6,020 matches
-
cânt împăraților,/ Ci eu cânt a munților/ De dorul părinților;/ Și eu cânt a brazilor/ De doruțu fraților,/ Și eu cânt a florilor/ De doru surorilor” (Valea Lupului - Hunedoara). Puterea cântecului de a opri diluviul indică note sacre, din vremuri primordiale, când uscatul se separa de ape. Repetiția care creează sinonimia cântec cu jalecântec frumos accentuează în plan poetic capacitatea demiurgică a muzicii create de fecioară. Și Cântecul de Lioară, în care recluziunea dezvăluie „instituția” feminină a șezătorii, revelează un plâns
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Îmi fac cupe și pahare;/ Boure din genunchii tăi/ Îmi fac dalbe sfeșnicioare;/ Boure din unghiile tale/ Îmi fac dalbe tălgioare/ Ca să fac nuntă cu ele” (Cerna -Tulcea). Cusătura are un rol cosmogonic, tulburarea ei provoacă „smintirea” creației înseși. Timpul primordial se reconstruiește hic et hunc, pe de o parte cu bourul fertilizator al apelor revărsate, pe de alta cu fata care-l domină și „țese” lumea asemeni lunii, a cărei antropomorfizare este. Universul întreg pare născut din lunar, acvatic și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aratului și prin alegerea fetelor de măritat. Prezența lor este provocată de florile de culoare violetă, „mohorâtă”, adică aparținând cromaticii crepusculare, specific inițiatică, prin sugestia trecerii de la o etapă existențială la alta. Prima cultură după potop, îngrijită de însăși marea primordială, nu este deci de plante alimentare ori textile, ci una pur estetică, ce invocă apariția fecioarelor. Doar ele pot deschide timpul (așa cum o fac și din leagănul suspendat), pentru că forțele creatoare le sunt imanente. Orice altă intruziune în momentul zero
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în pat), dar poate fi auzit doar de personajul malefic inițiatic, autor al crimei rituale. Pentru ca împăratul tată să înțeleagă adevărul sacru, este nevoie ca povestea recuperatoare, spusă de fiii mirifici, să se împli¬nească și să închidă bucla timpului primordial. Legături totemice Când inițierea nu provoacă „sălbăticirea” neofitului, legătura totemică, vizibilă mai ales în basme și colinde, mijlocește apropierea tinerilor de esența lumii, până la integrarea totală. Feciorii pătrund în sacru în forma cerbului solar, perechea cinegetică a cornutei fiind rezervată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
necesită purificare, evoluție și consacrare, pentru a putea valorifica energiile accesate, însă tânăra se află într-un moment anterior inițierii prin deplasare spațială. Căutarea și refa¬cerea cuplului uman-divin întorc istoria lumii la punctul zero și redau univer¬sului gloria primordială. Sfatul primit în urma veștii vine adeseori dinspre figura maternă, a cărei greșeală hotărăște încheierea etapei educative infantile. Neputința ei de a înțele¬ge noul statut al fetei atrage greșeala rituală și taie orice legături familiale prin plecarea în călătorie: „Da
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este trezită curiozitatea neofitului și apoi i se oferă toate condițiile pentru accederea la cunoașterea completă. Fragmentul de mai sus surprinde în paralel eliberarea forțelor infernale odată cu intruziunea nepermisă, căci ușa deschisă de neofit creează canalul de comunicare către dimensiunea primordială și așază piesele la locul lor, pentru a se reface traseul arhetipal. Greșeala are ca autor moral tocmai pe frumoasa receptacul al forțelor fertile, pentru că ea trebuie să fie cufundată în planul infernal, ce acționează drept catalizator al germinației. Un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trăinicie a credințelor sale modelate în diferite forme artistice. Probele vitejești Călătoria ca temă integratoare a motivelor inițiatice constituie, adeseori, finalitatea ritualului eroic. Ea este precedată de probe voinicești de o dificultate progresivă, care condiționează plecarea în sacru, unde energiile primordiale devin accesibile. Deși probele constituie „unul din cele mai răspândite motive ale basmului”, încercările aparent imposibile au depășit limita speciei. Fratele îndrăgostit de sora lui din balada Soarele și luna I(1) întâmpină o rezistență motivată moral la cererea lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cer testate (tânărul trebuie să știe să întemeieze o casă), eroului i se solicită „să dovedească faptul că știe casa (de pe celălalt tărâm)”. Ridicarea miraculoasă a construcției demonstrează că preten¬dentul a fost dincolo, a înfrânt tenebrele și cunoaște secretele primordiale. Același ritual al construcției ce presupune o cunoaștere anterioară este cerut și în Broasca-Roasca I(32), însă aici „constructorii” sunt chiar ființele de pe lumea cealaltă, devenite „ajutoare năzdrăvane”. Într-un basm din Măldăieni, Teleorman, casa mitică refăcută în plan social
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
