6,632 matches
-
Basarabia și tezaurul. URSS n-a recunoscut niciodată, de jure, unirea Basarabiei cu România, considerând-o o ocupație prin forță, iar tezaurul a fost pur și simplu confiscat de bolșevici cu argumentul că va fi returnat atunci când poporul român va răsturna oligarhia burghezo-moșierească și își va lua soarta în propriile mâini. În viziunea lor, acest lucru nu se putea face decât prin revoluție socialistă. Contenciosul româno-rus interbelic era, practic, insolubil, din cauza deosebirii radicale dintre regimurile politice din cele două țări: în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
celebrul Marco Perez Jimenez, după care țara a cunoscut o neașteptată stabilitate constituțională și o politică fermă de apărare a intereselor naționale față de trusturile străine. Toate acestea, bineînțeles, sub alt dictator, Carlos Andreas Perez pe care au încercat să-l răstoarne vreo două puciuri militare, unul condus, interesant, chiar de viitorul președinte, Hugo Chavez (1992); drept pentru care acesta a stat vreo doi ani la răcoare. El devine președinte în 1998, în mod democratic prin alegeri pe baza unei platforme populiste
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
de a purica dosarele candidaților. În consecință, din 6 700 de candidați pentru Parlament -, pe 290 de locuri el a respins 2 200, toți adversari ai președintelui, între ei chiar și doi nepoți ai ayatolahului Khomeini, cel care l-a răsturnat pe șah și a devenit un fel de sfânt al șiiților iranieni. În aceste condiții, era firesc ca Ahmadinedjad și ai lui să câștige. Totuși, adversarii au reușit să obțină 50 de mandate, cu 10 mai mult decât în legislatura
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
cărui cauze se află în istoria specifică și în psihologia aparte ale poporului irakian. De la apariția sa ca stat, după Primul Război Mondial, Irakul nu a avut liniște. Când era pace, era impusă de un dictator, iar când dictatorul era răsturnat, urma invariabil un nou război civil sau un șir de lovituri de stat, care mai de care mai sângeroase. În plus, psihologia irakienilor este puternic marcată de islamism și nu atât de Coran, cât de interpretările lui extremiste date de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
aud În palme stele curgătoare/ În flăcări verzi să mă adormi pe șoapte/ S-ajung În goană căilor de-un vis/ La basmele de crin cu mere coapte,/ Pădure-i tot ce am și te mai rog/ Când setea se răstoarnă În răcoare/ Haidul arc al dorului nomad/ Să mă arunce-n piscurile goale./ Îngenuncheat pe cer În miez de noapte/ Când vântu-și face cruce și adoarme,/ Când apa sună-n pietre că un corn/ Să rupă luna vârfurile-n coarne
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
care ocazie ni s-a comunicat că nu vom mai lucra la pământ, ci vom lua În primire un șantier unde se lucrează, la piatră, pe care o vom Încărca În vagonete cu cupă basculanta, o vom transporta și apoi răsturna Într-un anumit loc la o distanță de vreo trei sute de metri; că Întotdeauna, pontatorul ne-a comunicat normă de lucru pentru două persoane pe vagonet, care trebuia să fie de două ori mai mare față de normă „republicana” pentru „civili
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
slăbiți că la Aiud, cu mâinile și picioarele crăpate și Însângerate, cu obrazul tumefiat și cu picioarele umflate, nu-i mai așteptăm pe americani, ci mulți dintre noi ne doream moartea”... Cand nu te așteptai soseau și acolo vești care răsturnau lucrurile: Când eram cel mai disperat, căci mă vedeam deja În căruță lagărului trasă de un cal și luând drumul spre groapă comună, vine o veste „bombă”: a doua zi, Într-o duminică, pe la mijlocul lunii iulie 1950, toți deținuții din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În libertate În chiar ziua În care se Împlineau 15 ani de la atrocitățile pe care le-a comis Împreună cu ortăcii săi „de bună credință”, ce au ieșit din suturile Văii Jiului, pentru a lua În șuturi tinerii care sperau să răstoarne mașină politică și socială a marxism-leninismului protestând În Piață Universității. Naivitate mult prea scump plătită! Eliberarea lui Cozma Răcoare a fost posibilă tot datorită stimatului sau complice, fostul președinte al României, care, Înainte de a părăsi Cotroceniul, și-a amintit de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu reprezintă însă o simplă îmbinare de elemente de dogmă și de cult preexistente, ci este o religie cu profil propriu, original, o religie cu un conținut radical diferit în raport cu cele europene pe care le-a înlocuit. Învățătura creștină a răsturnat fundamentele ideologice și morale ale lumii vechi, în care omului i se contrapunea din afară obiectivitatea silnică a naturii, căreia trebuia să-i facă față și s-o îmbuneze tot prin elemente obiective, fizice, precum jertfele. Această învățătură a venit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
