5,379 matches
-
României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. După ocuparea satului de către sovietici, mai mulți săteni au încercat să treacă în România. Ca urmare a zvonurilor lansate de NKVD că s-ar permite trecerea graniței în România, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții de Jos
Dimca, Adâncata () [Corola-website/Science/316124_a_317453]
-
României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. După ocuparea satului de către sovietici, mai mulți săteni au încercat să treacă în România. Ca urmare a zvonurilor lansate de NKVD că s-ar permite trecerea graniței în România, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții de Jos
Corcești, Adâncata () [Corola-website/Science/316126_a_317455]
-
României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. După ocuparea satului de către sovietici, mai mulți săteni au încercat să treacă în România. Ca urmare a zvonurilor lansate de NKVD că s-ar permite trecerea graniței în România, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții de Jos
Iordănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316125_a_317454]
-
în vechiul alfabet au fost interzise, fără a fi fost înlocuite cu lucrări noi. Nu a rămas mare lucru în biblioteci, în afară de scrierile lui Niiazov. În 2004, dictatorul a ordonat chiar închiderea tuturor bibliotecilor sătești, sub pretextul că după el, sătenii nu citesc. La Gypjak, satul natal al lui Niiazov, un complex memorial, care cuprinde o moschee, dedicat mamei sale, este în curs de construcție. Construcția, estimată la o sută de milioane de dolari, (construită de Bouygues), este concepută ca un
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
muzeu erau expuse manuscrise, reviste, ediții de poezii, fotocopii, cărțile poetului Dimitrie Anghel (1872-1914). În perioada comunistă, Casa memorială „Dimitrie Anghel” de la Cornești figura pe hărțile turistice ca un important loc de vizitat din afara municipiului Iași. După cum își amintesc unii săteni din Cornești, conacul Anghel era o casă frumoasă, cu o grădină plină de flori, o livadă de pruni, cu un beci de câțiva zeci de metri lungime, hambare, grajduri mari în partea din spate, velnițe de rachiu etc. Aici s-
Casa memorială Dimitrie Anghel de la Cornești () [Corola-website/Science/316194_a_317523]
-
peacinstitului și de bun neam Stagilă Iacob din preună cu cinstitul și fericit neam Vlasa Ion, find birău domnesc 54 ani, din care dumnealui ficurator Stagilă Iacob au plătit la sf. biserică 100 și 14 zloți și au dat din săteni care cum s-au îndurat care cu toată inima au stat la lucru dumnealui Stagilă Iacob. Făt au fost Vlasa Andrei. Și s-a săvârșit în anul 1838 în luna iunie, 19 zile, Stențel Condrat zugrav."" Din programul iconografic utilizat
Biserica de lemn din Luieriu () [Corola-website/Science/320311_a_321640]
-
emigranți ardeleni (10 familii s-au stabilit în perioada 1756-1773, apoi alte 10 familii în 1778). În anul 1774, satul Drăgoiești avea 47 de familii de țărani. Biserica de lemn din Drăgoiești a fost construită între anii 1816-1819 cu cheltuiala sătenilor. Ea a fost sfințită în 1821 de către episcopul Daniil Vlahovici al Bucovinei (1789-1822). Lăcașul de cult a fost dotat cu un nou iconostas în 1829, care a fost înlocuit în 1865 cu un altul mai nou, care a fost pictat
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
la Volovăț cu actuala ctitorie de zid a lui Ștefan cel Mare, între anii 1500-1502. Prima schimbare importantă în structura bisericii de care avem știre datează din 1778. La inițiativa arhimandritului mănăstirii Putna, Vartolomei Măzăreanu, a egumenului Ioasaf și a sătenilor, lăcașul a fost modernizat și transformat în biserică parohială. Cu acel prilej s-au adăugat absidele laterale pentagonale și pronaosul, tăindu-se din pereții lungi. Până în anul 1786, biserica de lemn a fost schit dependent de Mănăstirea Putna. În acel
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
având opt respectiv șase palme. Când mărimea palmei nu era stabilită prin lege aceasta varia de la om la om, de aceea se însemna pe documentele de hotărnicii. Palma apare în documentele de cancelarie din secolul 16, când li se cere sătenilor "„nici o palmă de pământ să nu treceți peste hotare”". Palma fiind submultiplu al stânjenului, acesta din urmă era la nevoie confecționat pe loc din opt palme: "„cum iaste obiceaiul moșiilor”". De la sfârșitul secolului 17, în Țara Românească sunt cunoscute două
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
-lea, dat fiind faptul că pe harta iosefină a Transilvaniei din 1769-1773, lăcașul este consemnat, în mijlocul unui grup de gospodării, în dreptul toponimului „Dealu Mare”. În anul 2007, s-a încercat strămutarea edificiului în incinta complexului muzeal etnografic „Astra” din Sibiu; sătenii s-au opus.
