5,290 matches
-
direct, are rol de Parlament), un Consiliu Executiv (ales dintre membrii Consiliului Provincial și un Comisar Regal - numit prin decret al suveranului). Face parte din: Uniunea Europeană, inclusiv din Uniunea Economică și Monetară (UEM); este unul din cele șase state europene semnatare ale Tratatului de înființare a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (Paris, 18 aprilie 1951), ale Tratatului de înființare a Comunității Europene pentru Energie Atomică (Bruxelles, 17 aprilie 1957) și ale Tratatului de înființare a Comunității Economice Europene (Roma, 25
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]
-
Curtea de la Strasbourg", a fost creată pentru sistematizarea procedurii plângerilor în materia drepturilor omului provenite din statele membre ale Consiliului Europei. Misiunea Curții este să vegheze la respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor suplimentare de către statele semnatare. Sistemul de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale introdus de Convenția Europeană a Drepturilor Omului ("Convenția") se întemeiază pe principiul subsidiarității. Este, în primul rând, de competența statelor părți la Convenție să garanteze aplicarea acesteia, iar ("Curtea") nu trebuie să
Curtea Europeană a Drepturilor Omului () [Corola-website/Science/302231_a_303560]
-
sau șaptesprezece judecători. Informații relevante pot fi găsite aici: Curtea pronunță hotărâri doar în cauze declarate admisibile. Ea deliberează cu privire la existența sau inexistența vreunei încălcări a drepturilor omului și poate acorda daune, după caz. Hotărârile curții sunt obligatorii pentru statele semnatare ale convenției în sensul că statul penalizat trebuie să plătească orice daune decise de instanță, să trateze aspectele semnalate de către reclamanți și să ia măsuri necesare pentru ca o situație similară să nu se repete. Măsurile disponibile statului includ adoptarea unei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului () [Corola-website/Science/302231_a_303560]
-
Fraterna Unio (în ), cunoscută sub numele de Unio Trium Nationum (în ) deși părțile semnatare au fost patru, a fost un pact de alianță mutuală militară și politică încheiat pe parcursul Răscoalei de la Bobâlna în data de 16 septembrie 1437 între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic, orășenii sași și secui. Înțelegerea a fost semnată
Fraterna Unio din 1437 () [Corola-website/Science/302365_a_303694]
-
state originare". După intrarea sa efectivă în aplicare, la 4 martie 1787, exact așa cum a fost inițial preconizat de către un grup al Părinților Fondatori, respectiv validând Uniunea și Constituția însăși, la 21 iunie 1788, când "pragul critic" de nouă state semnatare a fost atins prin ratificarea sa de către statul New Hampshire, Constituția Statelor Unite a servit ca model multor națiuni. Astăzi, constituția Statelor Unite este cea mai veche constituție de tip federal din lume, fiind efectiv în vigoare de peste 228 de ani. În
Constituția Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302734_a_304063]
-
semnată la 7 iunie, prin care se adopta o politică de cooperare efectivă. Însă cum modificările de frontieră și revizuirile tratatelor nu puteau fi decise decât de Societatea Națiunilor prin vot unanim, Pactul nu a fost ratificat niciodată de statele semnatare. Regimurile autoritare că cele din Germania, Italia și Japonia au recurs la soluții agresive: relansarea economică prin dezvoltarea industriei de război, rezolvarea șomajului prin mobilizare, autarhie economică și politică externă ofensivă pentru deschiderea pieței de desfacere cu forță. Hitler trasă
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
un mesaj clar liderilor comuniști că democrațiile lumii sunt dispuse și capabile să construiască noi structuri de securitate pentru susținerea idealurilor democratice. SUA, Regatul Unit, Franța, Italia, Țările de Jos, Belgia, Luxemburg, Norvegia, Danemarca, Portugalia, Islanda și Canada au fost semnatarele primului tratat și au devenit membri fondatori ai NATO. Răspunsul sovietic a fost acela de a forța țările europene aflate sub ocupația și influența ei să semneze o alianță similară, denumită Pactul de la Varșovia. General Marshall a fost principalul consilier
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
Tratatul de la Amiens (25 martie 1802) a dus la o pace temporară între Regatul Unit și Franța și a marcat sfârșitul celei de-a Doua Coaliții. Tratatul era de la început greu de respectat, nu mulțumea nicio parte, și ambele puteri semnatare au început să-l încalce curând. Pacea nu a durat mult: francezii s-au implicat în luptele interne din Elveția ("Stecklikrieg") și au ocupat mai multe orașe de coastă din Italia, în vreme ce Regatul Unit a ocupat Malta. Napoleon s-a
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