10), într-un loc situat la antipodul geografic și calitativ al Romei, Ovidiu e asemenea peștelui captiv în pojghița de gheață, lipsit de libertatea mișcării, capabil doar să-și perceapă propria stare dezolantă (Tristele, III 10). Drumul său pe mare răstoarnă sensul călătoriilor inițiatice : la capătul ei nu se poate afla un nou început, ci doar, definitiv, sfârșitul. Testamentul lui spiritual se ordonează în jurul ideii că arta singură scapă legii perisabilității : poetul poate fi oricând ucis, renumele îi va supraviețui însă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
complet caracterul la Victor Eftimiu : încântat cândva de posibilitatea de a se răzbuna cumplit pentru faptul că a fost deposedat de foc, el își arată în noua epocă puterile malefice și se identifică cu însuși Satan, dornic mereu să-l răstoarne pe cel de sus. Întrupare a răului, personajul îi propune lui Prometeu să împartă lumea și să o stăpânească împreună : Să ne unim !... Elanul, progresul, tot ce-i bun,/ Îți vor rămâne ție... Cu raze te-ncunun !.../ Ia-ți tu lumina
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se poartă silnic, fără osebire, neștiind că riscă prin toanele-i deșarte să-și piardă sceptrul de tiran. În finalul tragediei, Prometeu nu acceptă, câtă vreme nu este eliberat, să-i încredințeze lui Hermes numele celui care l-ar putea răsturna pe stăpânul lumii : Nu este vătămare, nu este vicleșug, prin care m-ar putea constrânge Zeus să-i spun ce știu, mai înainte să sfărâme aceste lanțuri de ocară. Victor Eftimiu pomenește în mai multe rânduri de vechile confruntări dintre
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
când alături de voi, oștiri iubite,/ Am biruit titanii zvârlindu-i în infern,/ În veci de veci - pe ntinsul Olimpului etern/ Domnea o pace largă și binecuvântată - II, p. 59) și îl acuză pe Prometeu că ar fi uneltit să-l răstoarne cu o armată de oameni (Voiai să-ți faci oștire și să-ți încerci norocul/ La rândul tău, în contra-mi ? ! Și tu vrei să-mi iei locul ? - II, p. 62). Neînduplecatul Hefaistos, călăul lui Prometeu, îl învinuiește pe milostivul Apolon
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
locul ? - II, p. 62). Neînduplecatul Hefaistos, călăul lui Prometeu, îl învinuiește pe milostivul Apolon, înduioșat de chinurile victimei, că se solidarizează cu aceasta pentru că ar nutri el însuși gânduri de răzvrătire împotriva lui Zeus (Tu ești nemulțumitul care/ Urzește să răstoarne pe zeul cel mai mare ! - III, p. 86). Succesiunea zeilor este văzută ca o permanentă luptă pentru putere. La Victor Eftimiu, Prometeu nu anunță, oricât de vag, apariția lui Ahile, fiul lui Thetis, ca posibil succesor al lui Zeus, așa cum
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înlocuirea unei tiranii cu alta (p. 225). Pentru Dion, gândurile lui Platon nu sunt strâmte, ci neterminate (p. 225). Inevitabil, modul diferit în care cei doi siracuzani concep cârmuirea statului duce la opoziția totală între ei. Dion vrea să-l răstoarne cu armele pe Dionis II, căci, așa cum îi explică Heraclid lui Platon, republica lui e un vis minunat, dar vis va rămâne, dacă nu se va nimici tirania lui Dionis (p. 234). Filosoful nu poate concepe un stat care s-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a omorât tatăl fără a-i cunoaște identitatea. Personajele scriitorului român folosesc adesea argumente similare celor întrebuințate de eroii lui Sofocle. În ambele piese, Oedip îl acuză pe Creon că uneltește cu Tiresias să-l înlăture de pe tron (Să mă răstoarne vrea ;/ Mă sapă-n chip viclean și de-asta-a și tocmit/ Pe-acest coțcar, pe-ăst vrăjitor - Oedip Rege ; Orb și el,/ și tu ! V-ați înțeles acum,/ când tu vrei tronul ! - Oedip, scena 8 ). Cel învinuit, fratele reginei, răspunde că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ar putea zdruncina din cauza nesupunerii fetei care refuză să-și lase fratele neînmormântat (p. 102). Cu o încăpățânare fatală, el pierde măsura și își suspectează propriul fiu ca și pe prorocul Tiresias venit să-i arate consecințele deciziei de a răsturna ordinea firească prin îngroparea unei ființe vii și lăsarea unui mort fără mormânt. Doar moartea fiului îl trezește din iluzia puterii încrezătoare numai în sine și îl aduce în singurătatea și conștiința erorii săvârșite (p. 104). Singură este și Antigona
