5,936 matches
-
Dar dacă asta înseamnă să câștigi partida, cât de greu trebuie să fie să trăiești numai cu ceea ce știi și cu ceea ce îți amintești, lipsit fiind de speranță. Astfel trăise, fără îndoială, Tarrou, și Rieux era conștient de cât de sterilă e o viață fără iluzii. Nu există pace fără speranță, iar Tarrou, care nu dădea oamenilor dreptul de a condamna pe cineva, care știa cu toate astea că nimeni nu se poate împiedica să condamne și că se întâmplă uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lui Thomas că stau lucrurile. Oricum, pînă la libertatea sexuală absolută nu mai era mult. Ce atîtea complicații, recipiente, aparatură, congelare? Cryos și alte nenumărate stabilimente asemănătoare aveau să devină stațiuni ale unor plăceri aproape nevinovate. Ieftin, sigur, agreabil. Soțul steril avea să se arăte Înțelegător, doar nu era vorba de o infidelitate la mijloc! Dimpotrivă, iubire; femeia aducea În casă un copil ce trebuia să Îi lege și mai mult! Doar acesta le lipsea pentru a fi fericiți! Fără prejudecăți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
am deschis ochii... Niște cîrpe... Sau un prosop... Nu mi-a păsat prea mult atunci, eram tînără... Puteam să am și un fiu al meu, mai tîrziu. Dumnezeu m-a pedepsit, nu mi-a mai fost dat. Soțul meu e steril. Nici nu a vrut să audă de Cryos, i-am povestit. Nu cresc plodul nu știu cui! a zis. N-a vrut să port sămînța altuia! A unui alt vînzător! Și nici eu n-am mai dorit, pe urmă. Îți dai seama
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nouă luni după ce se căsătorește, sau chiar mai-nainte, are primul copil... nu mă mulțumea. — Bine, dom’le, și-a cui era vina...? — Evident, eu, chiar fără s-o spun, dădeam vina pe ea și-mi ziceam: „Femeia asta e sterilă și mă face de râs.“ Iar ea, pe de altă parte, nici nu mă-ndoiam, dădea vina pe mine, ajungând chiar să presupună, ce știu eu... — Ce? — Nimic, dar când trece un an, și încă unul, și încă unul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
își îndepărta spiritul de dispute ce nu duc la nimic util și se refugia în regiunea purisimă a artei imaculate, unde nu ajunge buruienișul pasiunilor și unde omul își găsește un refugiu consolator în fața decepțiilor vieții. Detesta, în plus, cosmopolitismul steril, care nu face decât să cufunde spiritele în reverii neputincioase și în utopii vlăguitoare, și își iubea idolatrizata Spanie, pe cât de calomniată, pe-atât de necunoscută de nu puțini dintre fiii ei; iubea Spania aceasta ce avea să-i furnizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și de prietenii mei, adică de oamenii față de care mă simțeam moral-responsabilă. Îmi e rușine fiindcă ne era frică. Frică să trecem de la planuri la fapte, adică să-l ucidem pe Ceaușescu. Îmi e silă să-mi amintesc ce frecții sterile mai îndrugam la întâlnirile noaste săptămânale: AKM, bazuca, grenada. De, mai aveam puțin și treceam la ghioagă și săgeată. Dacă stau să mă gândesc bine, cred că voiam să-l ucidem pe Ceaușescu fiindcă el viu era proba evidentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
făcut fâs la prima confruntare goală cu piața externă. Aseară, la BBC News, tema dominantă era The end of the national state. Nu-i rău. Și nația a fost prea adesea folosită ca substitut de eficiență, ca formă de autolegitimare sterilă. Acum, băieții de la institute sunt făcuți foc: vrem bani pentru cercetare fiindcă suntem cercetători, adicătelea, purtătorii unei esențe: cercetaritatea, să-mi ierți perversitatea expresiei. Refuză competiția cu oricine în privința proiectelor de cercetare. Încă. Dar o să le treacă foarte repede, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și-n bobul mărunt/ E-n pruncul din leagăn și-n omul cărunt/ E-n viața ce veșnic nu moare”. Sfârșitul statului național. Un sat de lângă Hunedoara. Stufitul era o colonie de rromi care trăiau în barăci aproape de munții de steril ai combinatului siderurgic din zonă. Renunțare la sine. Refren dintr-un cântec BUG Mafia. Tentativa a fost de altfel făcută în cartea mea Convenio. Despre natură, femei și morală, Editura Polirom, Iași, 2002. Nici acum mulțimile nu sunt mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Marta îi cere un sărut tatălui, se întâmplă ceva cu familia asta, mai lipsește să apară pe cer comete, aurore boreale și vrăjitoare galopând, călare pe mături, să urle Găsit toată noaptea la lună, chiar dacă lună nu e, să devină steril dudul negru de la o clipă la alta. Doar dacă nu cumva toate astea n-or fi altceva decât efectul unor sensibilități excesiv de impresionabile, cea a Martei pentru că e gravidă, cea a lui Marçal pentru că Marta e gravidă, cea a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