semnat și nici nu au ratificat tratatul. O altă putere nucleară (Coreea de Nord) s-a retras. Tratatul a fost propus de Irlanda, iar Finlanda a fost prima țară care l-a semnat. În New York, pe data de 11 mai 1995, părțile semnatare ale tratatului au decis, prin comun acord să extindă tratatul pe o perioadă nedefinită și fără condiții. Tratatul este adesea rezumat de cei "trei piloni": "non-proliferare", "dezarmare", și "dreptul de a utiliza tehnologia nucleară în mod pașnic". NPT permite următoarelor
Tratatul de Neproliferare Nucleară () [Corola-website/Science/304641_a_305970]
-
deschis către sectoarele lor de ocupație, iar autoritățile sovietice acceptau neoficial legăturile pe șosele și calea ferată între Berlinul de Vest și Germania Occidentală. La început, acest aranjament oficial doar unul temporar, necesar unei mai bune administrări a orașului, părțile semnatare ale Acordului de la Potsdam căzând de acord ca Germania și Berlinul urmau să fie în scurtă vreme reunificate. Totuși, cum relațiile dintre aliații occidentali și Uniunea Sovietică au devenit tot mai tensionate, ajungându-se la declanșarea războiului rece, nu s-
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
deschis către sectoarele lor de ocupație, iar autoritățile sovietice acceptau neoficial accesul pe șosele și calea ferată între Berlinul de Vest și Germania Occidentală. La început, acest aranjament oficial doar unul temporar, necesar unei mai bune administrări a orașului, părțile semnatare ale Acordului de la Potsdam căzând de acord ca Germania și Berlinul urmau să fie în scurtă vreme reunificate. Totuși, cum relațiile dintre aliații occidentali și Uniunea Sovietică au devenit tot mai tensionate, ajungându-se la declanșarea războiului rece, nu s-
Berlinul de Est () [Corola-website/Science/304676_a_306005]
-
Supremă nu avea capacitatea legală de a apăra drepturile constituționale. Deși Uniunea Sovietică a semnat Actul Final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (Acordurile de la Helsinki), care cerea ca drepturile omului recunoscute internațional să fie respectate de părțile semnatare, guvernul sovietic nu a reușit, sau nu a putut garanta drepturile și libertățile asupra cărora se convenise. Totuși, la sfârșitul deceniului al nouălea al secolului trecut, s-a început discutarea publică a problemei realinierii legilor și constituției sovietice la rigorile
Constituția Uniunii Sovietice din 1977 () [Corola-website/Science/303834_a_305163]
-
de metri. A fost una din puținii instructori de parașutiști militari. A activat că instructoare la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa. În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra „Escadrila Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit. Semnatara, alături de alte 11 personalități (între care: generalul Aldea, prof. univ. dr. Grigore Ț. Popa), a unui memoriu prin care se condamnă falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
respectiv, german Joachim von Ribbentrop. Deși tratatul fusese etichetat în mod oficial "de neagresiune", Pactul conținea un protocol secret prin care statele independente Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia și România erau împărțite între sferele de influență ale celor două puteri semnatare. Protocolul secret desemna în mod explicit ""rearanjamentele teritoriale și politice"" din zonele acestor țări care urmau să fie făcute de comun acord de țările semnatare. Ca urmare, țările vizate au fost invadate, ocupate sau forțate să cedeze părți ale teritoriului
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
Letonia, Lituania, Polonia și România erau împărțite între sferele de influență ale celor două puteri semnatare. Protocolul secret desemna în mod explicit ""rearanjamentele teritoriale și politice"" din zonele acestor țări care urmau să fie făcute de comun acord de țările semnatare. Ca urmare, țările vizate au fost invadate, ocupate sau forțate să cedeze părți ale teritoriului lor în favoarea Uniunii Sovietice și/sau Germaniei Naziste. Între Polonia și Germania existau deja tensiuni în legătură cu Orașul Liber Danzig și cu coridorul polonez. În ciuda declarațiilor
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
și liderul Partidului Comunist Elen aflat în închisoare, Nikolaos Zachariadis, a trimis o scrisoare deschisă prin care chema la rezistență. Această atitudine a fost oarecum surprinzătoare, deoarece Zachariadis contravenea politicii oficiale a Cominternului și a Uniunii Sovietice (sovieticii erau parte semnatară a Pactului de neagresiune sovieto-german). Este adevărat că Zachariadis a trimis mai târziu în alte patru scrisori în care îl acuza pe Metaxas că ar fi declanșat un război imperialist și chema soldații greci să dezerteze și să răstoarne regimul
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
a fost organizat în București, România între 2 și 4 aprilie 2008. Evenimentul s-a desfășurat la Palatul Parlamentului și a reunit aproape 3.000 de oficiali din 49 de țări: 26 state membre NATO și alte 23 semnatare ale Parteneriatului pentru Pace. Ministerul Afacerilor Externe a organizat în perioada 23 august-20 septembrie 2007 un concurs de creare a unui logo pentru Summit. Juriul a selectat cinci lucrări care au fost prezentate secretariatului general NATO. În urmă evaluării finale
