7,229 matches
-
Despre construcția Annei Karenina de Tolstoi în Probleme de stil și artă literară, 1955, si Tudor Arghezi, poet al omului, București, 1964, în care poetul român este asimilat unei serii de ."cosmogonii" poetice, printre altele, si pe criterii de procedee stilistice (v. și opiniile lui Rene Etiemble, op. cit., despre necesitatea stilisticii comparate). (e) p. 236. în fonologie ca si în studierea vocabularului criteriul recurenței a devenit dominant, în ultima vreme, prin contribuția statisticii. Cîteva scrieri teoretice : Pierre Guiraud, Langage et versification
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
prin simpla analiză istorică, oferită de cercetările de limbă literară. Cf. Sanda Golopenția-Eretescu, Reliefarea motivului în poezia lui G. Bacovia, Radu Niculescu, Constante în structura cîntecului epico-liric din Transilvania, Crișana și Maramureș. "Cîntecul lui Vălean", în Studii de poetică si stilistică, București, 1966. Metoda are însă defectul de a înregistra numai denotațiile cuvintelor nu și conotațiile (sensurile contextuale), ceea ce poate duce la rezultate eronate, fără anumite "corecții" (v. Sanda Golopenția-Eretescu, op. cit.). Acest motiv îndreptățește critica lui Tudor Vianu, recenzie la Guiraud
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
apărut în volumul Postume, București, 1966 și cuprinde o analiză detailată a categoriilor și funcțiilor simbolului. O analiză semantică, funcțională a simbolului încearcă Sorin Alexandrescu în Simbol și simbolizare. Observații asupra unor procedee poetice argheziene în Studii de poetică și stilistică, București, 1966. Capitolul 18 (a) p. 332. La confluența influențelor lui Taine și a pozitivismului din critica occidentală, a marxismului si a unor direcții ideologice rusești, poate fi situată critica sociologică a lui C. Dobrogeanu-Gherea jși mișcarea de la revista Contemporanul
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
dar lovitura ultimă i-o aplică același "nemesis" perfid ce pedepsește întotdeauna hybrisul, fie că acesta e un exces de bunătate, de frumusețe sau de responsabilitate. Fraza-cheie a romanului și-a pierdut, în traducere, din forța inițială, probabil din restricții stilistice. "A misplaced sense of responsibility can be a debilitating thing", îl avertizează pe Bucky tatăl Marciei, doctorul Steinberg. Slăbiciunea acestuia e, însă, ca într-o parabolă kafkiană, literală - simțul responsabilității proliferează malign și se contopește cu boala, îl izolează, contaminându
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nefericiți și însingurați, și, în ciuda cenzurii rațiunii, asociază soarta cumplită a acestor morți capacității destructive nelimitate a blestemelor mamei sale, cea mai nefericită și mai însingurată dintre toți. Psihanalitic, romanul resuscitează câteva nuclee de tensiune ce nu fac niciun favor, stilistic sau de compoziție, întregului narațiunii. Din contră, frecvența trimiterilor culturale, precum și inserția unor elemente ce țin de imaginarul tragediei, încarcă inutil povestea, suprapunând nepotrivit registre fundamental diferite. În forme diluate, tragismul se păstrează la nivel verbal : mama se află în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
colocvial, se întâlnesc și exemple cu acord semantic al determinanților proclitici sau al adjectivelor. Astfel de exemple, rare, trebuie analizate fie ca fenomene de procesare a enunțului, care implică neanticiparea mesajului sau suprapunerea și amalgamarea unor construcții, fie ca marcate stilistic, emfatice: (31) a. să arat ca o fotomodel (www.elady.ro/forums) b. mami e ca o fotomodel (http://oldad.sanoma.ro, forum) c. cea mai tare fotomodel din țară (http://tricolori.gsp.ro, comentariul unui cititor). (32) a. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prost să aibă forma de masculin. Alte explicații pentru acordul semantic ar fi aceea că avem a face tot cu un fenomen de procesare sau că, fiind vorba de un text beletristic, este o construcție "nenaturală", cu o oarecare valoare stilistică. 3.2. Nominalele cu neconcordanță între numărul formal și cel referențial Din punctul de vedere al neconcordanțelor între trăsătura formală de număr și sens, în limba română se pot distinge următoarele categorii de substantive: (i) substantive colective, cu formă de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ro) b. Delegații țărilor străine au ținut discursurile de preamărire a lui Chopin - și subsemnatul însuși a adus într-o cuvântare omagiul României marelui compozitor. (www.romlit.ro, dintr-o scrisoare a lui Lucian Blaga)32 În anumite contexte marcate stilistic ori pragmatic, se poate folosi un substantiv pentru a desemna locutorul sau interlocutorul: Ce dorește domnul? (domnul se referă la interlocutor), Semnatarul acestor rânduri vă dorește lectură plăcută. (semnatarul se referă la autorul textului), Încă o bere la băiatul! (băiatul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a aceluiași cuvânt (la fel ca în cazul substantivelor comune, bunic-bunică). De obicei, antroponimele, în special prenumele, se organizează în perechi masculin-feminin: Ion-Ioana, Maria-Marin. Se pot forma nume proprii de genul feminin și de la numele de familie, acestea fiind conotate stilistic (umoristic sau depreciativ): Ionescu-Ioneasca, Vasileanu-Vasileanca. 