KorAP: Find »[drukola/base=pui & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...205 206 207 ...466 >

11,637 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

e nevoie de tine. — Of, zic vizibil ușurată. Ei, asta e, se mai Întîmplă. Ce păcat ! spune mama. Nu poți să mai stai măcar să bem ceva ? Jack, poți să ni te alături și tu dacă vrei, ia un copan de pui, niște quiche, ce vrei tu... — Trebuie să mergem, zic repede. Nu, Jack ? — Mi-e teamă că da, spune și-mi Întinde o mînă, ajutîndu-mă să mă ridic. — Scuze, spun. Nici o problemă ! spune Kerry cu același rîs superior. SÎnt sigură că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
strică. Să fie acolo. A, nu, spune Jack imediat. Serios, nu pot să... — Te rog nu mă refuza. Insist ! SÎnteți extrem de amabilă. Jack Îi zîmbește cu căldură. — Vrei un sfat profesional gratis, Jack ? spune Kerry, luptîndu-se cu o bucată de pui. Îmi sare inima. Te rog, te rog din inimă, nu-i arăta cum să meargă ca o femeie de succes. — Ascult-o pe Kerry, Jack, intervine și tata mîndru nevoie mare. Ea e vedeta noastră ! Are propria ei companie. — Serios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Emma și cu mine sîntem ca două surori, adaugă dulce, punîndu-și brațul În jurul meu. SÎnt sigură că ți-a spus asta. — A, da, mi-a spus cîte ceva, răspunde Jack cu o expresie ilizibilă pe față. Ia o gură de pui prăjit și Începe s-o mestece. — Am crescut Împreună, Împărțind totul. Kerry mă strînge ușor de braț și fac un efort să zîmbesc, dar parfumul ei aproape mă Îneacă. — Ce frumos ! spune mama Încîntată. Ce rău Îmi pare că n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
apropiate ! Surîsul ei e și mai mieros. Mă strînge atît de tare, că unghiile ei lungi ca niște gheare Îmi intră efectiv În carne. Nu-i așa, Ems ? — Ăă, da, zic Într-un final. Așa e. Jack continuă să mestece puiul. Înghite, apoi ridică privirea. — Înseamnă că a fost o hotărîre foarte dificilă pentru tine să o refuzi pe Emma cînd ți-a cerut ajutorul, spune cu aerul cel mai firesc. Dacă zici că sînteți atît de prietene. — Să o refuz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cristalin. N-am nici cea mai mică idee despre ce naiba... Atunci demult, cînd a aplicat la firma ta, pentru că avea nevoie de experiență, iar tu ai refuzat-o, spune Jack pe un ton extrem de cald, după care mușcă iar din pui. Nu mă mai pot mișca. Era un secret. Trebuia să fie un secret. — Poftim ? zice tata, pe jumătate rîzÎnd. Emma a vrut să lucreze pentru Kerry ? — Nu... știu despre ce vorbiți ! spune Kerry, făcîndu-se trandafirie la față. — Nu cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