Biserica de lemn din Deleni () [Corola-website/Science/321173_a_322502]
-
Tamboiești, Cândești, Târgu Cucului, plus pădurile de la Dealul Lung până spre Carpați”. Prin secularizarea din 1863, averea schitului este preluată de stat. Moșia Plagino e moștenita de Iancu Fridmann, care fuge în final în Franța, rămânând cu datorii mari față de săteni. Boierul Plagino este menționat de Virgil Paragina în volumul "Contribuții vrâncene la cultura națională" pentru un generos gest obștesc. În anul 1901 el donează Primăriei Focșani un imobil al său din strada George Pruncu (actuala str. Ana Ipătescu), în scopul
Gheorghe Plagino () [Corola-website/Science/321240_a_322569]
-
nuiele și răchită" era o îndeletnicire prin care racovicenii confecționau unele părți componente ale carului sau căruțului: „leși”, „funduri”, „șârigle”, coșuri, vârșe. Acest meșteșug era practicat cu precădere de către țiganii din „Capu' satului” și băieșii de pe „Vale'n Sus”. Dintre săteni s-a remarcat Gheorghe Foarcoș zis „Fîsu”. "Rotăritul" s-a impus în meșteșugul local ca o necesitate ținând cont de faptul că până la sfârșitul secolului al XIX-lea roțile carelor nu erau „încălțate” cu „rafuri”, ceea ce ducea la o uzură
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
vechea bisericuță de lemn este dominat de turmele de oi ce și-au găsit aici loc de pășunat. Momentul construcției nu se cunoaște exact, conscripțiile secolului al XVIII-lea menționând existența unei biserici de lemn în această localitate. În memoria sătenilor se păstrează amintirea unei inscripții, acum dispărută, ce spunea că la anul 1832 biserica a fost împodobită cu pictură interioară. Această pictură se crede că a fost puternic deteriorată în urma mutării edificiului cu aproximativ 100 m mai la sud în
Biserica de lemn din Chinciuș () [Corola-website/Science/320596_a_321925]
-
din suflet, va fi urmărită de Inuyasha și va cădea într-o prăpastie, fiind presupusa de ceilalți că murind din nou. Se va stabili într-un sat, unde va îngriji răniți și bolnavi, vindecându-i și va fi respectată de săteni și iubita de copii. Se va confrunta cu faptul că este un mort printre vii, iar un călugăr simte o anormalitate în această preoteasa și intenționează să afle adevărată ei natură; pentru a-și susține corpul din lut, trebuie să
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
se află și istoricul specializat în Orientul Mijlociu, Sydney Nettleton Fisher, care afirmă într-un dintre lucrările sale că armata elenă în retragere a urmărit aplicarea politicii pământului pârjolit și a comis întreaga gamă de crime care poate fi închipuită împotriva sătenilor turci lipsiți de apărare care s-au aflat pe drumul de retragere. James Loder Park, viceconsului SUA la Constantinopole, care a vizitat regiunile devastate imediat după retragere grecilor, a raportat situația din jurul orașului Izmir afirmând că în cazul orașului Manisa
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
încheia raportul astfel: Există estimări care afirmă că doar în incendierea Alșehirului au pierit 3.000 de oameni. În cazul satului Karatepe din vilaietul Aydin, grecii au incendiat pe 14 februarie 1922 moscheia satului, în care îi închiseseră pe toți sătenii. Cei câțiva supraviețuitori ai incendiului au fost împușcați . Consulul italian M. Miazzi a raportat că a vizitat un sat turc unde grecii au măcelărit aproximativ 60 de femei și copii. Aceste cifre au fost confirmate și de raportul consulului francez
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
înapoi in sala căminului cultural și continuă ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Cei "dați în strai" sunt cei mai importanți oameni ai momentului din mica comunitate liseana. Datul în strai este o cinste si o onoare, meritata pentru ca sătenii au avut unde-și petrece sarbatorile, cu joc, voie buna și distracție.
