KorAP: Find »[drukola/base=raft & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...205 206 207 ...221 >

5,506 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

ne punem gândurile în ordine. — Fir-ar a naibii de treabă, am spus. — Iisuse, mie-mi spui? Ce face motanul? Ne-am descărcat lucrurile cât ai zice pește și am stat în tăcere o vreme, cu spatele lipit de-un raft cu cărți groase, de geografie. Ian era bine, morocănos și furios, dar în principiu bine. După ce mârâi câteva minute, ne întoarse spatele, prefăcându-se că doarme. — La naiba, am spus. Scout încuviință din cap, cu niște ochi neliniștiți, uitându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
car de ani, avea un jurnal secret cu o mulțime de poezii rușinoase despre el... — Și i-ai arătat poeziile? — Nnu, i-am spus că soră-mea s-a născut fără vagin. Sunetul râsetelor noastre se rostogoli de-a lungul rafturilor prăfuite și al coridoarelor cufundate în tăcere. Foarte urât din partea ta. — Ei, nici ea nu-i mai brează. Se opri preț de-o secundă. — Nu era. Își feri privirile. Aici jos pierzi noțiunea timpului. Acum trebuie să aibă optsprezece ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
câteva clipe. — De ce? Se întorsese, așa încât nu-i puteam vedea fața, și își potrivea curelele rucsacului. — Ce ai făcut? Sală după sală, scară după scară, ne-am croit drum în adâncul bibliotecii; un loc cu becuri vechi, pâlpâitoare, orbitoare, și rafturi întregi de cărți de la începutul secolului, care se ridicau pline de praf și tăcute în rânduri ordonate după un sistem care nu se mai folosea. — Uite. — Ce e? Am pus cușca lui Ian jos și m-am apropiat de locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
e caligrafia lui. M-am holbat la hârtie, trecându-mi cu degetul mare peste literele mici și albastre ca să simt ușoara adâncitură lăsată de pixul lui în timpul scrisului. O să ajungem azi? — O, da, zise Scout, pornind-o din nou printre rafturi. S-ar putea să ajungem într-o oră. Se întoarse și zâmbi. Dacă ai cât de cât habar să citești o hartă. — Să citesc o hartă? — Haide. După câteva minute, am găsit altă bucată de hârtie, apoi alta și-apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lucrurile aici. Le luăm mai târziu. — Nu, nu pot. E motanul meu. Doctorul se opri, se întoarse, întinse gâtul. — Ai un motan? Scările în spirală ne conduseră la o pasarelă de sub tavan și pasarela se dovedi a fi spatele unui raft, raftul de jos, al unei biblioteci înalte și late. La început, am crezut că volumele fuseseră puse pe raft cu spatele, cu cotoarele înăuntru și paginile în afară, dar apoi mi-am dat seama că noi - și încăperea de hârtii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
aici. Le luăm mai târziu. — Nu, nu pot. E motanul meu. Doctorul se opri, se întoarse, întinse gâtul. — Ai un motan? Scările în spirală ne conduseră la o pasarelă de sub tavan și pasarela se dovedi a fi spatele unui raft, raftul de jos, al unei biblioteci înalte și late. La început, am crezut că volumele fuseseră puse pe raft cu spatele, cu cotoarele înăuntru și paginile în afară, dar apoi mi-am dat seama că noi - și încăperea de hârtii, tunelurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ai un motan? Scările în spirală ne conduseră la o pasarelă de sub tavan și pasarela se dovedi a fi spatele unui raft, raftul de jos, al unei biblioteci înalte și late. La început, am crezut că volumele fuseseră puse pe raft cu spatele, cu cotoarele înăuntru și paginile în afară, dar apoi mi-am dat seama că noi - și încăperea de hârtii, tunelurile de cuvine, toate - eram îndărătul bibliotecii, privind-o din spate. Am urcat după Fidorous, luptându-mă să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să compensez mișcările de du-te-vino ale lui Ian în cușcă; probabil nu-i plăcea că podeaua se îndepărta de noi pe măsură ce urcam. Nu-l învinovățeam, căci nici pe mine nu mă bucura peste poate chestia asta. Lipsa câtorva cărți în mijlocul raftului lăsa un loc suficient de mare ca să te poți târî prin el și exact asta făcu doctorul, extraordinar de flexibil pentru vârsta sa. — Hai, dă-mi cutia. I l-am pasat pe Ian lui Fidorous, apoi m-am avântat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Sau nu? Uitându-mă mai atent, nu mi-am putut da seama dacă pereții erau acoperiți de biblioteci sau dacă pereții înșiși erau făcuți din cărți și mahon; scânduri orizontale și verticale ieșeau în evidență pentru a da impresia unor rafturi. Oare zebra este un animal alb cu dungi negre sau un animal negru cu dungi albe? Încăperea părea să încline în ambele direcții. În vreme ce eu încercam să mă reculeg, Fidorous îi dădu drumul lui Ian din cușcă și rămaseră amândoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