3.5. Centrul este un pronume Unele pronume pot marca una sau mai multe trăsăturile phi. În categoria pronumelor personale, care marchează categoria persoanei, unele marchează genul și numărul, iar altele, doar numărul. Pronumele personal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
rezultate, iar alei mele, cca 300. Prin comparație, alor mei are cca 15000 de rezultate, iar alor mele, cca 4800 de rezultate. Așadar, al are forme de genitiv sau dativ singular, alui și alei, dar ele sunt rare și conotate stilistic (familiare sau colocviale). Exemplele standard sunt cu postpunerea posesivului și nemarcarea cazului la al. Conform lui Avram (2001: 100), formele alei și alui au caracter regional: "deprinderi regionale fac ca unii vorbitori să folosească o singură formă, invariabilă după gen
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
situat în nordul României. b'. *Iași sunt situați în nordul României. c. Bălți este cel mai important nod feroviar din nordul republicii. (http://ro.wikipedia.org) c'. *Bălți sunt vizitați de președintele țării. Într-o utilizare arhaică sau cu intenție stilistică, aceste substantive pot primi articolul definit cu formă de plural și, ca atare, impun acordul la plural 52: (62) a. ...până în 1916, când Bucureștii sunt ocupați de trupele germane. (www.bucurestiivechisinoi.ro) a'. *Bucureștii este ocupat... b. Bucureștii sunt francezi
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
face referire la propria persoană: (79) Subsemnatul / subsemnata, [...], mă angajez să restitui sumele primite cu titlu de bursă... (www.edu.ro) Substantivele care desemnează locutorul se mai întâlnesc în anumite texte epistolare, beletristice sau din presă, unde au o intenție stilistică: evitarea referirii la propria persoană prin pronumele personal este motivată de modestie, dorința de depersonalizare a textului etc. În aceste texte, verbul este predominant la persoana a III-a, evitarea utilizării persoanei I fiind determinată de aceleași intenții stilistice (depersonalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
intenție stilistică: evitarea referirii la propria persoană prin pronumele personal este motivată de modestie, dorința de depersonalizare a textului etc. În aceste texte, verbul este predominant la persoana a III-a, evitarea utilizării persoanei I fiind determinată de aceleași intenții stilistice (depersonalizarea textului, modestie): (80) a. Atunci când semnatarul acestor rânduri are de prezentat o carte, adoptă de regulă un ton cât mai obiectiv și oricum direct... (R.-I. Munteanu, Argumente pentru integrarea literară a României, http://editura.liternet.ro; din context
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
făcându-se tot la singular (pentru că termenii coordonați formează un bloc semantic)133: (172) a. Violența, agresivitatea, l-a caracterizat dintotdeauna. b. Violența și agresivitatea l-a caracterizat dintotdeauna. Coordonarea unor termeni parțial sinonimi sau echivalenți semantic are o valoare stilistică, de reliefare, de insistență. Substantivele însuflețire și avânt pot fi considerate sinonime. Enunțul (170)a de mai sus este corect și cu acordul la singular, iar substantivul avântul ar putea fi interpretat ca apoziție: (173) Însuflețirea, avântul îi reveni. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mele camion și autoturism de teren b. *ale mele mătușă și verișoară din Bacău c. *ai mei unchi și tată vitreg d. *ai mei / *ale mele pantof și ciorap de lână Structurile în care posesivul este antepus nominalului sunt marcate stilistic, emfatic (al meu unchi, a mea mătușă etc.). Contrastul dintre posibilitățile de acord în postpunere vs antepunere se datorează relației diferite cu sintagma coordonată: în antepunere, al preia rolul de determinant (nominalul sau nominalele coordonate neavând articol definit). Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ale nominalului subiect. De exemplu, verbul-predicat se acordă cu subiectul întotdeauna, indiferent de context. În schimb, dublarea clitică are un caracter opțional, fiind prezentă în anumite contexte. Ea se asociază cu anumite valori semantice ale nominalului dublat sau cu valori stilistice, de emfază ori focus: (13) a. (Moi) je porte la table. - cliticul je este suficient pentru a exprima subiectul, pronumele moi are rol emfatic. b. Credo che il tuo libro, loro lo apprezzerebbero molto. (italiana standard) - cliticul dublează un topic
