5,479 matches
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > HARRY ROSS - LIRICE (3) Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului SUBLIMĂ IUBIRE Sublimă iubire, îngerul meu păzitor Se pare că vine vremea să mor M-ai păzit ani lungi Și
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
cine știe ce... Doar un zâmbet șăgalnic, o privire caldă, Poate o îmbrățișare. Sau chiar mai puțin: un cuvânt înaripat. Un strop de iubire! Suntem nefericiți pentru acel puțin ce nu cade din cer, Nu răsare dintr-o stea... ori dintr-un stih de poezea. ---------------------------------- Harry ROSS 15 martie 2016 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - LIRICE (3) / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Harry Ross : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > HARRY ROSS - VERSURI (2) Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului LUAȚI-MI PANA Luați-mi pana și hârtia, Metaforele de argint, Luați-mi versurile despre Leea, Și vorbele de alint
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > HARRY ROSS - ȘI PIETRELE PLÂNG - POEZII Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016 Toate Articolele Autorului ȘI PIETRELE PLÂNG Au fost oameni. Un El și o Ea Tineri, frumoși Fuduli nevoie mare Anii i-
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381303_a_382632]
-
Acasă > Stihuri > Imaginație > UMBRĂ MEA Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mă urmărești mereu, oriunde-aș fi și mă gândesc, ce bine-mi e, ca să te am. Fără tine... n-ar fi Soare
UMBRA MEA de COSTI POP în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381321_a_382650]
-
unui autor convertit la creștinism, care atacă iudaismul, numită, în tălmăcirea tipărită la Iași în 1771, Alcătuire înaurită a lui Ravvi Samuil jidovului, mustrând rătăcirea jidovilor. Un indiciu al înclinațiilor literare ale lui D. sunt și cele câteva zeci de „stihuri politicești” ce prefațează textul tălmăcirii. Prin ordinul generalului P. A. Rumeanțev adresat mitropolitului Gavriil Callimachi, D. este însărcinat cu traducerea unei lucrări legislative, Nacazul (1767), care conținea o pledoarie în favoarea monarhului luminat, reprezentat de împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
Cronica țării Românești (1714-1716), în D. Russo, Studii istorice greco-române, tomul II, București, 1939, pp. 440-441 (traducerea la p. 441). 125. Mitrofan Grigorŕș, op. cit., pp. 440-441. Despre „pizmă” vorbea și Pavel Popovici din Diesig („O, pizma câtu-i de mare...) în stihurile care deplângeau uciderea lui Brâncoveanu (scrise pe la 1813). 126. Vezi Nicolae Iorga, Cronicile muntene, extras din „Analele Academiei Române”, Mem. Secț. Ist., seria a II-a, tom. XXI, București, 1899, p. 423. 127. Vezi Nicolae Iorga, op. cit., p. 401: Filii mei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
întâmplări cotidiene, de unde o versificare a imediatului, cu aglutinări de imagini și enunțuri oarecum narative. Actul poetic ar consta la el doar în a găsi un nume pentru ce vede, o comparație, o metaforă, o formulare mai deosebită. Preponderent descriptive, stihurile demonstrează unele virtuți plastice, uneori finețe cromatică, iar o serie de exprimări alegorizante au o prospețime senzorială care surprinde. Este, poate, și atitudinea unui meseriaș, hotărât să facă lucruri utile și frumoase („daruri pentru cocioabe”), dar și doritor de a
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
Depărățeanu. Idilele câmpenești, mai suave ori mai senzuale, dar oricum naive și edulcorate, pastelurile, respirând un aer bucolic, îl apropie de V. Alecsandri. E un temperament labil, când contemplativ, când exaltat, cu frecvente pendulări între euforie și deznădejde. Există în stihurile sale o tensiune către adâncimile celeste, o chemare, străbătută de un fior de neliniște, a altor orizonturi. Gustul pentru exotic își are aici una din surse. Leul, cu un peisaj saharian conceput în maniera lui Leconte de Lisle, La Polul Nord
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
într-o măsură, lui Grigore Alexandrescu, S. se înfățișează în poezie ca un fals romantic, divagând pe tema ruinelor ori a soartei proprii. Prin temperament și prin formație, e mai curând un clasic, obsedat de ideea de a transpune în stihuri istoria națională. Mândru de ascendența latină, el deplânge spulberarea vremurilor de slavă de odinioară, invocând glorioase umbre strămoșești, care să îl întărească în credința-i profetică în mântuirea deplină a neamului, într-o țară unită, puternică și demnă ca Dacia
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