păstra obiectivul în centrul traiectoriei. ― Coordonate vizuale imposibile, anunță Ripley. ― Se vede, mârâi Kane. Adică, nu se vede. Cele câteva momente de claritate nu-l făcură să devină mai optimist. Zgârcenia citirilor terenului sugera un mare pustiu dezolant, o lume sterilă, ostilă. ― Radarul a captat un zgomot! Dacă electronica de la bord ar putea reacționa la înjurături la fel de prompt ca oamenii, murmură Ripley. Sonarul îmi întoarce și el zgomot! Infrasunet. Țineți direcția. Încerc ultravioletul. Spectrul este destul de înalt ca să nu interfereze. Trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
toată materia la noi. Ceva nou pe la voi? Kane scutură din cap, uitând că Parker nu putea sa-l vadă. ― De nici unele. Aruncă un ochi pe ecranul cel mai apropiat. Luminarea pasarelei proiecta o lumină slabă pe un perimetru inform, steril. Câteodată, furtuna, care făcea ravagii în exterior, trimitea în cercul de lumină galbenă o ploaie de nisip sau câte o bucată de rocă. Dar asta era tot. ― Numai rocă goală, făcu Kane descrierea. Nu putem să vedem prea departe. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
originea ei non-umană nu ar mai fi părut atât de amenințătoare. Sentimentul lui nu era simplă xenofobie. Nu se așteptase ca Străinul să fie într-atât de straniu. . ― E ceva sus! Kane arăta cu mâna. E timpul să lăsăm speculațiile sterile, își zise Dallas cu hotărâre, și să înfruntăm realitatea. Potcoava asta bizară era o navă interplanetară, deosebită de Nostromo, la suprafață numai. Nu era nimic rău în materialul din care era formată și nici sinistru în desenul ei. Primul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
MÎndria de a nu trișa mi se pare un sentiment mai adevărat. Nimeni nu poate eluda obligația de a se Întîlni, Într-un fel sau altul, cu sfinxul și de a-l privi drept În ochi, fără pedeapsa unui suflet steril. Dacă aș da la o parte acest gînd, ar Însemna să uit că nimic durabil nu se poate Întemeia pe indiferență. Deși Înțeleg că În realitate răspunsul e mult mai greu și mai complex decît cel al lui Oedip. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
aud afară. Cassandra Fiica lui Priam și a Hecubei a primit de la Apolo darul profeției Însă Cassandra refuzîndu-i dragostea, zeul i-a refuzat puterea de a-și convinge semenii, de a fi crezută. În aceste circumstanțe, era firesc ca darul steril făcut de Apolo să devină o condamnare. E o nebunie să mori de frica morții, zicea Seneca. Lumina acestei veri spune mult mai convingător același lucru. Și poate că de lucrurile ce ne vorbesc despre o trecere limitată prin lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
jucat tu) și altul prudent (dacă eu nu voi fi la Înălțimea Înaintașilor?). Periculoase, În egală măsură. Pentru că, dacă refuzi orice nou Caragiale, nu ești nici superior, nici inferior, unuia căruia Îi e frică de un Cehov personal. Ești la fel de steril. Cum ar fi arătat istoria teatrului universal, dacă după Hamletul lui Olivier, nu ar mai fi cutezat nimeni să facă un alt Hamlet? Și cum ar fi să nu realizăm un nou Cehov, de frica celor vechi, care ne stăruie
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
am schimbat multe domicilii Parcă eram proscrișii școlii. Însă totul e infim până la Marea Migrare Când elevul e pus la o grea încercare. Eram martiri pribegi prin tomberoane de clasă, Pregătiți să ne luăm tălpășița acasă. Dar clasa noastră-i sterilă ca o farmacie. Cenușăresele o întrețin cu trăinicie, Însă noi nu suntem nici sclavi, nici măturători, Ci contra profesorilor niște aprigi luptători. În război cu școala primim un arsenal variat. Arma secretă: o tablă cu IQ ridicat! Ștearsă destoinic cu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93425]
-