leul, tânărul îl pune în „zgardă” de mătase și îl coboară viu prin sate. Victoria este absolută, „legarea efectivă a monstrului (demonului) fiind reprezentarea alegorică a unei acțiuni magice abstracte, de ordonare, pe care o produce Demiurgul asupra Haosului (monstrului primordial)”. Căutători propriu-ziși, fiindcă sunt singurii care călătoresc, și nu doar se cufundă în cealaltă lume, sunt personajele de basm Ardiu și Pătru. Cel dintâi este „omologul” lui „Arghir, cel mai pedepsit cu dor” din povești, sintagmă întâlnită și în baladă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eroului, care descrie o traiectorie totalizantă. „Gnosticii socoteau șarpele un animal privilegiat, deținător al tainelor ezoterice și stăpân al inițierii”. El își trage puterea din pântecele teluric și din spațiile sepulcrale, și tocmai această încărcătură este indispensabilă eroului civilizator. Animal primordial, șarpele are în basme o imagine pozitivă, capaci¬tatea sa de a cumula cunoașterea, puterile terapeutice ce derivă din secretul nemuririi și funcția psihopompă îl transformă într-un maestru inițiatic impunător: „O șărpoaică, o șărpoaică mare, mare, dă trei-patru metri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cazul calului de aramă, până la un stânjen, la calul de aur. Potcoavele de argint protejează trapul eroic, în timp ce absența potcoavelor indică natura sălbatică, ce scapă erodării fenomenale. Copita transformată în armă are o putere modelatoare asupra lumii și invocă elementele primordiale care i se supun, fiindcă armăsarul conține în ființa sa atât principiul acvatic, cât și energia focului. Copita face legătura nu numai cu spațiul în care se află, dar și cu tărâmul sacru, având funcție de ochean: „Și i-a zis
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-o nălucă,/ Încă tot să se mai ducă./ Și așa peste o movilă,/ Mai mergând loc ca o chilă,/ Cu arc și săgeata-n mână,/ Ajunge la o fântână,/ Unde zări urmă de fiară” (Mușetești - Argeș). Căutările feciorului angrenează elementele primordiale, puse în mișcare de energiile lui întemeietoare. Descoperirea maritală este făcută în postura de erou consacrat de armele civilizatoare, solare, motiv pentru care reperarea nu se face în planul social marcat de drumul mare, ci în inima sacrului, la fântână
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cloșani, să cumperi o carte întreagă... Cât a fost destin și cât a fost întâmplare în alegerea "căii literaturii" în ceea ce te privește? Are întâmplarea vreun rol în evoluția unui scriitor? Întâmplarea? Dar în ce n-are ea, drăguța, rolul primordial? Întâmplarea a făcut să fiu un copil în general singur, cum mai sunt și acum copiii prin satele din Munții Apuseni, din Munții Neamțului, din Munții Făgăraș și din alți binecuvântați munți din România. Așa erau copiii și din satul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
coerență în timp, însuși timpul biologic care structura dinăuntru o ființă umană, prin impulsuri abisale: Vinu-mi ori/ Într-uneori/ Să mă sui pă munți cu flori. Din păcate, odată cu prelingerea mileniilor printre cuvintele graiului viu, s-au tocit sensurile lor primordiale, sâmburul și miezul lor inițial, germinator de sens, și or ca una dintre cele mai arhaice rădăcini ale limbii române naturale, cu sensul de timp al ființei vii, fire s-a mai conservat în uzanța vorbirii, topindu-și sensul originar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
capul corpului și membrele lui, a devenit deja un loc comun că Machiavelli a introdus în această imagine o concepție "organică" a regimului; adică, el a gândit regimul că pe un lucru viu, supus ciclurilor nașterii și morții. O folosire primordial tradițională a imaginarului corpului pentru a descrie situațiile politice a fost deja prezenta în scrierile de cancelarie timpurii ale lui Machaivelli din 149844, în acord cu uzajul tipic al scribilor statului 45. Astfel, scrierile lui Machiavelli includ un numar de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
spune Paul Iruc constatăm o tensiune a visării limbii originare, o căutare a unui nou orfism, de unde, frecvent, o hermetizare a limbajului". Eminescu a fost nevoit să trăiască imaginarul și "privindu-se mereu într-o oglindă orfică, are nostalgia armoniei primordiale". În analiza poemului Povestea magului călător în stele, criticul constată nostalgia trăirii logosului, tinzând a fi un "interpret al semnelor din Cartea lumii". Vorbind apoi de scriitura tragică, constată că și la Eminescu, precum la Rimbaud, "rătăcirea existențială este o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai bună a plantelor, datorată deplasării, În urma activității umane, a potențialului redox spre valori mai mari, exclude, mai bine zis inhibă, dezvoltarea animalelor, deci dereglează biocenoza, care va fi nevoită să-și caute alt echilibru. Conform celor arătate, privind rolul primordial al biocenozei În perpetuarea Vieții, grija noastră trebuie să fie evitarea situației În care această dereglare calitativă ajunge la extremă, indiferent dacă aceasta e animală ori vegetală. “Radiosfera”, 22 august 1994, ora 9,31 3. Culori Aș putea spune că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