și ne trântirăm În ea. Nu trecu mult și auzirăm zgomot de glasuri venind dinspre apă, dar acestea se duseră alene la vale, Încet-Încet, până ce iar nu se mai auzi zgomot făcut de om. 14. Spre seară am vânat un pui de ciută. Am dat peste o baltă dosită Între brazi și i-am dat roată o bucată de vreme, căutând urme de animale de pradă, dar locul părea liniștit. M-am așezat Într-un loc bine ales, așa ca vântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
iar piepții mi se Încinseră. Când ciutele Își cufundară boturile În apă, n-am mai așteptat: am ridicat capul numai puțin și am azvârlit sulița În cel mai mic ciutan. În clipa următoare, ciutele țâșniră prin baltă spre adâncul pădurii - puiul se prăvălise Însă cu capul În apă, nemișcat, și, pentru asta, i-am zis Tatălui că făcuse bine: mama ciutanului o să uite mai ușor că și-a pierdut puiul. O vedeam cum rămăsese În urma suratelor ei, privind când și când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ciutan. În clipa următoare, ciutele țâșniră prin baltă spre adâncul pădurii - puiul se prăvălise Însă cu capul În apă, nemișcat, și, pentru asta, i-am zis Tatălui că făcuse bine: mama ciutanului o să uite mai ușor că și-a pierdut puiul. O vedeam cum rămăsese În urma suratelor ei, privind când și când peste umăr. - Nu s-a chinuit, i-am strigat cu glasul Tatălui. Tatăl din Cer ne-a dat hrană și puiul tău nu s-a chinuit. Am mâncat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
o să uite mai ușor că și-a pierdut puiul. O vedeam cum rămăsese În urma suratelor ei, privind când și când peste umăr. - Nu s-a chinuit, i-am strigat cu glasul Tatălui. Tatăl din Cer ne-a dat hrană și puiul tău nu s-a chinuit. Am mâncat pe săturate. Nu am avut curaj să facem focul, așa că am mestecat la măruntaiele ciutanului până ne-au ieșit ochii din cap, dar tot era mai bine decât nimic. Enkim Însă, care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Moru? am Întrebat, Întărind puțin cuvintele rostite În minte, așa, ca să pară venite nițel de la Tatăl. Minos râse. - Oh, cuvintele au și părțile lor bune. Chiar și cele pentru forme. Simt asta. Casele alea blestemate sunt mai hidoase decât niște pui de șobolan abia născuți dar, de când știu formele astea, parcă și la mare mă uit altfel. Văd lucruri care nu sunt, pricepi? De pildă, văd câteodată niște lucruri care ar putea să plutească pe Marea cea mare și care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
M-am repezit la ei. Enkim tocmai scosese din foc o piatră de mână cu care tăia funia de viață a pruncului. Îi Înnodă capetele, după care se puse pe așteptat. Runa era leoarcă de sudoare și-și pusese deja puiul pe burtă, acoperindu-l cu o blăniță moale și frumos mirositoare pe care o căra Încă de când plecase din satul ei. Apoi se Încordă din nou și se uită la mine Îndelung. Am Întors privirea, căci astea erau lucruri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Nici vântul să nu le clintească din loc, auzi? M-am plimbat, am mai băut niște vin din acela pișcător, după care m-am trântit pe o limbă de nisip, m-am Înfășat Într-o blană și am tras un pui de somn. Când m-am trezit, am dat o raită pe culmi și m-am uitat la norul acela de praf de la Miazănoapte care, de acum, dădea semne că se așează. Tot Învârtindu-mă Încoace și Încolo am dat peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cele pe care le rostea: apa verde, sărătura, valurile moi kelib, și gheața. Ori de câte ori punea o Întrebare cu glas mai puternic, doi dintre oamenii lui Dyas Îi răspundeau. - Valuri moi kelib și apa verde peste gheață? Vreau Tokeba! - Vrei Tokeba, pui la păr! La un moment dat, Vishu se Încruntă și se aplecă mult peste marginea luntrei. Cufundă mâna În apă și Își umezi buzele și limba, apoi scuipă. Mai stătu o vreme și se uită În Împletitura de lăstari pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
a picioare de femeie. Soarele nu intră-n apă, Valurile-s ca la Maja, Zici că-s lac: Vreau Tokeba! Răspunsul Întârzie numai puțin, timp În care cei doi tineri se uitară iscoditor unul la celălalt. Unul zise: - Vrei Tokeba, pui la cap. Iar celălalt: - Vrei Tokeba, pui la umăr. Vishu căscă ochii mari și, deodată se ridică În picioare. Scoase, de nu știu unde, o nuia plină cu țepi și-l izbi cu toată puterea pe cel ce spusese pui la umăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-n apă, Valurile-s ca la Maja, Zici că-s lac: Vreau Tokeba! Răspunsul Întârzie numai puțin, timp În care cei doi tineri se uitară iscoditor unul la celălalt. Unul zise: - Vrei Tokeba, pui la cap. Iar celălalt: - Vrei Tokeba, pui la umăr. Vishu căscă ochii mari și, deodată se ridică În picioare. Scoase, de nu știu unde, o nuia plină cu țepi și-l izbi cu toată puterea pe cel ce spusese pui la umăr. - Ce-ai făcut azi-noapte, porcule? Iar te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

