5,251 matches
-
iarnă”. Cum se știe, are numai două strofe: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal,/Cîmpia albă - un imens rotund -/Vîslind, un corb încet vine din fund,/ Tăind orizontul, diametral.// Copacii rari și ninși par de cristal./ Chemări de dispariție mă sorb,/ Pe cînd, tăcut, se-ntoarce-același corb,/ Tăind orizontul, diametral”.1 ) E un pastel desenat impecabil, minuțios. Totul în el e demn de atenție: adîncimea perspectivei, culoarea, raportul dintre static și mobil. Sau, ca să vorbesc în termeni proprii literaturii: juxtapunerea impresiilor, egalitatea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unul după celălalt ca niște constatări neutre și neliniștea sufletească vecină cu disperarea a poetului. în timp ce versul 5 („Copacii rari și ninși par de cristal”) evocă elemente de feerie, versul 6, un vers trapă, dezvăluie infernul: „Chemări de dispariție mă sorb”. Nimic înainte de clipa aceea nu le anunța, cum, la fel, în „Nervi de primăvară, nimic nu anunța melancolia. Declicul acestei schimbări bruște îl dă corbul, care se întoarce pe același traseu, precis, „Tăind orizontul, diametral”. Acesta există, cred, în fiecare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dimineața zilei de aprilie/ Simțeai plutind în aer, pretutindeni,/ Fiori, adînci fiori de fericire,-”). 11. Viața romînească, 2, vol.7, 1907, p. 63-70. 12. „Dorința”, în Viața Romînească, 8, vol.29, 1913, p. 31: „șiam rămas așa, cu brațele întinse, sorbind glasul care, ca un fior, picura din sufletul lemnului în sufletul meu”. 13. „Gratie și Palamon”, în Viața Romînească, 8, vol.31, 1913, p. 88: „Pe sub sprîncenele lui stufoase, călugărul privea rostogolirea rară și măreață de pe Arșiță, clădăraia din ce în ce mai înaltă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e o prezență aproape permanentă. Uneori e în afara sa, fapt vădit prin „semne” care-l fac să tresară și să se înfioare, alteori e înlăuntrul său, ca o oboseală, ca o „amețire” ori ca o „amorțire”. Moartea îl cheamă, îl soarbe, îi înmoaie cerbicea: fără violență, cu blîndețe. Vine, nu o dată, pe fluviile muzicii, îl prinde într-un vals monoton, continuu, înșelător: „Acum, suspină valsul, și mai rar,/ O, lasă-mă acum să te cuprind.../ -Hai, să valsăm, iubito, hohotind,/ După
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
N. POP, Contribuții documentare, pag. 257. 70. Arhivele Sțptului Botoșani, Fondul Tribunalului Botoșani, Acte autentice, din anul 1857, pag. 204, actul 263. 71. ARTUR GOROVEI, Monografia orașului Botoșani, Fălticeni, 1926, pag. 41. IV EMINESCU LA IPOTEȘTI "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, așa cum soarele soarbe un nour de aur, din marea de amar." (M. Eminescu) Adus din oraș, Mihai a trăit la Ipotești o viață de sat, ca orice capil de țară, Casa cea nouă, făcută cu greu de Eminovici
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
257. 70. Arhivele Sțptului Botoșani, Fondul Tribunalului Botoșani, Acte autentice, din anul 1857, pag. 204, actul 263. 71. ARTUR GOROVEI, Monografia orașului Botoșani, Fălticeni, 1926, pag. 41. IV EMINESCU LA IPOTEȘTI "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, așa cum soarele soarbe un nour de aur, din marea de amar." (M. Eminescu) Adus din oraș, Mihai a trăit la Ipotești o viață de sat, ca orice capil de țară, Casa cea nouă, făcută cu greu de Eminovici, nu cuprindea și o cameră
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
abia era copilă, de numai unsprezece ani și jumătate! Există în Cîntecul Cassandrei următoarea strofă "misterioasă și tulburătoare"148, a cărei analiză, după Șerban Cioculescu e "parcă mai dificilă" decît a întregii poeme: "Și din chinul ce mă-neacă/ Eu sorb mirul cel curat,/ Cum o lebădă se pleacă,/ Bînd din lacul înghețat". La trecerea în Cîntecul lăutarului, aceasta strofă a căpătat două mici variante: Dintre chinuri ce mă-neacă/ Eu sorbeam mirul curat... Mai departe, comparația cu lebăda a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
