, o umbră de răceală - Fazel corespundea, În totalitate, imaginii pe care mi-o alcătuise despre el exilatul din Istanbul. Aveam să devenim cei mai buni prieteni din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu pumnul și în ghișeul de la VIP. Și pe lângă bani, vreau și un cadou de rămas-bun: o umbrelă. Tot nu mi-ați dat niciodată nimic. — Romain - strigă directorul către casier - pregătește-i banii domnului Frunza. În ce fel de bancnote preferați? — În orice bancnote, dar să fie toți. Și umbrela să fie nouă. Lionel primește toți banii într-un plic, o umbrelă nouă și aplauzele clientelei. Părăsește banca având un aer de învingător, după ce ani de zile ieșise cu un aer
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ar reduce personalul în multe întreprinderi. A ridicat, nepăsător, din umeri. A auzit, apoi, că ar fi vorba de patruzeci la sută din efectivul funcționăresc. A zâmbit și a dat drumul tranzistorului aflat pe pupitrul colegei Gina: Monte Carlo, postul preferat. Apoi, cineva aduse zvonul că tovarășul director cutare fusese deja înlocuit cu tovarășul director cutărică, se desfac noduri și se înnoadă noi legături, noi combinații. A asistat impasibil la istericalele colegilor de la hotelul TRANZIT, contabilul, barmanul, telefonista, femeia de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chiar domnișoare. Turuie, povestește, schimbându-și vocea și adjectivele. Cum organizau, cică, studenții din Capitală retragerea din local, după epuizarea beției, fără să plătească, ce s-a mai întâmplat anul trecut, sanchi, la festivalul de jazz Newport, care e drogul preferat al actriței Merry Very, cum a scris unul o poveste co-lo-sa-lă, ultra, doi funcționari îl arestează, așa, sanchi, pe cetățeanul ABCK, da, pe domnul K, în Praga metafizică și glumeață. Procesul, da, da, basm celebru, e-norm, colosal, și cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
românesc de o perioadă În care nu existau decoruri fără pereți și uși: 70% din reprezentații conțineau interioare, realiste. Apoi, a urmat alta, În care s-a renunțat la tot ceea ce aducea cu un interior: În loc de pereți și uși, erau preferate peisaje (aparent) inadecvate. La fel, scările sau copacii: par banale, În orice scenografie. Ei bine, Kokkos e un filosof al scenografiei; evită previzibilul și găsește o personalizare a obiectului, legată de cerințele respectivului spectacol, atît de minuțios enumerate În carte
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
teatral românesc. E o carte care descoperă și redescoperă, care amintește și reamintește, care atinge utilitatea unei poetici, ierarhizînd cu competență. Am primit ultimul volum din trilogia lui Ion Focșa Ghinionul a fost norocul meu. E una dintre cărțile mele preferate, de amintiri. Tinerii mi-ar rîde-n nas : cine mai e azi interesat de băbăciunile și martalogii care-au fost, cu sacrificii, cu pasiune, uneori chiar cu vărsări de sînge, cariatidele teatrului național? Cine mai vrea să afle, În 2010, cît
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mult să scriu, Încît Întotdeauna Îmi croiesc drum prin blocaj” (p.289); „lumea fanteziilor e singura lume locuibilă pentru un artist” (p.350) ș.a.m.d. Cartea acestui trist, nefericit și bolnav dramaturg Îți lasă un dublu regret: față de subiectul preferat al memorialistului (iubirile-i punitive), și față de eludarea adevăratelor subiecte interesante - Întîlnirile-i, celebre, cu lumea teatrului. VI. SPECTACOLE / FESTIVALURI / TEATRE ... Într-o carte despre teatru găsesc o scăpare: celebrilor frați Marx (i-ați văzut În filme savuroase - O noapte la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lucid vorbind, nu cred. Revista ComunIQue: Ce piesă ați dori să puneți În scenă Înainte de sfârșitul lumii? Bogdan Ulmu: Revizorul de Gogol; Rața sălbatecă a lui Ibsen; Ivanov de Cehov; Antigona de Sofocle; lista-i lungă... Revista ComunIQue: Ce bucătărie preferați și de ce? Bogdan Ulmu: Cea chinezească; și pe cea franțuzească. Pentru rafinament și fantezie. Și gusturi impecabile. Revista ComunIQue: Țara În care mergeți ca și cum n-ați fost niciodată... Bogdan Ulmu: Franța. Care mi-a creat dependență. O ador! Revista ComunIQue