ș.a.), precum și câteva compuneri de tinerețe cu caracter elegiac și meditativ (Lumea, Cătră cel mâhnit, Norocul, Exilul meu în pustie, la 1840, la mănăstirea Neamț, Salutare Sucevei, vechea capitală a Moldovei), ce eșuează, toate, în prozaism, ca și mai târziile stihuri din Plângerile unui sihastru pentru România (1875), cu accente de critică socială. Călătoria mea la pământul sânt și la Ierusalim în lunile iunie, iulie, august și septembrie 1874, tipărită în 1875 și dedicată memoriei lui Filaret Scriban, cuprinde câteva însemnări
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
Ion Balica, Ianus, Polux și Castor (împreună cu Artur Enășescu). S.-G. devine cunoscut, mai întâi, ca poet și dramaturg. Primul său volum de versuri, Freamăt (1915), e străbătut de un discret ton elegiac. Scrise în manieră clasică, fluide și expresive, stihurile dau glas cu precădere melancoliei, singurătății și dorului de ființa dragă. În perioada primului război mondial S.-G. scrie o înflăcărată poezie patriotică - Ruguri (1918) -, mobilizatoare, de evocare a trecutului glorios și de proslăvire a vitejiei ostașilor „pelerini ai morții
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
mărturisindu-și tristețea în fața curgerii de neoprit a timpului, jalea pentru tinerețea apusă, teama de moarte, dar și resemnarea dinaintea providenței. S., care își dedică volumul „patrioților” vremii, aduce un prinos de dragoste pământului Moldovei (Moldova). Totul e spus în stihuri simple, cam naive, prin care se obțin uneori (Obșteasca petrecere a carnavalului) și efecte mai notabile. SCRIERI: Fabule alcătuite în limba moldovinească, Chișinău, 1851; Alcătuirile d. Ioan Sirbu, Chișinău, 1852; Poezii, pref. L. T. Boga, Chișinău, 1938; Fabule și poezii
SARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289492_a_290821]
-
Poetul), Ion Minulescu (Aquarelă), G. Bacovia (Amurg violet), Ștefan Aug. Doinaș (Intermezzo), Virgil Șotropa (Galerele aleargă, Vremile, În goană), Mihai Beniuc (Vulturii doborâți), Victor Ilieșiu, Francisc Păcurariu, prezent în redacție și marcându-și acum începuturile literare (Înviforată creștere, Împrimăvărare, Stanțe, Stih tânăr, Un zar, Ursita ș.a.), Iosif Moruțan, Valentin Strava, Ion Cherejan, Teodor Ciceu, Valentin Raus ș.a., iar proză dau Andrei Radu, Pia Dragoș, Alexandru Anca ș.a. Îndeosebi la rubrica „Grai și suflet românesc” apar numeroase retipăriri: Mihai Eminescu (Printre sute
TRIBUNA ARDEALULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290247_a_291576]
-
colaborare cu Veronica Porumbacu și Haralambie Grămescu); Maria Dombrowska, Nopți și zile, I-IV, pref. Elena Lința, București, 1966 (în colaborare cu Elena Lința); Henryk Ibsen, Peer Gynt, în Henryk Ibsen, Teatru, I, pref. Ovidiu Drimba, București, 1966; Antioh Cantemir, Stihuri, introd. Paul Cornea, București, 1966; Romain Rolland, Pierre și Luce, București, 1966; Ivo Andrić, Cronică din Travnic. Viziri și consuli, București, 1967 (în colaborare cu Dragan Stoianovici); Rahman el Abder Sharkawi, Pământ egiptean, București, 1967 (în colaborare cu Yves Goldenberg
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
jurnalele din Austria) și prin răspunsul lui Iosif Vulcan la adresa poziției maioresciene. Dar, înțelegând importanța unificării limbii literare, după 1884 T. va adopta ortografia Academiei Române. Până la 1900 s-a publicat foarte puțină beletristică: versuri de Dimitrie Bolintineanu și Zaharia Boiu, stihuri inspirate de Războiul de Independență din 1877-1878, drama Constantin Brâcoveanu a lui D. Bolintineanu. O rubrică literară apărea târziu, cu doi-trei ani înainte de 1900, și ea cuprindea pagini de istorie literară (Em. Micu despre Petru Maior, Mihail Strajanu despre V.
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
fără ostentație. În versul lui străbate îngrijorarea pentru pierderea graiului strămoșesc și a etniei înseși. Amenințarea vine de la un dușman în fața căruia totul se prăbușește („Că ardu-a noastre case / Și moare lailu-armân”). Fie balade, fie idile, fie cântece de dor, stihurile lui T. sunt expresia, dramatică, a stingerii unei lumi ancestrale, a pierderii speranțelor, de unde și tonalitatea adesea apocaliptică. Prozodia, bogată și variată, adaptează tradiția cultă la specificul expresiei folclorice dialectale. Romanele Tragedia unei idile (1928) și Calvarul neamului (1931) încearcă
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
acest popor de oameni ce mult au mai răbdat / te binecuvântează martirii din morminte / în straiul lor de lacrimi, de flori și in curat”, Nicolae Ceaușescu). În Poeme de dragoste, ură și speranță (1981) ori în Saturnalii (1983) se află stihuri care slăvesc oracular Patria, Neamul, Partidul, miturile naționale și incriminează până la demonizare pe dușmanii românității, adică străinii, trădătorii de țară, „strigoii”, „uscăturile” din emigrație etc. Victimizându-și în exces neamul, supradimensionând virtuți pe de o parte, vinovății pe de alta, T.
