6,281 matches
-
o mlaștină, de unde-l scoaseră călăreții inamici ce-l urmăreau și fu dus înaintea lui Mohamed, care porunci să-l gâtuie cu ștreangul. Însă mortului Mohamed îi făcu onori princiare, arătă mare întristare, zise să se ție un serviciu funebru solemn și să ducă cadavrul la Brussa, unde i se aviza drept căpătâi din urmă un loc în cripta familiei domnitoare alături cu tatăl său Baiazid I și cu fratele său Suleiman. Cu domnia de doi ani și jumătate a lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întîmple recidivă". În genunchi ascultară Ștefan și ai săi mângâietorul răspuns, sărutară bucurîndu-se și mulțumind poala hainei regești, apoi jurară regelui și regatului statornică fidelitate și plată de tribut în tot anul, făgăduințe pe cari le și întăriră cu jurământ solemn și prin document în scris. Astfel se despărțiră amândoi în pace și Sigismund, întorcîndu-se, dete repaos trupelor sale un an de zile, spre a se odihni. Dar, oricât de simțitor fusese modul în carele Ștefan I cunoscuse puterea armelor ungurești
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neci o îndoială. Cu cât mai curat răsună ele în pronunție cu-atît mai clar pătrunde și însemnătatea lor la urechea noastră. Astfel u servește cu preferință la simțământul celor întunecoase și îngrozitoare, o trezește mai mult intuițiunea a ce e solemn, sărbătoresc și măreț, a intuițiunea clarități și a plinătății curate, e a deșertăciunei relative și a lipsei de fond, i trezește intuițiunea celor (împungătoare, tăietoare) ascuțite si vehemente. Noi abia am putea observa cumcă aceste vocale esprimă numai un analogon
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-ar șterge caracterul specific de basmu; cu toate astea însă, cătră unde răsare grandioasa cugetare a unei adevărate toleranțe religioase, acolo și declamatorul să fie mișcat de mărimea și însemnătatea ideei. Declamațiunea în partea sa ultimă va avea ceva solemn și profetic; și astfel, prin însuflețitoarea mărime a ideei și prin tonul însuflețit al actorului, declamațiunea va face ca acea impresiune adâncă făcută asupra sufletului sultanului să fie, ca curat umană, îndreptățită pe deplin și să răsune ca atare și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bărbați și femei, aducînd la perfecțiune asemănări deja existente cu cîțiva actori și actrițe de notorietate. Zvonuri neîntemeiate susțin că Patchett utilizează aceste persoane tinere În scopul prostituării, dar nu am nici o dovadă concludentă că acesta ar fi adevărul. Jur solemn“ etc., etc. Ed spuse: — Nu e suficient. Duane, Îi duci pe Yorkin și pe Rita Hayworth peste drum și le scrii actele de acuzare. Complicitate și instigare... și lași necompletate datele arestării. Le permiți să dea cîte un singur telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în cazul lui de o mustrare permanentă - a lui și a celorlalți. A celorlalți: căci promisiunea (care va rămâne neîmplinită) a fost făcută pe scenă și așteptarea împlinirii ei a devenit la rândul ei publică. Și poate că tocmai proclamarea solemnă a unei depășiri ce ar urma să se producă ajunge să împiedice realizarea ei. Ratatul rămâne sub limita lui, pentru că ceilalți așteaptă ca el s-o depășească. "Ceilalți", cu așteptarea lor, devin cauza ratării și teroarea ratatului. Prins între dezamăgirea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ignorante? Toate aceste construcții somptuoase menite să combată resemnarea în finit și să ne satisfacă apetitul ezoteric seamănă teribil cu palatele din povestirile orientale care sânt purtate prin văzduh având ca simplu suport un covor fermecat. La ce bun travaliul solemn al unor gânditori care, timp de un secol și jumătate, au încercat să arate până unde se pot întinde pretențiile de cunoaștere ale unui spirit prins într-un corp, dacă tipi cu inteligența lui Andrei sau Horia preferă gargara guenoniană
