5,533 matches
-
cu câte 5). Evident că o astfel de reprezentare nu trebuie absolutizată, căci există poezii scurte, iar spațiul poate fi mai semnificativ. După acest din urmă criteriu (spațiul tipografic), cele mai multe pagini (14) ocupă Nicolae Costenco, cu două poezii, într-o retorică, patriotică și epică, foarte productivă. Ar urma, la celălalt pol istoric, Emilian Galaicu-Păun, din sfera postmodernismului, dintre nouăzeciști (cu 10 pagini). Cei mai mulți reprezentanți de vârf are neomodernismul generațiilor '60 și '70, ca și în literatura din România: Grigore Vieru și
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
să o numim romantică-retorică, pe care am învățat-o mai mult sau mai puțin de la profesorii noștri și pe care o aplicăm la orice muzică - fie ea de Schumann, Enescu, de Rachmaninov, Bach... Cred că la Enescu o astfel de retorică nu poate face decât rău. Din fericire este în scădere. Cei mai tineri și valoroși interpreți o refuză. D.P.: ...fiindcă, dincolo de aparențe, Enescu era un spirit abstract, avea o gândire abstractă, carteziană... A.S.: ...ei, aici este totul! în aceasta constă
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
să ne schimbăm și noi punctul de vedere și piesa ne va apărea ca extrem de omogenă. Este ceea ce am observat sub bagheta lui Foster. Ce a făcut Foster? înainte, piesa se cânta în manieră romantică, așa cum vă spuneam, cu o retorică romantică ce încărca totul. Foster a obiectivat-o, adică și-a pus problema în felul următor: este o partitură atât de complexă - nu complicată, ci complexă -, are atâtea planuri pe care e construită, atâtea planuri care se raportează unul la
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
ei, înțeleaptă și, pe cît se poate, adevărată. Are, în plus, ceva din frumusețea provocatoare a demonstrațiilor neduse pînă la capăt, sau a conjecturilor cu neputință de primit și totuși imposibil de respins. Adică e făcută, cu alte cuvinte, din "retorici" ale jumătății de măsură care, însă, nu sînt atît ale ei, cît ale vieții pe care o completează-contrazice. Tot ceea ce lumii, mereu, îi lipsește, arta inventează, pe cînd știința descoperă. Despre discursul în stare să facă, din "delirurile" lor, "realități
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
cel puțin două romane care justifică apelativul "de apartament" aplicat unei tendințe a literaturii franceze contemporane: și Au plafond de Eric Chevillard ( 1997) și Mon grand appartement de Christian Oster ( 1999, premiul Médicis). Literatura de apartament n-are nimic din retorica oraculară a locuirii heideggeriene sau protestant-burgheză a "familiarismului" din cinematografia americană de propagandă. Apartamentul este locul unde ( aparent) nu se întîmplă nimic, tocmai de aceea plasarea unor personaje izolate în acest pseudo-vid scontează cel puțin două efecte. În primul rînd
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
Aceste trucuri retorice capătă o stranie rezonanță familiară. În ultimul timp, de câte ori n-au aruncat invadatorii responsabilitatea invaziei asupra celor cuceriți?" Pentru ca politica să revină în mod legitim pe scenă ea ar trebui să arate legătura între lacrimile văduvei și retorica politicienilor.
Tur de orizont by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13693_a_15018]
-
esența interesului său precumpănind ca literatura, teatrul, orice activitate cultural artistică să crească din rădăcinile active ale poporului. Această orientare către izvoarele populare, se constituie în zonă de simțire autentică, firesc și realist privite, fără căderi în dulcegării pitorești, fără retorică de complezență, fără elogiu gratuit. Elogiu constă în relații posibile între locuri și oameni, prin literatură. La Cimitirul Père Lachaise din Paris, descoperirea mormântului lui Musset îi amintește de poezia Nu mă uita, în traducerea lui Petru Grădișteanu, Bosforul cu
Un entuziast: Iosif Vulcan by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13744_a_15069]
-
o voluptate inegalabilă și pășește nu numai într-o altă lume, eterică și transparentă, aproape de aceea a Extremului Orient, ci și într-o vîrstă finală a picturii înseși. Imaginea intră în disoluție, spațiul se eliberează de semnele și formele proliferante, retorica se stinge în tușe tremurătoare și culoarea însăși se dematerializează și se preschimbă într-o stare ambiguă, oscilantă între fluid și aer. Lumea consacrată a Georgetei Năpăruș, aceea colcăitoare, polimorfă, în al cărei inventar intrau infinite straturi ale existenței, în
O expoziție Georgeta Năpăruș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16618_a_17943]
-