întregii poeme: "Și din chinul ce mă-neacă/ Eu sorb mirul cel curat,/ Cum o lebădă se pleacă,/ Bînd din lacul înghețat". La trecerea în Cîntecul lăutarului, aceasta strofă a căpătat două mici variante: Dintre chinuri ce mă-neacă/ Eu sorbeam mirul curat... Mai departe, comparația cu lebăda a rămas aceeași. Fiindcă Șerban Cioculescu scrie în încheierea articolului: "Propunem și altor amatori de înțe lesuri poetice noi și relevante, să reflecteze asupra acestei strofe"149, încercăm să ne conformăm pro punerii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai tîrziu, în ultima zi a vieții, așa cum se închipuie lăutarul. Dar de unde mai pot ei căpăta atîta putere ca să "cînte" tocmai în ultimele ceasuri ale vieții? Din chinurile care îi "îneacă", din suferințele petrecute în scurta lor viață, ei "sorb" cu un suprem efort ceea ce poetul numește "mirul cel curat", ca să-și poată cînta cîntecul înainte de a trece în brațele morții. În această interpretare, comparația cu lebăda, la care Eminescu n-a renunțat este o frumoasă imagine poetică. Nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
eu te văd, Întind a mele brațe, spre tine mă repăd. Cum oare din noianul de neguri să te rump Și să te strîng la pieptu-mi, iubite înger scump, Și fruntea ta cea albă pe umăru-mi s-o culci, Să sorb suflarea caldă, a gurii tale dulci Și degetele tale strîngînd să le sărut Să te mai am la pieptu-mi, așa cum te-am avut... Dar vai! un chip aevea tu nu ești, astfel te treci Și umbra ta cea albă în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cel orgiastic, suferința extremă și beatitudinea etc. etc. Sedus, irepresibil, de stările și atitudinile poetice contrastante, autorul se și situează adesea în proximitatea sau chiar pe linia subțire, fragilă, abia demarcată, a pragului, a hotarului, a limesului, acolo unde poate sorbi simultan din licorile a două lumi, eventual antagoniste: "sorb din pelicula subțire care separă iadul de rai", "să cioplim împreună borna asta de la marginea lumii// un colț frumos de rai aninat de un fular/ puțin mai lung decât ridurile din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
irepresibil, de stările și atitudinile poetice contrastante, autorul se și situează adesea în proximitatea sau chiar pe linia subțire, fragilă, abia demarcată, a pragului, a hotarului, a limesului, acolo unde poate sorbi simultan din licorile a două lumi, eventual antagoniste: "sorb din pelicula subțire care separă iadul de rai", "să cioplim împreună borna asta de la marginea lumii// un colț frumos de rai aninat de un fular/ puțin mai lung decât ridurile din palmă" etc. Ceea ce explică, desigur, nu numai carnația adesea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-i poate și-un cântec uitat de-un seraf/ Ce lasă să-i cadă moi bile în praf.// Afară copiii rup măduva grea/ A apei ce blând a țâșnit din cișmea/ Și fug de burlanul cel lung să nu-i soarbă/ În pod, unde este o bufniță oarbă.// Apoi nu se-ntâmplă o vreme nimic.// Insecte cu frica închisă în plic/ Așteaptă. Privesc melancolici pe geam/ Cu ochii albaștri, motani de Siam/ Ce nu pot pricepe cu mintea, pufoșii,/ Pe domnii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dorită chiar și servitoarea respingătoare, plină de urdori de tot felul, emanând mirosuri pestilențiale: "O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină de purici din bucătărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată, cu ochi umezi/ Cu inima făcând trans-bara-bum!// O, servitoare, dulce servitoare/ Când adormeai în terfe și sudori,/ M-apropiam de tine cu sfială/ Să-ți văd coapsele moi cu floci și pori.// Aveai mamela
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sciziunii de un tragism neestompat de liniștea rău-prevestitoare a figuranților sau de nemișcarea elementelor de fundal: Se învârte deasupra capului tău/ aureola plină de fum și de sânge./ Iau apă în căuș și îmi privesc chipul/ înainte de a mi-l sorbi strig:/ acesta nu sunt eu și aceasta nu este fața mea/(...)/ Văd câini vagabonzi/ cum se învârt în fața bisericii seara./ Și ling crucea celui răstignit sub măslini înroșiți/ îmi acopăr cu mâinile fața și strig:/ acesta nu sunt eu și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
expresive tușe avangardiste; un text emblematic este Versailles, pastel autumnal golit de orice urmă de suavitate sau ingenuitate: În parcul lung de-o zi cu bicicleta/ tuns zero ca răcanii-n regiment/ statui de ipsos își fac toaleta/ și pajii sorb lichior de piperment// Se dă în vânt fântâna țâșnitoare/ cu jeturi de sifon sub presiune/ și din oglindă în oglindă, trec la soare/ marchizele și duci să se-mpreune.// Trec peste drum la ghilotină pompadurii/ în largi furgoane pentru morți și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în luptă cu teribilul cancer ori a celui amenințat să rămână singur. Agonia asistată, splendida Rugă a femeii ("Lasă-mă să trag eu toate ponoasele,/ să fiu eu cea care suferă./ tu rimează un nufăr cu o nufără,/ îngrijește crinul,/ soarbe și pentru mine o picătură din vinul/ care a mai rămas-/ Amână cât poți acel ceas,/ acea oră-// Pe mine oricum mă devoră") sau teribilul Bocet al bărbatului urlându-și singurătatea, înmormântarea, doliul, visul-coșmar, spaima de uitare nu lipsesc, e