golf. — Asta-i bine, zise el. — Poate că ei se simt bine. — Eu așa cred. — Și atunci, poate că și Adam o să fie bine. — Sper, mamă. Sincer. Josh închise telefonul. Sigur că familia Levine erau bine. Le trimisese apă salină sterilă în spray-uri. Ei nu primiseră gena. Nu voise să-și trimită genele experimentale unor oameni din New York pe care nu-i cunoștea. Iar dacă asta o făcea pe mama lui să spere, cu atât mai bine. Să rămână așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Se pare că e bine să nu judeci pe alții, până nu ești în păpucii lor. Vasia, o față crescută și ținută ca-ntr-o seră, preferase riscul și chinul vieții de mamă singură cu doi copii, vieții dinainte -aseptica, sterilă și goală de meniri și sentimente. - Poate e mai bine așa.... - Cum poți spune una că asta? Ce-i mai lipsea? - Poate exact ce a căutat pe mirc. - Romantism? Sarcasmul picura din cuvânt că veninul. Așa e, cine mai are
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pe gura insetata de-a dragostei putere, învinsă niciodată au cam umplut paharul și nu pe îndelete... Cuceritor e darul ce-l au unele fete! 5. Iubire imaculată Uneori, îmi spune gândul c-al tău măr nu va rodi și sterilă va fi vrerea dintre noaptea ta și zi. Astfel ezitarea mea are un limbaj aparte, nu ti-aș spune vreodată că nimic nu ne desparte; eu nu cred că dând cu zarul ar cădea pe șase-șase; dragostea e ca nectarul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
restul de somnifere din tub și mi le-am îndesat pe toate în gură. Voci, lumină puternică în ochi, patul mișcându-se și săltând, o lumină albastră, sirene, alte voci, patul mișcându-se din nou, albeață, un miros straniu și steril. —Curvă proastă, spune o voce. Cine-o fi? mă întreb confuză. Bipuri, picioare alergând pe coridoare, metal lovindu-se de metal, o mână dură pe bărbia mea, deschizându-mi gura cu forța, ceva de plastic pe limbă, zgâriindu-mi gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca lumea și nu numai un telefon mobil. Plecase la drum nepregătit, dar sincer vorbind, nu se așteptase să găsească mare lucru. Spune-mi, te rog, se îndreptă el spre Ileana, nu ai cumva la tine un șervețel de hârtie steril? Ileana stătea la distanță și îl privea albă la față. Nu-i răspunse, dar se scotoci în buzunarul de la blue-jeans și îi întinse un pachețel cu batiste de unică folosință. Nu te speria, o liniști Cristi, ocupat să așeze frunzulițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe unde, că prin geamurile care dau în curtea Facultății nu l-am zărit. Tatăl meu intuise exact că făceam pe grozavul. De săptămâni bune nu mai reușeam să aștern pe hârtie o idee nouă, chiar și lecturile mele deveniseră sterile și cu impresia de déjà-vu. În sala mică de la Filologie mirosind a proaspăt vopsit, singura cu luminile aprinse de pe tot etajul, am apărut străin ca un teleportat la cercul de creație de după-amiază. Chiar nu era cazul să afle cenacliștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Gheorghe, amețit ca un bondar în căldura care începe să miroasă a foc de toamnă, trebuie să trec de pe un trotuar pe altul prin tramvaiele de epocă, unul pentru Gara de Nord, altul pentru Obor, tramvaie roșii, cu caii nervoși înhămați, tropotind steril în macadamul stricat, fiindcă n-or să plece niciodată. Sunt aici pentru bucuria copiilor. În balconul pe jumătate surpat al casei de vis-à-vis, cea cu Fierărie la parter și barul Côte d’Azur la subsol, un tip cu camera video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu mine avea o carte în mână. Nu mă mai puteam întoarce nici la Consul, vechea mașină mecanică, care mai risca și să trezească vecinii cu rafalele ei noaptea, când inspirația venea nestăpânită. Scrisul la mașină includea mai ales travaliul steril, ridiculizat în filmele americane, cu scriitori-ziariști, care așterneau fălos pe-o filă albă un titlu ori în cel mai bun caz o propoziție simplă de început al unei opere ori chiar și numai propriul nume, după care smulgeau barbar foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fie la nesfârșit mințit, înșelat și dus cu preșul. Când nu era așa, era cu totul altfel. Bătea la ușă corect, aștepta o secundă, apoi intra timid, clipind des. Saluta politicos, apoi începea să se spele cu cele trei perii sterile. Cu aplicație, cu responsabilitate, cu profesionalism. Printr-o fatală compensație, atunci urmau nenorocirile: anestezia nu prindea, compresele erau prea ude pentru a fi folosite, mesele cu instrumente se răsturnau. Preambulul din afara sălii se muta în timpul operator. Chipul lui Pasquale devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]