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
regizor. Că În paralel mai scoteam câte o carte, scriam un scenariu sau făceam o scenografie, asta e partea a doua. - Ca regizor cum vă gestionați relația cu actorii? E o relație tehnică, apropiată? - E o relație familială. Actorul meu preferat este cel care Îmi e apropiat și care ar putea face parte din familia mea. Lucrez cu actorul Într-o manieră relaxată. Am auzit că sunt regizori care țin actorii la repetiții și câte zece ore; Îi țin, chiar dacă nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
setea de viață. Chiar dacă ar fi să dansez ultimul tangou al vieții, născut între cer și pământ, între ochiul soarelui și cel al umbrei, voi săpa adânc în mine să te sădesc ca pe un copac să fii anotimpul meu preferat dintotdeauna... Să punem un semn de primăvară-n gând Primăvara sună goarna în cele patru puncte cardinale; stau ca un balansoar între ele și mă alint în toate culorile curcubeului. Cerul rămâne albastru ca o oglindă, sub el, pământul reflectând
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
la accentul stilat, foarte pretențios - deși, în condiții de stres, se pare că îl folosește involuntar. Lui i se potrivește mai degrabă o fetiță în genul anilor ’70, care studiază artele frumoase, poartă fuste mini sofisticate și ascultă rock, muzica preferată a lui Finn. Ăsta e genul lui. Vanessa poartă perle de bunăvoie. Ce ar putea avea ei în comun? Sticla e aproape gata. I-o întind, imaginându-mi că are nevoie de ea mai mult decât mine. Îmi pare tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să ne fie clar tuturor că se întâlnea cu ei de dragul meu și nu pentru că i-ar fi plăcut pentru ceea ce sunt ei. Totul se desfășura în termenii lui. Ne uitam la filmele care-i plăceau și-i ascultam muzica preferată. Nu e vorba că nu le-aș fi agreat sau că erau un chin pentru mine, dar întotdeauna eu eram cea care mă deschideam pentru el - nu se întâmpla niciodată invers. Odată m-a convins să merg cu el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe care le-am petrecut în Portugalia. Îmi vin în minte numai amintiri neplăcute. Când ieșeam cu prietenii mei, el stătea mut și neclintit și refuza să se simtă măcar cât de cât bine. Mereu ne uitam la filmele lui preferate. Îl sunam de multe ori la New York și-mi răspundea robotul. Când luam masa cu familia lui, mă simțeam ca în al șaptelea cerc al infernului, însă mă străduiam din răsputeri să fiu drăguță și veselă, deși atitudinea lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
evoluția bolii pacientei pe ecranul monitorului special. Proteinele plasmatice își țâșniseră prin pistil florilegiul de mucegai, prin porii mugurilor de rochița-rândunicii și prin petalele de gura-leului care se înmulțiseră cu o lăcomie de nedescris, vidul părând a fi mediul lor preferat. Plăpumăreasa nu se mai vedea dintre culorile care explodaseră spiralate. Lanțul polipeptidic, presărat cu punctele negre al aminoacizilor, o învăluiau, producând un murmur pe care aparatura electronică teleportată din Universul paralel care nu cunoscuse comunismul, ci cognitivismul, o expunea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai mult Luna îi ține locul, pe atunci și mama era mai tânără, se pensionase de o boală închipuită pentru a face față bărbaților după moartea tatei și femeilor care