Summitul NATO 2008 () [Corola-website/Science/310860_a_312189]
-
de o serie de eșecuri, în condițiile în care nici cazacii, nici polonezii nu aveau suficientă forță să-și înfrângă în mod hotărâtor adversarul. A urmat o perioadă de război, întreruptă de câteva tratate de pace, pe care nicio parte semnatară nu le-a respectat. Situația cazacilor a început să se înrăutățească pentru cazaci începând cu 1649, odată cu îndesirea atacurilor poloneze încununate de succes. Ca urmare, a fost semant tratatul de la Zboriv de pe 18 august 1649, care avea prevederi nefavorabile pentru
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
boierul Vasili Buturlin s-a întâlnit cu reprezentanții cazacilor la Pereiaslav, unde Rada fusese convocată. Pe 18 ianuarie 1653, tratatul a fost semnat de cele două părți. Istoricii încă nu s-au pus de acord cu privire la adevăratele intenții ale părților semnatare. Cert este că pentru Țaratul Moscovei și țarul Alexei Mihailovici, tratatul legitima pretențiile asupra teritoriilor Rusiei Kievene și întărea influența în regiune. Pentru Hmelnițki și cazaci, acest tratat oferea mai înainte de orice o protecție a unui monarh puternic, care era
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
fost căsătorit cu Catinca Saint-Andre, apoi cu Maria Butureanu, cu care a avut doi copii: Constantin (1852-1912), avocat, profesor la Liceul Național din Iași, și Victor (1866-1922), avocat, politician, publicist. A fost semnatar al petiției adresată, în 1857, Marilor Puteri, semnatare ale Tratatului de la Paris, demascând activitatea caimacamului Teodor Balș. În perioada în care a fost deputat al ieșenilor în Adunarea Ad-hoc și al dorohoienilor în Adunarea Electivă s-a remarcat ca ""un unionist convins și înflăcărat din primele timpuri, sprijinind
Dimitrie Scarlat Miclescu () [Corola-website/Science/310314_a_311643]
-
Pactul Kellogg-Briand, "renunțând la război ca instrument al politicii naționale". Ca urmare, Uniunea Sovietică a semnat cu vecinii săi (Estonia, Letonia, Polonia și România), la 9 februarie 1929, un protocol de aderare la termenii pactului. Prin semnarea acestor protocoale, părțile semnatare se angajau: La 21 iulie 1936, Maxim Litvinov și Nicolae Titulescu, miniștrii de externe sovietic, respectiv român, au semnat „Protocolul de asistență mutuală”, care a fost interpretat unilateral de partea română ca un tratat de neagresiune recunoscând existența de facto
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
fost dată publicității la scurt timp după aceea. Desființarea comitetului ar fi însemnat că România nu mai avea un organism care să semneze declarația comună și, în lipsa unui asemenea organism ar fi avut o poziție mai slabă decât celelalte națiuni semnatare. Practic, desființarea comitetului ar fi năruit toate eforturile pe care le făcuse până în acel moment. De aceea, Vișoianu se simțea constrâns să caute, cu orice preț, o salvare a comitetului. Noi ședințe ale Comitetului, cu numărul redus de membri, au
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
tratate, Rusia Bolșevică renunța „"pe vecie"” la toate drepturile suvernane asupra acestor trei popoare și teritorii care au aparținut mai înainte Rusiei. Mai târziu, la inițiativa Uniunii Sovietice, au fost semante tratate de neagresiune cu cele trei state baltice: Părțile semnatare se obligau să se abțină de la acte de agresiune reciprocă și de la orice act de violența îndreptată împotriva integrității și inviolabilității teritoriale sau împotriva independenței politice a părților contractante. Mai mult, părțile semnatare au căzut de acord ca toate disputele
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
neagresiune cu cele trei state baltice: Părțile semnatare se obligau să se abțină de la acte de agresiune reciprocă și de la orice act de violența îndreptată împotriva integrității și inviolabilității teritoriale sau împotriva independenței politice a părților contractante. Mai mult, părțile semnatare au căzut de acord ca toate disputele, indiferent de caracterul lor, care nu pot fi rezolvate pe căi diplomatice, să fie prezentate pentru arbitraj unui comitet unit. Pe 27 august 1928 a fost adoptat Pactul Kellogg-Briand "de renunțare la război
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
la termenii acestui Pact cu vecinii săi: Estonia, Letonia, Polonia și România (9 februarie 1929). ("Vedeți și": Pactul Litvinov). Lituania și-a proclamat aderarea la termenii Pactului și a protocolului mai sus-numit pe 5 aprilie 1929. Prin semanarea protocolului, părțile semnatare se obligau: Prin semnarea aderării la aceste protocoale (fără să fi ratificat încă Pactul) și prin completarea instrumentelor de aderare la Pact, Estonia, Letonia și Lituania pe de-a parte și URSS (care semana ca Rusia) pe de alta au
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]