fi mâncat sau ar fi băut ceva la fel de nociv În Flathush sau În Brownsville. Cum poți cuantifica nemăsuratele pericole ale tutunului, ale conservantelor de hrană, ale azbestului, ale substanțelor cu care sunt stropite recoltele, ale acelor E coli lăsați de puii cruzi pe mâinile bucătarilor. - Nimic nu‑i mai burghez decât spaima de moarte, spunea Ravelstein. Ținea aceste mici anti‑predici Într‑un stil cu totul excentric. Îmi aducea aminte de dansatorii gen păpușă de cârpă, clovnii din anii douăzeci care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
M‑a informat că atunci când s‑au dezghețat au arătat și mai jalnic. Dar pe insula asta de igname și nuci de cocos nu existau zarzavaturi de gătit. Totuși, după ceasuri de strădanie, a reușit să producă o supă de pui. Din recunoștință, am Încercat să fac o glumă din neputința mea de a o Înghiți, amintindu‑mi de o mamă imigrantă din copilăria mea care se văita: „Joey al meu nu poate să mănânce un cornet de Înghețată. Întoarce capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
decolat În zori. „Degetul timpului așezat pe ceasul amiezii”, cum spunea Mercutio - asta era una din replicile favorite din Shakespeare ale lui Ravelstein. Simțindu‑mă În siguranță și comod instalat sub păturile mele, am anunțat‑o pe Rosamund că un pui de somn mi‑ar prinde bine. Era devreme după‑amiază și deci nu ora de culcare. Rosamund nu era de părere că somnul ar fi bine‑venit. Prin nu știu ce facultăți invizibile pentru mine, ea simțea că starea mea e gravă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
În secție, doi dintre aceștia mi‑au mărturisit că‑și iau o vacanță. Pentru că eu constituiam una din marile lor izbânzi, au venit la mine la etaj ca să‑mi spună la revedere. Doctorița Alba mi‑a adus o supă de pui preparată În bucătăria ei. Darul doctorului Bertolucci a fost un platou de lasagna și un supliment de chifteluțe În sos tomat, din cele pe care le mâncasem la reanimare. Încă nu eram În stare să mă hrănesc singur. Lingura Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

pe acolo cât se rotea și urca în văzduh, cu mine. Mă liniștea încet peste tot, mă mângâia pe burtă. Aerul se cocea, începea să se lase jos, cădeau fructe galbene, aerisite, se rostogoleau în groapă, moțăiau acolo și ieșeau puii vii, mii de gropi se ridicau la cer, era o frumusețe... BRUNO: Ai visat. GRUBI: Țțțț! Și ce dacă? S-a rotit cu mine? S-a rotit. Groapa asta o să ne-nvețe să ne rotim ca pasărea aceea și o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

448 pe lângă palatele de la Săftica și Balotești, pe lângă impozanții lei de ghips păzind grădini industriale de vinete și ceapă, orice autohton poate înțelege de ce doamna Garofița Mihai se pune pe bocit încă de dimineață. ─ Aoleuuu, Mihăiță, aoleuuu, ne iau suedejii puiul, mă omule mă! Ce ne facem, vai de noi și de noi? Și într-adevăr pe la prânz două dudui de la Ocrotirea Copilului se și înființează la ușa familiei Mihai. Garofița a plecat la muncă în schimbul de după amiază. Mihai Mihai tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
astea? Apa din baie s-a oprit. Urmează desigur toaleta în oglindă, bărbieritul, apa de colonie. Numai de nu s-ar da cu o tonă. Scutaru apare în dormitor înfășurat ca Tarzan într-un prosop alb. Zâmbește. ─ Te-ai trezit, pui de urs? Hai că poate iese bine totuși, își zice Mihaela. După-amiaza de februarie se îngustează. Azi-noapte a nins din nou, nu prea tare, dar tot s-au pus câțiva centimetri de zăpadă, mai ales pe nasurile și brațele statuilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
favorit, despre păsări, cu David Attenborough. Motanul face salturi însă în fața ecranului încercând să prindă văduva paradis (Vidua paradisaea), din familia viduinae, caracterizate prin faptul că în perioada de împerechere, coada masculului capătă dimensiuni impresionante. Văduva paradis nu-și crește puii; femela își depune de obicei ouăle în cuiburile de Pytilia melba, care i le clocesc, și, ulterior, îi cresc puii, care devini capabili de zbor după 14 zile. ─ Miau! Când o să am parte și eu de așa ceva? Niciodată, băiete. Niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
familia viduinae, caracterizate prin faptul că în perioada de împerechere, coada masculului capătă dimensiuni impresionante. Văduva paradis nu-și crește puii; femela își depune de obicei ouăle în cuiburile de Pytilia melba, care i le clocesc, și, ulterior, îi cresc puii, care devini capabili de zbor după 14 zile. ─ Miau! Când o să am parte și eu de așa ceva? Niciodată, băiete. Niciodată. Ce cuvânt greu! Trebuie să-l învăț astăzi? Mai lasă-mă puțin, hai, doar un salt. ─ Mămăligă, își amărăști inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

serios de fumat? a întrebat. - Nu, am luat numai așa... am luat... dacă vrei, te rog... - Mulțumesc, nu fumez din astea, s-a eschivat zâmbind, apoi s-a întors către geluit: auzi, îmi dai și mie din pachetul tău, pui? Pui, în mine s-a stins și ultima lumină și am început să orbecăiesc. Ca un tort minunat redus dintr-o dată la o fleșcăială, toate speranțele mi s-au prăbușit și le-am văzut așa cum erau, murdare, slinoase și lipicioase, puțind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]