document uman, aceste lucrări reconfirmă, în acest timp al disoluțiilor și al scepticismului extrem pe care tocmai îl trăim, că mitul creației, al idealității artistice, al aspirației către incoruptibil și etern, nu este o simplă ficțiune, doar un exercițiu de retorică și un ornament metafizic pentru cei care se simt în siguranță, ci, pur și simplu, o realitate halucinantă, un moment de clarviziune în clipele de impas existențial. Și Georgeta Năpăruș a reușit, într-un mod ieșit din comun, să facă
O expoziție Georgeta Năpăruș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16618_a_17943]
-
marilor descoperiri, reacția lucidă și profesională i se pare lui Grid Modorcea cel puțin un act antinațional și un atentat la patrimoniu. Dar cum gesticulația sa de cercetător diletant este tot atît de haotică pe cît de nepieptănată îi este retorica, doar un exercițiu elementar, de contabilitate școlărească, poate face aici puțină ordine. Așadar: 1. faptul că Modorcea este autorul unor cărți ,,de specialitate după care se predă la facultățile de artă" (care artă, pentru că la arte plastice cărțile lui n-
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
gata ai elitelor comuniste, lansați în afaceri sau în politică". Între cele două tipuri de oameni noi sînt mari diferențe: primul se supunea autorității și ideologiei oficiale, era conservator și naționalist, își ascundea de ochii lumii bunăstarea și aborda o retorică demagogică egalitaristă, cel de al doilea, pentru care valoarea supremă o reprezintă banii, e individualist, cosmopolit, a adoptat modelul occidental și își afișează ostentativ bogăția. * Cristian Preda aduce un exemplu bun de om nou vechi, pe Ion Iliescu, mai aproape de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16673_a_17998]
-
Ștefan Niculescu, Aurel Stroe, Iannis Xenakis, din nou Bach, Anatol Vieru, Dan Dediu și Aurel Stroe. Citind acest discurs hermeneutic, regăsesc cu plăcere unele din propriile mele obsesii muzicologice. E vorba, aici, de unele permanențe ale spiritului artistic în muzică: retorica, melogramele, ludicul, citatul cu toate aspectele sale inter- sau paratextuale. E vorba de asemenea de salturi prin istoria muzicii, pentru a regăsi la Bach sau la compozitori români contemporani acele permanențe ale gândirii. Volumul Antigonei Rădulescu reprezintă o cercetare originală
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
Lucian Blaga deghizat sumar. Că și Ioanide al lui G. Călinescu, el are o atitudine teatrală și narcisista, ajungând să semene cu un personaj de opereta atunci când își evocă aventurile amoroase. Aventuri cu o minimă epica și cu maximum de retorica! Că prin ceață, recunoaștem ceva din poezia blagiana. Românul lui Lucian Blaga nu este de fapt român, ci poezie povestita. Scriitorul traduce într-un limbaj narativ trăirile și revelațiile care au facut gloria lui de poet. S-ar putea crede
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
Alex. Ștefănescu O retorică a stării de grație Poeta și publicista Crisula Ștefănescu a publicat recent, aproape simultan, două noi cărți: volumul de poeme Semne și piesă de teatru Ana și Satana. Ambele atrag atentia prin luminozitatea și prospețimea matinala a textului, ca și
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
indiferență zilelor puștii". Cu ardoarea cu care un credincios își spune rugăciunea, Crisula Ștefănescu compune versuri, sperând că ele să se încarce de poezie. Și miracolul se produce. Situație mai rar întâlnită, dorința de poezie precede poezia. Poeta stăpânește o retorică a stării de grație care nu funcționează în gol, care sfârșește aproape întotdeauna prin a instaura starea de grație. Poemele au un ton teatral ("se aud", cum observa cu finețe Nicolae Florescu într-o scurtă prezentare), dar până la urmă declamația
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
ale expresionismului, grația geometriei și tihna solară a decorativului. Cu alte cuvinte, Munch, Klinger sau Barlach sînt înveliți în vastele broderii imperiale din producția lui Klimt. Ceea ce rezultă, însă, din această asociere nu este nicidecum un exercitiu exterior, o simplă retorica a formelor istoricizate, ci o altă pistă pentru încercările existențiale. Între gestul crispat și contemplația lină, artista încearcă să plaseze echilibrul fragil al unei lumi cu o puternică încărcătură metafizica. Printre decoruri vagi și contorsiuni ale unor enatomii și ele
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
juvenile - regândindu-i pe Aristotel și Platon, pe Hegel și Husserl. Iar curiozitatea să intelectuală merge adeseori și mai departe, pătrunzând în spațiul strategiilor militare, al concepțiilor despre organizarea administrativă, al teoriilor despre cucerirea puterii politice. În locul criticului literar cu o retorică solemnă, oarecum desueta, prin care mulți dintre noi și-l reprezintă, simplificator, pe Nicolae Balotă, se configurează imaginea unui erou al culturii. Lumină pe care o ține peste noapte aprinsă în camera lui de lucru, într-o țară scufundata în
