6,128 matches
-
școlii. Aici se află atât începutul învățării regulilor, cât și începutul greșelilor. Bine însușite, regulile se fixează pentru totdeauna. Din nefericire, școala românească este, ca și societatea, într-o tranziție delicată, spre a nu spune mai mult. Destui profesori de română se exprimă ei înșiși cu dificultate și scriu uneori cu tot atâtea greșeli ca și majoritatea elevilor lor. Declinul general al ideii de școală contribuie în mare măsură la această derivă. Faptul că gramatica nu se studiază decât în liceele
Cultura limbii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5051_a_6376]
-
Academia Sârbă și Muzeul Vojvodinei au organizat o întâlnire a instituțiilor implicate în cercetarea arheologică din Banat și Vojvodina. Au fost reprezentate, pe lângă Academie, muzeele din Szeged, Kikinda, Zrenjanin, Vârșeț, Pancevo și Novi Sad, precum și Muzeul Național de la Belgrad. Din partea română au fost invitați profesorii Gheorghe Lazarovici și Florin Drașovean. Au fost discutate prioritățile de cercetare arheologică și parteneriatele în domeniu. Tradiții la bradul Copiilor l În cadrul Secției de Etnografie În jurul unui foarte frumos brad împodobit ca-n casa bunicilor, cu
Agenda2005-51-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284504_a_285833]
-
de ani, sau chiar lui Petrarca, un mileniu mai încoace, li se cerea mai mult mimesis decît, în secolul nostru, lui Bacovia sau Breton (care, între noi fie vorba, a obținut să nu i se mai ceară deloc). Invers, unor române că Gargantua sau Don Quijote nu li se pretindea nici pe departe atîta verosimilitate (psihologică, socială, morală etc.) cîtă li se pretinde Annei Karenina și chiar Ulisse-ului lui Joyce. Cum să dovedești că limbajul trebuie tratat cu aceeași considerație într-o
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
pe luni, din ianuarie pînă în aprilie, par a-și însuma versurile și valoarea. Aprilie este o frumoasă "baladă" despre corpuri, despre memoria lor dezordonată, despre stinghereală și despre părăsire. O prietenă din Berlin povestește, iar Bănulescu traduce, într-o română voit cam stricată: "N-am la cine să-l dăruiesc pe organism." Amintiri din copilărie: "îl duceam la biserică. Îl spălam în urechi/ și îi dădeam -ăă...cum se spune? - cămășuță de noapte/ De-a lungul școlii organismul meu s-
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
Rodica Zafiu Se știe că în româna populară, vorbită, se manifestă o tendință destul de puternică de concretizare a unor substantive abstracte: acestea primesc sensuri noi (trecîndu-se de la desemnarea fenomenului abstract și general la indicarea unor subtipuri și mai ales a unor manifestări concrete) - și își modifică anumite
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
cazul ortografiei franceze, justificarea că trebuie păstrat aspectul „grafic” al limbii ca o mărturie a originii și evoluției cuvintelor. Dicționarele folosesc la nevoie așa-numita transcriere fonetică pentru a indica cititorilor cum trebuie pronunțat un cuvânt sau altul. În cazul românei, deosebirea dintre aspectul ortografic normal al unui cuvânt și transcrierea lui fonetică este de obicei minimă. În cazul ortografiei franceze, transcrierea face de nerecunoscut cuvântul. Chiar și pentru un străin, deosebirea constituie un șoc. Ideea inspectorilor are, probabil, drept sursă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4923_a_6248]
-
ci ca un calvar provocat de politicieni care scăpaseră din mână situația. Au urmat procese de revizuire a Ioanei d’Arc, a originilor Franței, a creștinării celui dintâi dintre regii ei și așa mai departe. La noi, prima carte în română a lui Lucian Boia a atras atenția, între altele, asupra mitului lui Mihai Viteazul, operă a unor istorici ardeleni de la începutul secolului XIX, apoi Neagu Djuvara a demonstrat că Negru-Vodă avea origine cumană, spre consternarea naționaliștilor, deși sugestia venea de la
Adio miturilor! () [Corola-journal/Journalistic/3935_a_5260]
-
și pentru misteriosul lor autor. În Europa fascinația față de opera și viața sa e mai veche, dar cu toate acestea avem încă mai multe întrebări despre Celan, decît răspunsuri. Iudaismul lui Celan, tulburările sale psihice, legătura cu limba și cultura româna, "slavismul" său - acestea sînt reperele generice ale grelei misiuni cu care se confruntă biografii scriitorului. Dar nu numai biografii, ci și criticii literari. Tema care stă la temelia tuturor contribuțiilor la colocviul Celan este următoarea: accesul la poezia lui Celan
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