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deopotrivă cu cei care o exercită și cu cei care o suportă. Așadar, cine-i de vină când intri în secretariatul unui cabinet ministerial și vezi poza primului-ministru pusă cu evlavie în trei locuri din aceeași cameră: o dată, centrată și solemnă, pe peretele din spatele secretarei; a doua oară, lipită adolescentin-ștrengărește, asemeni unui afiș cu Jimi Hendrix, pe partea laterală a unui dulap metalic, plin cu dosare, pahare și ceșcuțe de cafea; a treia oară, intim-drăgăstos, poza este fixată într-o ramă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le făcea, semn că puteau pleca și atunci trebuia să vină următorul. Pe urmă mai treceau o dată la rînd și atunci părintele le atingea buzele cu degetele, așa o să fie cînd o să le dea prescura. Dar Într-un cadru mai solemn, mai grav, fiindcă În ziua aceea Îl vor primi pe Însuși Dumnezeu sub forma prescurei sfințite. Au trecut de cîteva ori prin fața părintelui și erau Încîntați că scăpau de orele cu Roșcova. Pe lîngă asta, cînd se terminau orele, ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de păcat cum putea mai bine, nu era ușor Întotdeauna, trebuia să fii foarte destoinic ca să reușești. Susan a rîs cu o poftă nebună cînd Julius i-a povestit ce se Întîmplase Într-o după-amiază, cu trei zile Înainte de ziua solemnă. S-a suit s-o vadă și să-i spună „bună dimineața“, ca de obicei și s-o roage Încă o dată să-i spună lui Juan Lucas să nu cumva să lipsească de la ceremonie; În ceea ce Îl privea, el acceptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părea nespus de rău, Îi durea sufletul și-au pus În gînd să se Îndrepte, n-o să mai mîzgălească niciodată pereții și, cînd o să mănînce bomboane de ciocolată, o să meargă glonț la coșul de gunoi ca să arunce poleiala. Au promis solemn și-au dat cuvîntul de onoare, erau cu adevărat cuprinși de remușcări, dar chiar cînd intonau imnul colegiului ca să se emoționeze mai tare și să simtă cît de legați erau de Inmaculado Corazón, grăsanul Martinto i-a lipit o poleială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas că bucătăreasa parcă era turbată: „ca niciodată, darling, se pare că băiețelul ei e bolnav și n-o lasă să doarmă noaptea, se pare că Înnebunește din lipsă de somn...“ Juan Lucas făcu stop cu mîna și declară solemn că sosise momentul să termine cu femeia asta, s-o lase În seama lui, sălbaticele astea de multe ori iau droguri și Înnebunesc. Explicația o puse pe gînduri pe Susan, care era Îngrijorată mai ales pentru Julius; Își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-și trase Înăuntru piciorul cu tibia făcută zob, ba trebui să se mai și prefacă atunci cînd măicuța Mary Joan se Întoarse să Întrebe ce se Întîmplă? Nu se Întîmpla nimic, Fernandito Ranchal y Landron de Guevara Înainta foarte solemn și furios spre banca lui. Sánchez Concha, care nu era prost deloc, adoptă o atitudine contemplativă. La fel făcură și alți cîțiva, printre care și Julius. Nu statura lui Fernandito i-a adus În această stare de expectativă, ci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ezitat, s-a gândit să facă pe inabordabila, dar apoi s-a gândit mai bine și și-a schimbat strategia: —OK, a expirat ea cu un râs nesigur. Voiai să mă faci să sufăr, nu? spuse el. —Aham, dădu ea solemn din cap. Amândoi au izbucnit într-un hohot de râs atât de zgomotos încât, deși era la trei birouri depărtare, Flicka Dupont a mormăit un „Vă rog!“ și a trebuit să își bage un deget în ureche pentru a diminua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să doarmă câteva ore, înainte să fie nevoită să se trezească la patru dimineața și să stea să cânte pe întuneric timp de o oră. Dylan și Clodagh au fost primii care au sosit la restaurant. Au purces în tăcere solemnă prin camera albă și goală, străjuită de coloane albe grecești, timp în care Clodagh a devenit chiar și mai neliniștită din cauza rochiei sale. Părea să atragă priviri uimite de la personalul plictisit. Încercând să tragă de ea în jos pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
intre în categoria de lux. Era un băiat drăguț. Când a văzut-o, Marcus s-a ridicat și a chemat-o. Era un loc liber pe banca pe care stătea și ea s-a strecurat lângă el. Bună, spuse el solemn, când ea se instalase lângă el. — Bună, replică ea, la fel de solemn. Apoi au chicotit amândoi. Acum începuse el. —Să îți iau ceva de băut? întrebă el. — Da. O votcă-tonică, mulțumesc. Când s-a întors cu băutura, ea i-a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
văzut-o, Marcus s-a ridicat și a chemat-o. Era un loc liber pe banca pe care stătea și ea s-a strecurat lângă el. Bună, spuse el solemn, când ea se instalase lângă el. — Bună, replică ea, la fel de solemn. Apoi au chicotit amândoi. Acum începuse el. —Să îți iau ceva de băut? întrebă el. — Da. O votcă-tonică, mulțumesc. Când s-a întors cu băutura, ea i-a zâmbit relaxat. Arăta atât de prietenos, încât era greu să-l iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