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
exhiba prolixitatea și prozaismul în felul sfidător în care rockerii își afișează capetele rase, hainele jerpelite și mersul șleampăt. Uneori, practica un ritual al cruzimii, delectându-se cu plictisirea cititorilor așa cum sataniștii se delectează cu strangularea pisicilor în cimitire. Dincolo de retorica schimonosita se întrevăd amintiri din copilărie și complexe de adolescenți prost cotați pe piată dragostei, ceea ce nu face decât să divulge caracterul pueril al modului lor de-a înțelege literatura. Etalarea urâțeniei nu se ridică decât foarte rar la nivelul
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
Andreea Deciu Mă îngrijorează, într-o anumită măsură, apariția impresionantei cărți a lui Harold Bloom The Western Canon. The Books and School of the Ages în traducere românească. Firește, e o îngrijorare retorica, Bloom e oricum un scriitor și un gînditor fundamental în cultura contemporană, ale cărui idei trebuie să circule și să fie cunoscute. Dar contextul apariției studiului sau în românește mă pune pe gînduri: în plină bătălie canonica, dusă la noi
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
Andreea Deciu Îngrijorarea (retorica dar și reală, într-o oarecare măsură) pe care mi-a stîrnit-o apariția volumului lui Harold Bloom despre canonul occidental s-a spulberat mai grabnic decît credeam, o dată cu publicarea unei alte cărți fundamentale pentru peisajul intelectual contemporan, Contingenta, ironie și
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
harpa eoliană, pe ale cărei fibre s-ar crispa degetele unui vînt prea tare" (Jurnal, 24.X.1899). Abstractizarea poate merge mai departe, îngăduindu-i lui D. Anghel să scrie: "cîteva discursuri își despletiră spiralele" (O amintire despre Verdi). Că retorica vremii avea afinități cu plastică secesionista o știam mai demult, din mărturia lui I. Petrovici privind cursul de logică al lui C. Rădulescu-Motru: "un stufăriș de teorii moderne, care alcătuiau un fel de zugrăveala ". Expansiunea imaginii anexează firesc spațiul mișcărilor
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
o are, cum lesne l-ar fi acuzat inamicul lui, Descartes. Important este ca, probabil, simpla idee că o asemenea demonstrație există a constituit acea iluzie formatoare necesară pentru a alimenta căutările generațiilor ulterioare. După cum cartea lui Singh, cu toată retorica extazului și a admirației față de mințile luminate ale oamenilor de știință, poate constitui o pledoarie pentru pasiune și tenacitate intelectuală, indiferent de domeniu, de personaj, ori de vremuri. P.W. Atkins - Regatul periodic. O călătorie pe tărîmul elementelor chimice, traducere
Un tabel si o teoremă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18158_a_19483]
-
necurate din audiovizualul românesc, îl trimit pe acesta în galeria personajelor tragice ale literaturii de astăzi, de mâine..." Cartea șochează prin curajul autenticității, prin încercare de a capta, la toate nivelele, realitatea în text, fără transfigurare, fără fard, fără protocol. Retorica "de patru ace" este cvasiabsentă; textul trădează un anumit anticalofilism, o lipsă de interes pentru zicerile frumoase și, în compensație, un stil nud, comun, aproape stradal. În consecință, cititorul nu este surprins de licențiozități, de portativul înjurăturilor prea des întâlnite
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
a trece în literatură observațiile. Un studiu al lui Al. Călinescu de acum cîteva decenii demonstra cum pot fi citite schițele lui Caragiale în cheie modernă. Altul, al lui M. Iorgulescu, identifica marea trăncăneală din Caragiale cu zgomotul ideologiei și retoricii comuniste. E. Ionescu a profitat din plin de teatrul înaintașului său spre a crea o formulă dramatică revoluționară, dar în care spiritul caragialian se păstra destul de bine. Regizorii au pus în scenă piesele (Noaptea, Scrisoarea, Conu' Leonida) ca și cum ele ar
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
unor Barthes, Valéry sau G. Călinescu) putea constitui momente de respiro într-o analiză, dar nu puncte de bătaie. Distincția sincer/autentic, vitală pentru orice analiză de jurnal, este rezolvată "complicat" de Eugen Simion. Premisa este corectă: "există negreșit o retorică a sincerității". Nu trebuie să fii "cinstit" într-un jurnal, ci trebuie să știi să-l scrii pentru că altfel nu te crede nimeni. Saltul mare pe care îl face Eugen Simion este că introduce această retorică a sincerității în ordinea
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]