o plăceau și animalelor; un Labrador devenise chiar animalul ei preferat, știam că lumea se mira și tu poate ai să te miri, dar eu găsisem rochia de mireasă potrivită, nu mi-o lua Mamă, nu e a ta, tu ai fost mireasă, eu niciodată, am să mă răzbun, tu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îl credeau și, de aia, îl iubeau mai mult, și mai mult. Aceste jurăminte îi aduseseră un succes enorm de casă. În țara aceasta minunată, în care telenovelele fac atâta succes la mulțime, popor, oșteni, Bărbați și femei devenise telenovela preferată. Mulțimea găsea în vocea lui duioșie și frumusețe, pentru că lumii îi place să fie mințită duios și cald, glasul lui era ceva sigur, căci adevărul minciunilor pe care le cânta se lipea de inimile zburdalnice și de ochii alunecoși, CD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
doar căutăm în cărți ceea ce nu am trăit noi, o altă viață posibilă, dar ea?, ce caută ea în Codul lui Da Vinci?, îi spune ceva cartea asta?, găsește acolo vreun răspuns?, îi creează emoții textul ăla? — E cartea mea preferată, îi răspundea tânăra actriță. — Fato, cartea asta cu un succes comercial fenomenal, câți bani o fi făcut autorul?, e o facțiune care a pus degetul pe rană, pe probleme și simboluri capitale: în ce credem?, de ce credem?, cuvântul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de groază cum pot unii să stea cu foile alea în față, sute de pagini... de unde să știu?, ce, eu pot să tot citesc 1001 de nopți, așa, la nesfârșit, ca el?, îmi mai și spune că e cartea lui preferată, auzi, poveștile alea, e ceva... eu am citit-o o dată și-mi ajunge, am văzut că e o carte despre o femeie care-și câștigă viața povestind, povestește mereu, îi zice povești sultanului ca să o ierte, povestești ca să te ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pentru că nu ți se vede dunga de la chiloți. Dar sunt atât de inconfortabili la purtat... — ... mărimea patruzeci, și n-am știut ce să fac, așa că i-am zis pur și simplu „Vai, sunt extraordinari...“ — ... ardei copți, felul meu de mâncare preferat... Într-un club de lectură, dar n-am reușit să trec de Marile speranțe. Așa că m-am uitat și eu un pic pe coperta a patra și am mințit c-am citit-o... — ... i-am dat toată mâncarea pentru peștișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acum zece ani. În vechea casă din Twickenham avea doar un dormitor, dar casa asta e mai mare, așa că are propria lui anexă de două camere și o mică bucătărioară, pe una din lateralele casei. E așezat În fotoliul lui preferat, de piele, la radio se aude muzică clasică, și În fața lui, pe jos, sunt vreo șase cutii de carton pline cu tot felul de chestii. — Bună, bunicule, zic. — Emma ! Ridică privirea și i se luminează fața. Fata mea, scumpă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În avion. — Da, adevărul e că da, recunosc. — Mai vrei puțin ? Deschide barul și văd o sticlă de Harvey’s Bristol Cream așezată pe o tavă de argint. — Ai pregătit-o special pentru mine ? zic uluită. — Nu, e băutura mea preferată. E atât de serios, că nu mă pot abține și izbucnesc În râs. Hai că beau și eu cu tine, zice, dându-mi un pahar. N-am mai băut niciodată. Își pune un deget de lichior, ia o gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În fața mea apare ca din senin o farfurie cu ardei copți. — Uau ! spun plăcut surprinsă. Îmi plac la nebunie ardeii copți. — Știu. Jack pare destul de mândru de sine. Ai zis În avion că ardeii copți sunt felul tău de mâncare preferat. Serios, așa am zis ? Mă uit la el ușor mirată. Doamne. Nu-mi amintesc deloc chestia asta. Vreau să spun, da, așa e, Îmi plac ardeii copți, dar n-aș fi zis niciodată... Așa că am sunat la restaurant și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]