8,590 matches
-
a plonja în absud astfel tot ce scrie nu are înțeles imediat cititorul sapă în adânc până descoperă esențele ascunse în cuvinte atunci e completă simbioza cu autorul iar absurdul se dezvăluie înțelept și piramidal... RĂTĂCIM e ceva omenesc să rătăcești nu neapărat în pustiu ci în eul tău... acolo în adânc mai există cineva Care îți seamănă și e neliniștit! vrei să-l întâlnești, în ochi să-l privești să-l întrebi dacă e mulțumit sau fericit? dar el tace
LIRICE (5) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381313_a_382642]
-
în ochi să-l privești să-l întrebi dacă e mulțumit sau fericit? dar el tace încruntat nu-i place că l-ai întrebat. tu știi ce simte el pentru că și tu ești el... două ființe într-un singur corp rătăcesc inutil dorind un dialog fertil ne scufundăm în iluzii ca într-o baie caldă apa ne mângâie și ne scaldă... AVEM NEVOIE avem nevoie unul de altul tot timpul zilele sunt amestecate cele însorite cu cele cenușii și sentiumentele la
LIRICE (5) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381313_a_382642]
-
O grădină aromată Cu flori de o mie de culori Sau un deșert, neluminat De sori? Poate e un drum spre nicăieri Ori o potecă suspendată Între pămînt și cer? Mai curând, un fulg Învârtindu-se în aer, O libelulă rătăcită Printre lupi înfometați. De atâtea feluri e viața Că nici nu poți percepe. Căutăm în neștire Doar esența ei, Miezul bun și cald, Iubirea ce-o animă, Strălucirea de o clipă În negurile veșnicei iubiri. Viața ce mai poate fi
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
cheamă Omenește DACĂ NU PLECAM Dacă nu plecam Și răm âneam... Oare nu regretam? Visul lasă urme În glia natală Și alte urme se înfig În pămîntul care-l calci. Dar și-n suflet Se plimbă urme De-a valma Rătăcind printre Amintiri țesute Din nori arămii ÎNECAT ÎN SINGURĂTATE-MI Știu, totul s-a prăpădit În juru-mi Și sensul, Și verbul, Și astrul Care mă lumina. Ba și stelele, Prietenele mele, Se pierd, se îndepărtează, Înoată într-o ceață alburie
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
marfă nemțească veritabilă" și încumetându-se chiar să afirme: numai grație unui vas construit după un proiect german, sovieticii au înregistrat succesul din apropierea lui Stolpebank 6). Și eu? După slujba comemorativă am șters-o pe țărmul întunecat ca noaptea. Am rătăcit încolo și-ncoace, singur și fără un gând. Și fiindcă nu bătea vântul, valurile Balticii loveau și ele doar fără vlagă țărmul și fără glas. Asta îl roade pe bătrân. De fapt, spune el, ar fi fost sarcina generației lui
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
care natura și artificialitatea se întîlnesc, se conjugă și se contopesc. Obiectul se transformă în receptacol, interiorul în microunivers, detaliul umil sau glosa pe marginea kitschului în semne ale unei inteligente ironii și ale unei irezistibile duioșii. Scoase în exterior, rătăcite în peisaj și afundate în vegetație, aceste cutii perturbă polemic inerțiile spațiului, după cum aduse în interior, integrate în corpul unei cutii mai mari, ele reduc la scară ampla respirație a lumii elementare și invocă patetic un paradis pierdut. În interiorul lor
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
ultim aed...” Și acest ultim aed român de la sfârșitul secolului al XX-lea cântă, poate, ultima epopee românească. O epopee modernă și postmodernă, pe o temă străveche. Epopeea căutării nemuririi și a nemuritorului. Precum eroul eminescian, eroul lui K. va rătăci prin mitologii, va fi, rând pe rând, sumerian, egiptean, hindus, elen, evreu, musulman și îl va întâlni pe Hristos. O epopee cu prolog și (multe) personaje: Împăratul, Împărăteasa, Făt-Frumos nenăscut și Făt-Frumos născut în toată splendoarea lui, nebunul, poetul, filosoful
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
înșelători”. În unele texte antice, el apare cu sensul de „șarlatan”, „individ care are obiceiul de a trage lumea pe sfoară”. Dar, sensul primordial al cuvântului conține ideea de „rătăcire”, de „îndepărtare”. Verbul Β8∀<ςΤ, în sens denotativ, înseamnă „a rătăci”, iar Β8ς<0 este folosit pentru a desemna „rătăcirea [fără noimă]”, „devierea de la o anumită direcție”, „deriva absolută”. Prin urmare, „cel ce deviază”/„amăgitorul”( Β8ς<≅Η) este el însuși un „amăgit”, un „rătăcit” care, incapabil de a se menține sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Β8∀<ςΤ, în sens denotativ, înseamnă „a rătăci”, iar Β8ς<0 este folosit pentru a desemna „rătăcirea [fără noimă]”, „devierea de la o anumită direcție”, „deriva absolută”. Prin urmare, „cel ce deviază”/„amăgitorul”( Β8ς<≅Η) este el însuși un „amăgit”, un „rătăcit” care, incapabil de a se menține sau de a intra pe orbita normală, naturală, îi amăgește printr‑o pseudocredință pe cei din jurul său. Așadar, în epistolele ioanice apare pentru prima dată, cu formele de singular și de plural, denumirea „Anticrist