intuitiv, căci poți Înțelege chiar mult Într-o limbă străină redând relativ ușor și coerent despre ce e vorba În limba ta, dar nu și invers. Revenind la competența filologică, În comunism s-a tradus mult din autori străini În română, și s-a tradus bine, spre mulțumirea cititorilor ce păstrau astfel escapist contactul cu scriitorii mari ai lumii, În pofida cenzurii interne. Dar, din cauza mentalității politice precum și a numărului foarte restrâns de specialiști, nu se punea problema retroversiunilor sistematice din literatură
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
unor figuri ale expresivității populare permit recombinări și substituții, inovații comice și spectaculoase. Scoase din rețeaua lor intertextuală, unele par absurde, nemotivate, inexplicabile; sensul se reconstituie doar prin raportare la întregul inventar existent. Un tipar figurativ destul de bine reprezentat în româna populară este cel al comparației complexe (cu agent și plasare spațială), caricaturizînd starea de perplexitate sau rîsul necontrolat. Ambele atitudini - considerate manifestări ale prostiei - beneficiază în imaginarul popular de scenarii comice, preponderent animaliere. Cea mai veche și mai cunoscută imagine
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
cine era în sală-cine mai avea curaj să se uite-? dar știam că era și Șefu și doamna Călinescu. M-am uitat la comisia ce era pe podiumul catedrei. Catedră fusese scoasă și fuseseră puse 5 scaune; pentru profesorul de română, de franceză, de istorie, de geografie și nu mai știu pentru cine era al cincilea. S-a așternut o liniște mormântala, că ni se auzeau respirațiile repezite, având cred 160 pulsul pe minut. Cand în fine am avut curajul să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mormântala, că ni se auzeau respirațiile repezite, având cred 160 pulsul pe minut. Cand în fine am avut curajul să mă uit la comisie mi-am dat seama că nu era nimeni cunoscut. Președintele comisiei, care era și profesor de română, ne-a strigat pe rând-eu eram al patrulea-și ne-a dat subiectele pe câte o bucățică de hârtie. Prima materie la care urma să fim chestionați fiind română. Ulterior urma să ni se dea și celelalte subiecte. Nici nu știu cum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
altor prezențe culturale românești, nu însă neapărat literare. Acum doi ani s-a tradus din germană, în cinci volume, Istoria Imperiului Otoman de Nicolae Iorga, cu o prefață de marele savant Halil Inalcik. Mai înainte, în 1998, fusese tradusă, din română (după ediția Hodoș,1876), celebra Istorie a creșterii și descreșterii Imperiului Otoman a lui Dimitrie Cantemir, devenită un best-seller, după spusele prof.univ.dr. Mihai Maxim, directorul ICR Dimitrie Cantemir - Istanbul. El însuși istoric și turcolog, îmi îngădui să cred că este
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
iar pe de alta, o plăcere, mai ales cînd se publica ceva din ceea ce traduceam. Cînd am fost pregătit să scriu Rădăcinile..., am tradus tot ce a publicat Eliade pînă în 1945, și nu numai. În felul acesta am învățat româna. Profesorul Eliade m-a întrebat dacă-l pot ajuta cu traducerea Autobiografiei, I (lucru pe care altcineva a încercat să-l facă) și, în sfîrșit, am devenit traducător. Apoi mi-a cerut să traduc și al doilea volum. După moartea
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
nuvele să public. Chiar traducerea Nopții de Sînziene a fost începută la inițiativa doamnei Stevenson (o distinsă doamnă, azi în vîrstă de 90 de ani, cu probleme de sănătate) și a mea. Am început amîndoi în același timp să învățăm româna și sînt sigur că amîndoi (sau numai eu) am putea realiza acum o traducere mai bună. Au apărut doar cîteva recenzii referitoare la această carte, semnate mai ales de foști studenți și adesea însoțite de o recenzie la volumul al
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
limbă. Cum s-a modificat - completat - nuanțat imaginea pe care v-ați format-o despre profesorul și omul Eliade, după aventura Dvs. românească din 1981? - Da, cred că s-ar putea face o paralelă între faptul că eu am învățat româna și Eliade italiana în tinerețea sa pentru a-l citi pe Papini. Cu deosebirea că eu nu mai eram tînăr (în 1971 aveam 40 de ani) și nu am reușit niciodată să învăț româna atît de bine pe cît a
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
între faptul că eu am învățat româna și Eliade italiana în tinerețea sa pentru a-l citi pe Papini. Cu deosebirea că eu nu mai eram tînăr (în 1971 aveam 40 de ani) și nu am reușit niciodată să învăț româna atît de bine pe cît a reușit el să învețe italiana. Cum mi-a schimbat călătoria mea în România imaginea pe care mi-o formasem despre Eliade? În primul rînd prin faptul că mi-a oferit informații pe care nu