parter, dincolo de corpul de bibliotecă, în camera alcătuită din hârtii. Toate lucrurile la vremea lor, mi-am spus. Ia rucsacul, apoi găsește-l pe Ian. Sarcini simple. Un proces. O contrapondere la toate astea. M-am târât stângaci înapoi printre rafturile bibliotecii și mi-am croit drum pe scara spiralată în jos, sărind de pe ultima treaptă într-un teanc de hârtii adânc până la fluierul piciorului. Rucsacul se afla exact unde-l lăsasem. Și al lui Scout era acolo; stăteau amândouă laolaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am răsucit, uitându-mă cu ochii mijiți prin gaura rămasă în peretele-raft. Mi-am apropiat ochii de cotoarele cărților și am văzut alte cărți cuibărite în beznă, întunecate și greu de identificat. M-am întrebat din nou, în treacăt, dacă rafturile erau adânci sau dacă pereții înșiși erau făcuți din cărți. Am pus cartea înapoi de unde o scosesem. Trecuseră doar câteva minute de când îmi reluasem mersul pe coridor, când am auzit niște strigăte. Scout. Nu erau strigăte de teamă, ci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Am pus cheile înapoi în buzunar și am apăsat clanța. Ușa se deschise. Am pipăit prin întuneric peretele în căutarea comutatorului. Clic. Am pășit înăuntru. Un dormitor. În spatele ușii se afla un dormitor mic și ordonat. Un pat simplu, un raft de cărți bătut în cuie pe perete, deasupra lui, un dulap de haine, un scrin, o noptieră și o măsuță de scris aproape de ușă. Am închis ușa după mine, am pus jos cușca lui Ian și mi-am sprijinit rucsacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
afară, ci pereți adevărați, tencuiți și vopsiți într-un albastru intens. Dormitorul Primului Eric Sanderson. Te-am găsit, mi-am spus, te-am regăsit. Am traversat încăperea și m-am urcat pe pat, îngenunchind ca să pot ajunge la cărțile de pe raft. — Prea bine, Eric, am rostit în aerul îmbâcsit, nemișcat. Am ajuns aici, așa cum ai vrut, numai că totu-i dat peste cap și prietenul tău, doctorul, mă urăște, așa c-o să trebuiască să-mi dai o mână de ajutor. Pe când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
recunoaște numele doctoriței Randle și voi... Oare el m-a trimis la ea? M-a trimis să-i ascult un an întreg teoriile alea stupide doar pentru ca, atunci când aș fi ajuns în sfârșit aici, să scot exact cartea aceasta din raft și să găsesc mesajul? Și dacă da, de ce? Ce-ar fi trebuit să însemne asta? Mi-am amintit ceva, ceva din una dintre scrisorile Primului Eric Sanderson, ceva scris mult mai târziu, când rechinul cuvintelor înghițise deja mare parte din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și-ți arăt. Figura ??? 1. Scânduri. Conturul navei Orpheus definit în mare parte din scânduri de lemn. Alte scânduri au fost așezate și în interiorul conturului pentru a umple spațiile goale. Scândurile erau un amestec de lemn proaspăt și podele vechi, rafturi, plinte, stinghii, pervazuri, părți din panouri de ușă etc. Unele scânduri erau vechi și fosilizate sub straturi de vopsea albă, scorojită, unele găurite și marcate de locurile unde s-au aflat cândva cuie și zăvoare, și altele noi și mirosind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

locului. Doamna Purvis Îi făcea și menajul. Îi Închiriase camerele gata mobilate, așa că Rowe nu se ostenise să le aducă vreo schimbare. Trăia ca un om care-ar fi poposit Într-o oază În plin deșert. Aproape toate cărțile de pe rafturi proveneau de la anticariat sau din biblioteca publică a cartierului, excepție făcînd David Copperfield și Magazinul de rarități, pe care Rowe le citise și răscitise cum citesc unii Biblia, ajungînd să Învețe pe dinafară capitole și pasaje Întregi; nu pentru că i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
rămăsese În el decît deznădejdea - și un soi de viclenie, ce-l Îndemna să se apropie cu prudență de domnul Rennit. 2 Chiar peste drum de biroul domnului Rennit se afla o sală de licitații, specializată pe cărți. Stînd În fața rafturilor de lîngă ușă, puteai supraveghea intrarea blocului de spre drum. Licitația săptămînală urma să aibă loc În ziua următoare, astfel Încît sala era plină de bibliofili Înarmați cu cataloage - cineva nebărbierit și cu hainele boțite nu părea deplasat printre ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