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
după același model: (5) [...] și ajunserăm, călăuziți de ursită, la o insulă tare frumoasă, plină de copaci mari, cu belșug de poame, bogată în flori, răsunînd de cîntece de păsări, udată de ape limpezi [...]. Debarcarăm îndată și ne duserăm să sorbim aerul curat din pajiștile adumbrite de copaci prin care se zbenguiau păsărelele [...]. Mă dusei să mă așez lîngă un izvor de apă limpede, ferit de soare de către niște crengi dese. Și mă simții cuprins de o plăcere nespusă, mîncînd și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Nici măcar nu avu timp să aștepte. Abia se așeză că o și zări. B. Construiți textul care lipsește cu ajutorul corpusului B de pe pagina alăturată. C. Alegeți una din cele patru soluții, respectiv: C.1. Ea se așeză lîngă el. Se sorbeau din priviri ca și cum erau singuri pe lume, în această mulțime. C.2. Se trezi cu ea în fața lui. Fulgerîndu-l cu privirea, îi aruncă în față o hîrtie mototolită... C.3. Ea își trecu mîna afectuos prin părul său și se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
care să le aducă plăcere, fie pentru a evita durerea. Mergi la serviciu în fiecare dimineață pentru a obține plăcerea de a încasa salariul și pentru a evita suferința provocată de lipsa banilor. Bem cafea pentru că ne place; nu o sorbim cu înghițituri mari, ca să nu ne frigem. Uneori nu invităm o fată frumoasă la dans, pentru a evita neplăcerea de a fi respinși, însă altcineva, cu o motivație mai puternică generată de plăcerea de a fi în compania ei, trece
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
au fanatici - Argint din a soarelui pară. Deși, când atinși sunt de vară, Mor pâlcuri, sau mor singuratici, În crini e beția cea rară: Sunt albi, delicați, subțiratici. În moartele vremi, mă-mbătară, Când fragezi, și primăvărateci, În ei mă sorbiră, extatici, Și pe aripi de rai mă purtară În crini e beția cea rară. (Alexandru Macedonski, Rondelul crinilor) 1.Transcrie doi termeni neologici. 2.Exemplifică, prin două enunțuri, omonimia cuvântului pară. 3.Explică prezența cratimei în structura mă-mbătară. 4
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
fragmentele de mai jos: E dat acestui trist norod Și oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou, la vârf cu plod, Făcut e să-l privim la soare! Încă o dată: E, Oul, celui sterp la fel, Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-n el. Și nici la cloșcă să nu-l pui! Îl lasă-n pacea întâie-a lui, Că vinovat e tot făcutul, Și sfânt, doar nunta, începutul. (Ion Barbu, Oul dogmatic) 1.Scrie sinonimele cuvintelor: norod, sfânt. 2.Evidențiază
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
pe gura puțului ș-a fost mort de când lumea." O situație explicită în care omul încearcă să se opună destinului nefavorabil este aceea relatată în narațiunea Ursita [Păun și Angelescu], unde o femeie naște ,,o mândrețe de băiat, să-l sorbi într-o lingură de argint și nu alta." Oaspetele aude la miezul nopții un fâlfâit de aripi la fereastră. Ursitoarele îi prezic noului-născut: "să trăiască cât tăciunili acesta din sobă"; "o să aibă mare noroc, dar n-o să se bucure de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
2. În secvența selectată, cratima are rolul de a marca dispariția unei silabe și elidarea vocalei „i“. În același timp, cratima semnalează rostirea legată a celor două cuvinte. 3. [ochi în ochi, ca lumina ochilor, a face ochi dulci, a sorbi din ochi, a face cu ochiul, a trage cu ochiul, ași arunca ochii etc.] Copiii îi erau mai dragi ca lumina ochilor./ Șia aruncat ochii doar o clipă, recunoscând textul. 4. Mărci ale subiectivității sunt: substantive în vocativ (stelelor), pronume
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
naște - a renaște, trai - trainic, cinste - cinstit, leagăn - a legăna: „Știu că mi-i teamă oricând să trezesc, Singur cântarea ce dorme în mine, Cântecul acesta să-l spunem în doi, Buzele noastre ușor să-l adune.” (Însemnări de primăvară) „Sorb vinul tare și întăritor Chiar din îngrângerea cea mai amară.” (Regenerare) „Bătăile versului am prins a deprinde Nu din cărți, ci la horă, din danț.” (Începutul) „Dar înțeleg, iubirea-i tot ce are Mai tril de nai, mai trainic omu-n
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]