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în viziunea poeților tragici : dacă la Eschil se jertfea doar titanul Prometeu, ca un știutor ce era, cu Antigona se intră într-o etapă postprometeică, în care oamenii învață să se jertfească ei înșiși pentru niște valori superioare, așa încât echilibrul răsturnat de nebunia și neștiința altora să se restabilească prin moartea lor (p. 122). Ca și tatăl ei, Antigona găsește în sine resurse pentru a trece dincolo de moarte, printr-un fel de transfigurare (p. 122). Oedip rege constituie modelul tragic prin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei nici alții. Mașini asemănătoare vedeam trecând mereu, ba în sus, ba în jos, dar nu mai aveam curaj să ies până la poartă, le urmăream din casă, din spatele ferestrelor. În sat, se vorbea, aproape zilnic, despre camioanele rusești care se răsturnau la curbele mai mari de pe serpentinele din partea de est a localității, se zvonise chiar că la ieșirea din sat, spre Bran, fusese instalată o santinelă care oprea fiecare camion care cobora, pentru a-i avertiza, probabil, despre pericolul curbelor. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
nu se justifică decât atât cât învață ceva” Voltaire 248. „Singurul țel al scrisului ar trebui să fie a face pe cititori să se bucure mai bine de viață sau măcar să o suporte mai ușor.” Samuel Johnson 249. „Un om răstoarnă o jumătate din bibliotecă pentru a face o carte.” Samuel Johnson 250. „Abuzul de cărți omoară știința. Crezând că știi ce ai citit, te socotești dispensat de a învăța.” Jean Jacques Rousseau 251. „Marea greșeală a celor ce studiază e
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
creat instituții democratice și le-am pus să lucreze pentru "binele poporului", chiar dacă am avut conștiința "formelor fără fond". Ne-am adaptat fie la democrația occidentală, fie la totalitarismul sovietic, sperând că într-o bună zi ordinea anapoda se va răsturna, pe principiul popular care spune că moartea împăraților înseamnă bucuria nebunilor. Acum, după mai bine de două decenii de postcomunism, aflați în febrila modificare a legii noastre fundamentale (încredințate onorabililor parlamentari de toate profesiile, de la strungar la istoric), ne întrebăm
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
avut un impact deosebit în epocă. Regiunea, susțineau aceștia din urmă, era o amenințare pentru suveranitatea statului român prin faptul că alimenta tendințele separatiste, necesita cheltuieli prea mari și complica aparatul administrativ. Aserțiunile de mai sus puteau fi ușor de răsturnat, afirma Guțan 29, deoarece emitenții făceau confuzii între regionalism și regiune, între regionalism și separatism, între descentralizare și deconcentrare administrativă, între descentralizarea politică și cea administrativă. Disputa a fost soluționată de Consiliul legislativ din 1929, care a hotărât că înființarea
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
s-ar fi lipsit bucuroși: un ofițer superior al Wehrmacht-ului se încartiruise la ei. Herr Oberst își făcea apariția totdeauna după masă, ras proaspăt și răspândind o ușoară mireasmă de apă de colonie, ca să-și bea cafeaua cu gazdele. Răsturnat în fotoliu, picior peste picior și cu o țigară între degete, își ducea delicat la buze ceașca de cafea, cu degetul mic ridicat. Conversația nu era prea însuflețită, mai ales că invitatul obligatoriu nu înceta să laude isprăvile Führerului, căruia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
venea cu Hector, care învățase drumul spre liceu și trăgea de lesă silind-o să alerge cu el. Înainte chiar ca Nel să fi deschis ușa secretariatului, el sărea, nebun de bucurie, și trebuia să-l ții bine ca să nu răstoarne tot. Nel îi apăsa capul la piept, cu ochii plini de lacrimi. Hector era singurul care cunoștea cealaltă față a amărăciunii ei, pe care o ignora chiar și Silvia. Or, despărțirea de Dorina M. îi amintea dureros despărțirea de Filip
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nu te interesează să dansezi cu o fată?" "Mă prostdispune." "Asta, oricum, în după-amiezele de duminică!... Unele se ascund ca să plângă. Mai bine să dansezi." Fata trase un scaun și se așeză alături de Gabriela. Tărăboiul puștoaicelor, care sfârșiseră prin a răsturna o masă, o făcu să se întoarcă: "Hei, mai încet, domnișoarelor! E ultimul salon în care putem sta de vorbă aici!" Și apropiindu-și mai mult scaunul de al Gabrielei: "Chiar așa, să stăm de vorbă. Mă cheamă Pussy. Ultima
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]