filozofi și teologi excentrici din secolul al XVII-lea, - bunăoară Newton, despre poziția geografică a iadului sau Calea spre perfecțiune a lui Jeremiah Whiteley. Încăperea mirosea a vechi, a paie de ambalaj și a haine prea des plouate. Stînd lîngă rafturile care cuprindeau loturile numerotate de la 1 la 35, Rowe putea observa toate persoanele ce intrau sau ieșeau pe ușa clădirii unde-și avea biroul domnul Rennit. Chiar În dreptul ochilor lui se afla un liturghier fără o valoare anume, inclus laolaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
nu se ascundea un asemenea oaspete“ Micul duce 1 Soarele umplea Încăperea cu o lumină verzuie, acvatică, filtrată printre crengile proaspăt Înmugurite ale copacului din fața ferestrei. Lumina Învăluia pereții albi ai odăii, cuvertura gălbuie de pe pat, fotoliul uriaș, divanul și rafturile pline de cărți scumpe. CÎteva narcise timpurii se odihneau Într-un vas de porțelan suedez. Tăcerea din odaie era curmată doar de susurul unei fîntîni nevăzute și de vocea blîndă a unui tînăr cu ochelari fără rame, care vorbea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Bine, domnule. Johns, Însă, nu veni, iar Digby avea impresia că În jurul camerei sale fusese creat un fel de cordon sanitar. Așteptă Încă o jumătate de ceas, fără să facă nimic, apoi se dădu jos din pat și merse spre raftul de cărți. Cărțile, Însă, nu promiteau cine știe ce distracție - Îndeosebi Înțelepciunea dogmatică a unor Învățați bătrîni: Crezul meu de Tolstoi, Psihanaliza vieții cotidiene de Freud, o biografie a lui Rudolf Steiner... Digby luă cartea lui Tolstoi și, deschizînd-o, văzu pe marginile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
au fost dispozițiile domnului Prentice. — Cine-i el să-mi dea mie dispoziții? Rowe nu mai avea timp să discute, așa că plecă. Croitorii fuseseră greu loviți de război. Pe tejgheaua magazinului se vedeau doar cîteva suluri de stofă ieftină, iar rafturile erau aproape goale. — Cu ce vă putem servi, domnule? Îl Întîmpină un individ În redingotă, cu o față obosită, plină de riduri și parcă speriată. — Mi-am dat Întîlnire cu un prieten, Îi răspunse Rowe, aruncînd o privire În lungul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
soi de parazit vulgar și Îngîmfat, a cărui fericire se Întemeiase pe o nesfîrșită ignoranță. Or, fericirea trebuia să aibă la temelie o cunoaștere profundă a nefericirii. Broșura lui Tolstoi, cu sublinierile pe jumătate șterse, se mai afla Încă În raftul de cărți. Esențialul este să știi... Nu e vorba de o cunoaștere abstractă, În genul aceleia În care excelase doctorul Forester; nu e vorba de teorii seducătoare și Înșelătoare, de virtuți transcedente și alte asemenea lucruri nobile, ci de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

În oraș. De altfel, avea de făcut cumpărături. Fără repere precise, omul se risipește, nu mai scoți nimic din el. În dimineața zilei de 9 iulie (de Sfânta Amandina), Michel observă că rechizitele, caietele, clasoarele și trusele erau deja pe rafturile de la Monoprix. Sloganul publicitar al operațiunii, „Reînceperea școlii fără bătaie de cap”, i se părea doar pe jumătate convingător. Ce era Învățământul, ce era cunoașterea, dacă nu o interminabilă bătaie de cap? A doua zi, găsi În cutia poștală catalogul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
urmă cu trei zile Îi pipăia fesele, Începuse cu el o discuție. Preț de câteva clipe, Bruno rămase blocat, apoi străbătu din nou peluza În direcția parcării. Supermagazinul Leclerc din Cholet era deschis până la ora douăzeci și două. Circulând printre rafturi, se gândea că, după Aristotel, o femeie de statură mică aparține unei specii diferite de restul omenirii. „Un bărbat mic Încă Îmi pare om, scrie filozoful, dar o femeie mică Îmi pare a aparține unei noi specii.” Cum să explici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
eventualul efect nociv, nimic nu putea, deocamdată, să le explice determinismul; În consecință, nimic nu permitea să li se atribuie un sens precis și utilizabil: În această direcție, era clar, trebuiau orientate cercetările. Eliberat de dosarele și cărțile Înghesuite pe rafturi, biroul lui Desplechin părea imens. — Ei bine, da..., făcu el cu un surâs discret. Ies la pensie la sfârșitul lunii. Djerzinski rămase cu gura căscată. Sunt oameni pe care-i Întâlnim ani În șir, uneori zeci de ani, obișnuindu-ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]