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
dangătul” roților, „desperat, dureros, de prohod [...]: Hungertod”. Dar multe versuri antologate în 1966, ca și altele din volumele ce urmează la intervale scurte, marchează efortul poetului de a-și adapta stilul la noile realități. Ț. dedică circumstanțial, fără exigențe estetice, stihuri tinerilor patriei, muncitorilor, eroilor neamului, invocând solidaritatea cu strămoșii etc. Piese caracteristice compun un atlas liric de priveliști precis localizate: Delta, Sulina, Cotnari, Criva, Dorna, schitul Brazi, Miorcani, Câmpulung Moldovenesc, Oituz, Mărășești, Sarmizegetusa, Țebea, Lancrăm. În năzuința de a da
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
Adrian Maniu: „...Târau în urma lor iepuri cenușii, mărunți, mirosind a lapte de măr,/ dar sfârtecați de răni cumplite,/ cerbi cu carnea domesticită/ din care sălbăticia s-a scurs,/ ciute de fildeș topit/ și iarăși iepuri, sticlind de spaimă”. În alexandrini, stihuri de factură eminesciană sau argheziană își unesc timbrul propriu cu cel pillatian: „Vezi, dincolo de focuri, un drum cotit te-așteaptă,/ treci printre ramii toamnei. Plini de rugină ramii-s/ și fiecare frunză ce-o vezi pare pe-o treaptă/ suită
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
Ni-i partidul viața./ Drumul ni-i partidul”. El are sentimentul că, înstrunându-și vioara, participă la făurirea unui viitor măreț și salută entuziast iureșul înaintării spre socialism: „Camioanele gonesc spre socialism. Înainte!”. În mijlocul unui vacarm de versificări puerile, unele stihuri bat, chiar în epocă, recordul emfazei și al bombasticismului: „Republica: hectare de nădejdi, / Hambare largi de pâine și de viață”. Având gustul formulărilor patetice, vociferante, T. cultivă - și va cultiva toată viața - stihul lozincard. El însuși va preciza, cu mândrie
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
În mijlocul unui vacarm de versificări puerile, unele stihuri bat, chiar în epocă, recordul emfazei și al bombasticismului: „Republica: hectare de nădejdi, / Hambare largi de pâine și de viață”. Având gustul formulărilor patetice, vociferante, T. cultivă - și va cultiva toată viața - stihul lozincard. El însuși va preciza, cu mândrie: „Nu umbre cu migală-n ele țes, / Ci versuri cu lozinci și salopete.” Temele sunt, conform normativelor ideologice, construirea socialismului, ura împotriva dușmanului de clasă, intern și extern, lupta pentru pace, înfierarea „ațâțătorilor
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
credință sunt formulate, adesea, în termeni militari: „Mi-aliniez, ca pentru luptă, anii”, „De baionetă îmi ascut condeiul”, „Poemelor le strig: / Încolonarea!” Într-o poezie astfel concepută, e normal ca metafora rezumativă să fie steagul, care flutură în mai toate stihurile lui T.: „Eu am răzbit prin neguri și-acum te-aștept pe culmi / Cu roșii, cu înalte, cutezătoare flamuri”, „Mi-e inima steagului dată!” etc. După 1950 continuă să abordeze „teme majore”, dar își permite, uneori, să compună pasteluri și
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
cugetare”, precum și poezie explicit patriotică și partinică, militantă. Mai mult, este unul dintre rarisimii autori prin care își prelungește existența „poezia nouă”, impusă prin mijloace administrative odată cu socialismul. Tipărindu-și în cărți apărute până după 1980 ovațiile meditative „optimiste”, precum stihurile (nu tocmai coerent semantic) intitulate Călcâiul lui Ahile, autorul culegerii Scrisori din infinit (1981) se recomandă drept un nou Meșter Manole, comunist: „Manole sunt, Manole din vremea de demult, / Care-a purces pe drumul umanului partid”. Considerând că „geneza lumii
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
țepii Urzicii”, „Sport”, „Urzica ajută”, „Din zona dolarului”, „Penultima oră”, „Răbojul Urzicii”, „Epigrame și epitafuri”, „Lampa lui Aladin”, „Cronica rimată”. Se publică versuri satirice, fabule, cronici rimate, epigrame, monologuri, poezii pe rimă dată, semnate de Aurel Baranga (minifabule și alte stihuri), Camil Baltazar, Mircea Micu (parodii), Nichita Stănescu (Venus, Cu pământu-n jurul soarelui, Cu Topîrceanu în iarnă), Sașa Pană, Al. Andrițoiu, Cicerone Theodorescu, Veronica Porumbacu, Zaharia Stancu, Nina Cassian, Demostene Botez, Mioara Cremene, Virgil Carianopol, Aurel Felea, Negoiță Irimie, Mircea Pavelescu
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]