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
personaj harismatic (probabil un episcop: proestos ekklesias) căruia nu‑i este prea greu să‑și convingă confrații de iminența parusiei. O mulțime de oameni, „pseudoprofetul” în fruntea sa, a luat calea deșertului pentru a‑l întâmpina pe Domnul. Mulțimea a rătăcit pentru un timp reușind să atragă atenția guvernatorului provinciei, care, inițial, a crezut că are de‑a face cu o bandă de tâlhari. Hotărâse deja să trimită trupele să‑i ucidă, când soția inițiatorului, singura care‑și păstrase spiritul sănătos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
drepte, „sfârșesc în adâncurile iadului” [Prov. 16,25: LXX]. Drept urmare, atunci când vedem o dreptate care nu este cea adevărară, aceasta este Anticristul, care se opune dreptății‑Cristos. Cred, de asemenea, despre castitate că este Anticrist această castitate a ereticilor, care rătăcește oamenii, încât ei să nu o mai înțeleagă pe cea bisericească, cea care este Cristos. Tot astfel, mila este Anticrist atunci când se opune milei‑Cristos prin cei care fac milostenii, dar nu întru dreptatea lui Dumnezeu. Răbdarea, și ea, este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în idolii cei deșerți, cinstiți zadarnic în locul Vieții” (vv. 433‑436). Păgânii trebuie să părăsească idolii, dar nu pentru a îmbrățișa ulterior religia iudaică. Argumentul cel mai puternic rămâne exemplul personal, altfel spus, convertirea lui Commodian însuși (vv. 3‑12): Rătăceam neștiutor din loc în loc, în puterea speranțelor deșarte,/ Iar nebunia tinereții mă purta prin văzduh./ Eram mai ușor decât firul ierbii./ Aprins eram și năvalnic în toate,/ De parcă aș fi avut o sută de capete pe umeri./ Nemulțumit de acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trup aparent. De aceea se va naște dintr‑o fecioară în chip de duh și se va arăta celorlalți ca și cum ar fi în trup”. În concepția autorului nostru, Anticristul‑diavol este un simplu duh, coborât din cer pentru a‑i rătăci pe oameni prin tot felul de artificii. El va avea un trup iluzoriu, fiind astfel considerat ființă omenească, dar, în realitate, nu își va asuma nimic din natura muritorilor, cu excepția păcatului. El este deci mizantropul prin excelență (în sensul adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
elementele pământului și ale mării îi sunt supuse. Dacă, încă de pe acum, când nu poate fi văzut, „fiul pierzării” ne împinge și ne aprinde la războaie și ucideri, cât de mari vor fi uneltirile lui, înșelăciunile, vicleșugurile lui pentru a rătăci oamenii și pentru a‑i îndepărta de la calea adevărului și de la intrarea în Împărăția cerurilor atunci când el însuși va veni pe pământ, iar oamenii îl vor vedea așa cum este? După toate acestea, cerul va înceta să mai ude pământul; norii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trei din cei zece regi. Îl numește „corn mic”, pentru că acesta se va naște dintr‑un trib iudaic mic. „Vizibil”, pentru că va ajunge renumit după aceasta. „Ochii” simbolizează viclenia și perfidia [Anticristului] de care el se va folosi pentru a rătăci mulțimea. „Gura” însă, adaugă el, „spune enormități”, care nu sunt altceva decât cuvinte deșarte și vanitoase. Fericitul Pavel învață cu înțelepciune: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și al complicilor lui în rău, și cum i‑a convins pe oameni, prin idolii cei făcuți de mână, să îi aducă un cult divin, tot astfel, în zilele acelea, va îndrăzni să‑și atribuie numele Domnului nostru Isus Cristos, „rătăcind”, ca să spunem așa, „toată lumea” si amăgind pe mulți dintre cei care se închină numelui sfânt. Căci el va spune că este Cristos, a cărui venire a fost vestită de dumnezeieștii profeți, prin sfinte prorocii. Îi va amăgi pe cei neștiutori
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare [prezentată] ca fiind a noastră, cum că ziua Domnului a și sosit” (2Tes. 2,1‑2). El a arătat prin aceasta că existau oameni care, pentru a‑i rătăci, susțineau că apostolul ar fi vestit o foarte apropiată parusie a Domnului. El nu se referă doar la rătăcirea prin cuvinte și scrieri, ci și la ceea ce se credea a fi o „previziune profetică”, întrucât a spus: „nici de vreun