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
contractul meu a expirat și am fost nevoit să-mi găsesc altceva. M-am mutat la un colegiu, la distanță de o oră de mers cu mașina de Duke. Aici, avînd mai puține responsabilități academice, am avut timp să studiez româna. Astfel, „ghinionul” meu m-a condus spre lucruri pe care altfel nu le-aș fi făcut. Lui Eliade i-au plăcut unul sau două articole pe care le-am scris despre el. I-am scris despre activitățile mele curente și
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
și ăi furnizează lingvistului un material interesant. Am pomenit altă dată de interjecțiile și onomatopeele benzilor desenate; am mai vorbit despre interjecțiile de adresare (mă, măi, bă, fă, bre etc.), a căror mulțime și specializare sociolingvistică e o trăsătură specifică românei. Mă opresc acum asupra cătorva exemple jurnalistice din ultimii ani, care ilustrează uzul frecvent și inovativ al interjecției ăn româna actuală. Într-un articol, de exemplu, repetiția subliniată a unei exclamații amestecănd nemulțumire și resemnare e ănsoțită de variația interjecțiilor
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
despre interjecțiile de adresare (mă, măi, bă, fă, bre etc.), a căror mulțime și specializare sociolingvistică e o trăsătură specifică românei. Mă opresc acum asupra cătorva exemple jurnalistice din ultimii ani, care ilustrează uzul frecvent și inovativ al interjecției ăn româna actuală. Într-un articol, de exemplu, repetiția subliniată a unei exclamații amestecănd nemulțumire și resemnare e ănsoțită de variația interjecțiilor - deh " eh " hăm " hei -, sugerănd de fiecare dată o ușoară modificare a tonului: "Deh, România, mi-am zis. (...) Asta-i
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
h, acesta marcănd cel mult o aspirație finală); e greu de spus dacă grafia ar putea fi una de ămprumut (există deh ăn italiană, unde h final e o simplă convenție grafică, dar e puțin probabilă o influență directă asupra românei). Oricum, deh apărea la Budai-Deleanu (ăn replicile lui Parpangel): "Deh! vină-m, drag suflete "; "Deh, Romică,-așteaptă! Astăzi e destul de frecvent, fiind folosit ăn contextele normale pentru interjecția de: forma cu h (sau menținerea ei) s-ar putea datora și
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
cine era în sală-cine mai avea curaj să se uite-? dar știam că era și Șefu și doamna Călinescu. M-am uitat la comisia ce era pe podiumul catedrei. Catedră fusese scoasă și fuseseră puse 5 scaune; pentru profesorul de română, de franceză, de istorie, de geografie și nu mai știu pentru cine era al cincilea. S-a așternut o liniște mormântala, că ni se auzeau respirațiile repezite, având cred 160 pulsul pe minut. Cand în fine am avut curajul să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mormântala, că ni se auzeau respirațiile repezite, având cred 160 pulsul pe minut. Cand în fine am avut curajul să mă uit la comisie mi-am dat seama că nu era nimeni cunoscut. Președintele comisiei, care era și profesor de română, ne-a strigat pe rând-eu eram al patrulea-și ne-a dat subiectele pe câte o bucățică de hârtie. Prima materie la care urma să fim chestionați fiind română. Ulterior urma să ni se dea și celelalte subiecte. Nici nu știu cum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
îi amintește acestuia de Caragiale și de personajele din O scrisoare pierdută, de aceea probabil în corespondența lui Troțki urmează o succintă prezentare a autorului și a piesei lui. „ In comedia lui clasică O scrisoare pierdută (titlul e dat în română, nota mea, MI), strălucitul scriitor satiric român Caragiale, mort anul trecut, a biciuit moravurile politice românești, la fel cum a făcut Gogol în Rusia, în Revizorul, cu cele ale birocrației rusești. Absența totală de principii, înșelătoriile vulgare, corupția voioasă a
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
comunismului dictatorial. Inginer chimist, cu două doctorate în chimie și cu invenții remarcabile într-un domeniu foarte special (materiale biocompatibile), a fost apreciat de mari personalități în domeniul său și regretat nespus. Limba lui maternă era franceza. A doua limbă româna, a treia germana și cea în care a trăit în exil, engleza. Ne-am apropiat sufletește. în ultimul său interviu dat profesorului Nicolae Dima (fost director al postului de radio "Vocea Americii") m-a amintit și m-a declarat public
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]