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
de minte (țiitor de minte-cu siguranță că s-a apelat la această formă de transmitere a informației datorită faptului că scrisul, respectiv cititul erau cunoscute de foarte puține persoane), adică avea misiunea de a reține anumite informații furnizate de către săteni: vânzari de bunuri (pământuri, case, animale), moșteniri, diverse evenimente etc. Cu alte cuvinte, țăitorul de minte era un fel de notar sau mai bine zis o „bază de date” ce cuprindea informații ce priveau câteva generații, mai ales că aceste
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
criza de metale pentru confecționarea muniției de război în care se afla Austro-Ungaria. Se spune că atunci când a fost aruncat din turnul bisericii s-a afundat în pământ pe jumătate din înălțimea sa. În urma clopotului cel mare au rămas istorisirile sătenilor, precum și limba sa, care există și astăzi undeva prin podul bisericii. Până în 1960 biserica a rămas doar cu clopotul cel mic, an în care un fiu al satului, Giurgiu Ion, zis Tărsugu, fiul lui Toader și Marica a Dubii, a
Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte () [Corola-website/Science/321637_a_322966]
-
la casa preotului din sat. Fiind trădați, un corp de oaste maghiar a pornit din Cluj spre Bărăi, tot în 10 octombrie, și au ajuns în sat la 6 dimineața, dupa un marș fără oprire. Aflând de sosirea armatei ungurești, sătenii au tras clopotele în dungă și s-au repezit asupra inamicilor cu lănci, coase și topoare. Din șura preotului ortodox s-a tras asupra soldaților cu foc de armă. Au tras și soldații și au căzut “vreo opt din mulți
Biserica de lemn din Bărăi () [Corola-website/Science/321653_a_322982]
-
Lupu (1634-1653) care a adus moaștele Sfintei Parascheva la Iași, el a fost schimbat în cel al Cuvioasei Parascheva. Biserica avea inițial trei încăperi: pronaos, naos și altar. Între anii 1852-1854, arendașul Stati a restaurat lăcașul de cult, cu contribuția sătenilor. Atunci s-a construit în partea de vest un pridvor prevăzut cu două ferestre (la nord și la sud) peste care s-a înălțat o clopotniță la care se ajunge prin urcarea unor trepte aflate în zid. Adaosurile făcute atunci
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
îi dă măreție."" O nouă serie de lucrări s-au făcut la începutul secolului al XX-lea. În anul 1906 s-a înlocuit dușumeaua de brad cu una din mozaic. Tot prin acei ani Constantin Sandovici împreună cu un grup de săteni au donat bisericii un clopot de 1.100 de kg. În anul 1912, cu cheltuiala dascălului V. Irimescu, s-a înlocuit învelitoarea de șindrilă cu una din tablă galvanizată groasă, adusă de la Viena. Noi modificări s-au făcut în anii
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
altar și s-a amplasat o catapeteasmă, sculptată în stejar. Deasupra intrării în pronaos a fost amplasată o pisanie cu următorul cuprins: ""Ziditu-sa această biserică inaintea anului 1481 de tatăl hatmanului Șandru. Turnul s'a adăugat la 1854 contribuind sătenii; s'a acoperit cu tablă și reparat pe dinafară in anul 1912 cu cheltueala dascălului V. Irimescu. Acum in urma catapeteasma s'a făcut din nou și reparat in interior de săteni in 1926 prin stăruința și osârdia preotului paroh
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Șandru. Turnul s'a adăugat la 1854 contribuind sătenii; s'a acoperit cu tablă și reparat pe dinafară in anul 1912 cu cheltueala dascălului V. Irimescu. Acum in urma catapeteasma s'a făcut din nou și reparat in interior de săteni in 1926 prin stăruința și osârdia preotului paroh și epitropilor. 19 iunie 1927"". În perioada 1987-1991, preotul Camil Dăscălașu a restaurat lăcașul de cult: s-au reparat, tencuit și vopsit pereții și s-a refăcut acoperișul (s-a construit o
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
pune mâna pe pământul țăranului. După moartea Josefinei Marin (1865-1935), conacul a fost moștenit de fiii ei. Aceștia au fugit în Germania după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, chiar înainte de venirea comuniștilor la putere. După instaurarea regimului comunist, sătenii au dărâmat conacul și au distrus parcul. Printre preoții care au slujit aici sunt de menționat parohii Nicolae Săvescu, Ioan Ștefaniuc (1888-1914) - viitorul arhimandrit mitrofor Inochentie Ștefanelli- și Dimitrie Furtună (1914-1930). Perioada păstoririi parohului Ioan Ștefaniuc a fost una dintre
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]