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sau de Ion Budai-Deleanu, de Ion Barbu sau de Ștefan Agopian. Fără pereche (2000), roman al abandonului și al eșecului existențial, aduce în scenă personaje indecise, debusolate - un pianist bătrân, o femeie trecută, un obișnuit al cafenelelor, un pustnic -, care rătăcesc, lipsite de repere, într-o lume absurdă și caută să evadeze în spațiul oniric în încercarea lor zadarnică de a-și alunga singurătatea. Cu o operă textualistă în spiritul, nu doar în litera sa, Ș. se dovedește a fi unul
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
fiecare pas necesita efort, fiind nevoiți să ne tăiem cu dificultate cărare prin zăpada ce acoperea munții Asiei Mici. Caravana noului guvernator, Împreună cu care am călătorit, era formată din șaizeci de cai și catâri. În una dintre zile ne-am rătăcit deoarece fuseserăm prinși de un viscol puternic În munții Anatoliei. Am fost nevoiți să petrecem o noapte Îngrozitoare, până când am ieșit În cele din urmă din zăpada adâncă și am găsit un sat. În timpul acestei călătorii am Început să colecționez
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe Alexander Burnes și pe dr. Gerard În Buhara, și care era acum ghidul meu. Am părăsit orașul Kabul În noiembrie, pe o vreme extrem de friguroasă. Fiind un viscol puternic și o ninsoare pe măsură, doi dintre oamenii noștri se rătăciră În timp ce traversam cele mai Înalte piscuri ale munților Caucaz, dar ulterior i-am Întâlnit teferi și nevătămați la Bamyan. Proasta reputație căpătată În urma deschiderii mormintelor mi-o luă Înainte, iar afganii și hazarii, de cum se dumiriră cine eram, au pornit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În tot ce privește medicina și istoria secolului al XIX-lea” (o jumătate de secol mai târziu a trebuit să mă adresez Însă unor duzini de savanți), el pornește deja către acel Honigberger al său, care Îl va oculta sau rătăci pe cel real. Monografia unei secrete nostalgiitc " Monografia unei secrete nostalgii" Și Eliade va Începe să meargă În biblioteca Honigberger a lui Zerlendi cu conștiinciozitatea cu care se duce (și notează mai târziu) În una dintre bibliotecile străine din tinerețea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a aflat și superioritatea profundă a unui Orient de fapt profilat grosier Într-un dialog neconcludent 2. E foarte semnificativ ce va afirma mai târziu 3. Dar Eliade nu spune aici care sunt, bunăoară, elementele introduse voit fals, pentru a rătăci cititorul și a fundamenta, prin astfel de procedee succesive de alunecare narativă, construcția fantasticului. Primul și cel mai important e biografia lui Honigberger. Ea se desfășoară Între nelocalizabila Ïambhala a tuturor promisiunilor și fabrica de zahăr din Kashmir, a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
așa fel Încât niciodată nu va fi singur, ci deseori Înconjurat de prieteni. E necesar, de aceea, să putem cântări și imaginea acestei Asii, așa cum a pulsat ea În Occident, și să Înțelegem de ce emisarii ei din Orient nu au rătăcit izolați, ci s-au grupat magnetic În jurul unor interese și experiențe comune. Experiențele pe care le redă În memorii Honigberger sunt aproape de neconceput fără grupul cosmopolit al curții lui Ranjit Singh, În centrul căruia se află foști ofițeri napoleonieni, acum
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai mulți ofițeri francezi, preluând exemplul primilor patru și motivați suplimentar de faptul că Allard fusese numit Agent du Roi la Lahore - chiar de Louis-Philippe I, Într-o scrisoare către Ranjit Singh din 27 octombrie 1835, al cărei original a rătăcit multă vreme până să fie publicat foarte recent de Lafont 2 -, se stabilesc la Lahore, după cum atestă arhivele locale, dar și corespondența secretă britanică 1. De altfel, Louis-Philippe fusese și un donator important al primei epoci pe care o traversase
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai tăcea salcâmii / Și plopii s-ar opri din foșnetul știut / Și păsările albe de-a pururi migratoare / În apa nopții somnul cu vaier nu l-ar sparge, / Ni s-ar părea că timpul sub pragul casei noastre / S-a rătăcit și-așteaptă să îl poftim în casă, / Să stăm și noi o dată cu el cuminți de vorbă”. Incontestabile efecte poetice rezultă din notarea senzațiilor, diferențiate în funcție de anotimpuri. Iarba își „scormonește”, primăvara, „neliniștite drumuri prin hume cerzonate”, croind „întortocheate răscruci subpămîntene / De
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]