istoric. Din punct de vedere spațial, geografic, plantele se repartizează, de la poli spre ecuator, În același mod, adică În ordinea evolutivă. Nu pentru că pe acele locuri au apărut, ci pentru că doar astfel ele capătă, astăzi și acolo, condițiile de viață primordiale. Și, dacă luăm În discuție cel mai evident factor de mediu ce diferențiază latitudinea, adică temperatura, această afirmație se explică; anume, modificarea temperaturii determină plantele să caute medii cu alte caracteristici redox sau să piară. Mai precis, odată cu scăderea temperaturii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fel de tehnologie: consumă o resursă, acele substanțe sintetizate abiotic, pe care o transformă În deșeuri. Care era folosul? Poate pregătirea condițiilor pentru un salt calitativ În evoluția Vieții. Și el s’a produs. În ceea ce Oparin a numit supa primordială, apa Oceanului bogată În substanțe nutritive sintetizate abiotic, se găseau și porfirine, adică precursorii clorofilei. Dar numai un mediu oxidat putea permite fotosinteza; lanțul trofic heterotrof a pregătit tocmai acest mediu oxidant. Cu apariția primelor organisme fotosintetizante s’a putut
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
este un sulfat dublu de calciu hidratat, impurificat cu rocă fosfatică, acid fosforic și o lungă listă de microelemente, Între care uraniul. Printr’o ironie a soartei, tot natura a găsit mijloace de apărare. Tratând aceste grămezi ca pe uscatul primordial, le populează Încetul cu Încetul. Odată spălate de ploi, vechile grămezi de fosfogips sunt acoperite treptat de o vegetație destul de anemică. Ca de obicei, primele sunt ubiquitarele alge... Procesul e extrem de lent la scara timpului uman: un centimetru de sol
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să Închipuie un fel de compas prin care să schițeze deplasarea. Și, pentru că nici o celulă nu poate supraviețui În uscăciune, aceste cel puțin trei celule trebuiau Înconjurate de o “coajă” În interiorul căreia să poată fi purtată o părticică a mării primordiale. Această coajă nu putea fi alcătuită decât tot din celule, mai mult sau mai puțin modificate. Iar cele cel puțin trei celule trebuiau să fie și ele specializate, pentru deplasare, hrănire ș.a.m.d. Iată că pluricelularitatea devenea cu mult
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și crește/se Înalță mereu. E greu de spus unde i-au fost “rădăcinile”, la mulți metri mai jos, pentru că au trăit cu multe milenii În urmă, iar Între timp părțile moarte s’au transformat În turbă. Revenind la vremurile primordiale, știind că mușchii, ca orice alt organism autotrof modifică mediul În sensul reducerii potențialului redox, acel mediu deja epuizat din punctul de vedere al mușchilor devenea Însă favorabil pentru organismele heterotrofe, care Îl năpădeau completând astfel un primordiu de biocenoză
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de mai bine de zece milenii omul practică prima formă de biotehnologie, adică agricultura, care-i permite ca pe doar 9% din suprafața uscatului să obțină hrana, și nu numai, pentru 6 miliarde de oameni, revine și la ocupațiile sale primordiale, din vremea vârstei de aur: vânătoarea, pescuitul și culesul. Despre cules voi vorbi astăzi. Ce culege omul? În nici un caz pădurețe, cu mult inferioare, măcar ca gust, suratelor lor cultivate. Fructele de pădure au mai mult valoare terapeutică; valoare alimentară
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu demult, “Monitorul”. De acel exemplu mă voi ocupa astăzi, chiar dacă va părea unora puțin macabru ori o impietate; dar nu putem proteja natura dacă n’o cunoaștem Îndeaproape; pe ea, dar și pe noi. De când e abia o celulă primordială - zigotul - și până ce uzura face ca esența - unii i-ar spune suflet; eu o găsesc cu mult mai complexă și, mai mult, supusă la rândul ei unei evoluții - ca esența deci, să abandoneze trupul, omul acumulează, evident din pământ. Lăsând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fel cum ar fi făcut-o o populație de celule libere, pentru a păstra ordinea strict necesară supraviețuirii. Substanța alelopatică devine astfel hormon. Argument: bioxidul de carbon are și o funcție hormonală, deși el este o excreție, adică substanța alelopatică primordială. Evident, animalele, cu ritm evolutiv superior plantelor, le depășesc pe acestea din urmă ca sofisticare a hormonilor. Mai mult, animalul Își adaugă un sistem nervos care, scurtând drumul mesajului, totuși neexcluzând hormonul, mărește viteza de răspuns la stimuli. Ontogenia repetă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]