biroul Părintelui director de studii sau al Părintelui rector. În timpul orelor de religie, de pildă, nu mai eram strivit sub un șir de adevăruri predate Într-o manieră definitivă și de neînlăturat, ex cathedra. Fără să renunțe, desigur, la definițiile solemne ale magisteriului, preoții de la Colegiul Saint-Marc nu se mai socoteau episcopi adunați În conciliu. Oare iezuiții i-ar fi tratat drept moderni? Ne vorbeau despre populațiile sărace din Africa, despre nevoile Bisericii din America latină, despre preoții persecutați din China comunistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Mă osândești la patul unui țăran, ei bine,/ Am să primesc osânda ! Nici scârbă, nici rușine !/ Cu ură-mprospătată eu te voiu aștepta - IV, p. 359). Personajele animate de sentimente violente întrebuințează cel mai adesea un limbaj familiar care înlocuiește exprimarea solemnă uzuală în genurile înalte, această mutație lingvistică consfințind abandonarea eroicului. Mitul se banalizează, iar tragedia, odinioară determinată de destin și de voința divină, se transformă într-o țesătură de intrigi și slăbiciuni omenești. Iubirea înșelată, devenită mobil al tuturor acțiunilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
l-a anunțat că poate declanșa atacul de cum a simțit că îi ține pe localnici în degetul său mic (II, p. 45). După cum se poate constata, exprimarea este împrumutată din tălmăcirea istoriei lui Titus Livius . Mai târziu, Brutus se leagă solemn să răzbune necinstirea Lucreției : Jur pe sângele cel mai nevinovat înainte de a fi fost pângărit de fiul regelui că voi urmări până la capătul lumii pe regele Tarquinius și pe nemernicele lui vlăstare și-i voi stârpi de pe fața pământului cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
povara statului vor fi înlăturat această apăsare. O dată înfăptuită schimbarea de regim, exilații se vor putea întoarce proclamându-se salvatorii patriei, acesta devenind un adevăr nepieritor, pentru că autorii de manuale școlare vor fi de față ca să-l noteze. Petronius enunță solemn ideea că bărbații de stat trebuie să prefere morții orice, sărăcia, dezonoarea sau exilul și solicită ca cei care au pierdut disputa politică să plece în exil : în numele posterității care ascultă, vă implor : nu-i refuzați acest precedent consolator !... Mesagerul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Atenus îi reproșează mentorului său lipsa de sârguință : uneori mi se pare că nu mai ești atât de vigilent cum erai (II, p. 108). Cel care a creat biroul însărcinat cu supravegherea stării de spirit a populației poate însă proclama solemn : În acest oraș nu se întâmplă nimic fără voia și știrea mea, chiar dacă numai eu singur cunosc această taină (II, p. 108). Gorgias îi explică lui Atenus necesitatea de a lăsa poporului o aparentă libertate de exprimare pentru a preveni
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
exilare a lui Oreste dorită de primejdiosul Gorgias. La Vlad Zografi, coreuții de la Delfi apar în ipostaza de actori fără talent care dau o reprezentație scenică mediocră. E adevărat, în final ei reiau atribuțiile originare ale corului antic și anunță solemn inutilitatea strădaniilor omenești, dar o fac doar când eroul renunță la tentativa de a-și boicota destinul. Intervențiile divine ex machina nu mai rezolvă în chip artificial conflictele. La Mircea Eliade, Artemis nu o salvează pe Ifigenia substituind-o pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sumă de ruine. Marile glorii care alcătuiau mîndria deșartă a multora, palate, fabrici și monumente, Însemne cu care ne identificam, nu mai sînt decît niște cadavre, relicve ale unei civilizații stinse. Ajuns În acest punct, părintele Fernando făcu o pauză solemnă În care păru că așteaptă răspunsul congregației, cu vreun ciatat În limba latină sau vreo replică din liturghier. — Amin să spuneți, cuvioase părinte. Că mare adevăr ați rostit, zise Fermín spre a salva stingheritoarea tăcere. — Ne spuneați ceva de primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
le facă o favoare, lui și prietenului său Julián. I-a Înmînat o scrisoare și i-a sugerat să facă În așa fel Încît să-i parvină lui Julián, oriunde s-ar fi ascuns acesta. „Spre binele tuturor“, rosti el solemn. Plicul conținea o foaie scrisă de mîna Penélopei Aldaya. Dragă Julián, Îți scriu pentru a te anunța despre viitoarea mea căsătorie și pentru a te ruga să nu-mi mai scrii, să mă uiți și să-ți refaci viața. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]