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
libro, loro lo apprezzerebbero molto. (italiana standard) - cliticul dublează un topic care a fost mutat la periferia stângă a propoziției. Existența unor restricții contextuale (semantice sau pragmatice) arată că elementul clitic are valoare pronominală. Dacă elementul clitic își pierde valoarea stilistică sau semantică, cu timpul, prin utilizarea îndelungată și frecventă, el poate să fie folosit în tot mai multe contexte și, în cele din urmă, să devină obligatoriu în orice context. Dacă se ajunge la acest stagiu, cliticul trebuie reanalizat ca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a fost creată o nouă formă, prin adăugarea unei copule (mai întâi expresivă, apoi gramaticalizată). Inițial, copula era folosită la persoanele 1 și 2, pentru a evita ambiguitatea agentului, dar apoi, copula a fost folosită pentru sublinierea stativității, ca variație stilistică, și, în final, s-a gramaticalizat ca expresie a perfectului stării rezultante. Actualmente, cele două forme sunt în distribuție complementară. Această transformare "activă" a fost implementată diferit în est și în vest: în est, înnoirea formei active a fost radicală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
câtorva verbe care circulă în limbaje specializate (a (se) aglutina, a (se) diftonga, a (se) necroza) și care tind să se fixeze în forma reflexivă, nu par să existe diferențe semantice. Se poate vorbi numai de o tendință de specializare stilistică. De exemplu, a aglutina este preferat în limbajul medical, iar a se aglutina, în limbajul tehnic, chimic, lingvistic, precum și în utilizările metaforice: Serul de control/Hematiile aglutinează Petele roșii de pe Jupiter/ Particulele/Sensurile cuvintelor/ Conflictele umane se aglutinează. Cele patru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
le-am extins, pe cât posibil, și la alte verbe, introducând, suplimentar, criteriul citirii generice; pentru verbele care exprimă procese durative, intensitatea etc., am introdus criteriul prezenței (implicite) a controlului din partea subiectului; pentru alte verbe, am remarcat fie specializarea semantică, fie stilistică (în absența unei distincții semantice) a celor două variante; în fine, am remarcat comportamentul special al celor patru verbe care exprimă o configurație spațială sau mișcarea direcționată. 6.2. Statutul sintactic al elementului se Așa cum am arătat supra 6.1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative, ca și tranzitivele, desemnează schimbări; sunt compatibile cu ambele sufixe (venirea/venitul, întinerirea/întineritul); toate acceptă nominalizarea de tip infinitiv [+ Telic]; în toate situațiile, argumentul unic, proiectat ca obiect, va fi lexicalizat în nominalul eveniment; uneori, supinul e marcat stilistic; ● verbele inergative atelice sunt incompatibile cu sufixul de infinitiv, care e telic; sunt însă compatibile cu cel de supin, care e atelic; majoritatea verbelor inergative au numai formă de supin, iar câteva au două forme: vorbit/vorbire, trăit/trăire; sufixul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
formă de supin, iar câteva au două forme: vorbit/vorbire, trăit/trăire; sufixul de supin este mai permisiv, cel de infinitiv este mai constrângător. Concluzia autoarei este că alegerea sufixului este determinată de semantica verbului (aspect), dar și de considerente stilistice. Stan (2003: 70−71) arată că nu toate clasele de verbe sunt compatibile cu nominalizarea și, în particular, cu anumiți formanți lexicali de nominalizare; verbele a fi, a avea, a vrea nu se nominalizează ca auxiliare; dintre verbele acceptate ca
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lui Ion). Stan (2003: 75−76) a verificat această ipoteză pe verbele de la litera C din DEX 1996 (429 de unități) și a ajuns la concluzia că discuția despre cele două forme de nominalizare din română trebuie menținută la nivel stilistic: formațiile cu structura infinitivului lung sunt preferate în varianta cultă a limbii, iar cele cu structura supinului, în vorbirea populară, uzuală, familiară. Anexa 2 cuprinde, pentru fiecare verb inacuzativ, și nominalizarea corespunzătoare. Din lista prezentată în anexă, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Google pentru a verifica existența formelor. Analiza contextelor în care apar cele două tipuri de nominalizări dovedește că nu există o diferență de comportament sintactic între acestea, ci numai o preferință de utilizare a supinului în anumite contexte, eventual marcate stilistic. 6. TESTE CARE FUNCȚIONEAZĂ ÎN ALTE LIMBI ROMANICE Pentru unele dintre limbile romanice (în special pentru italiană − vezi Capitolul 3, 7., pentru testele inventariate de Cinque) au fost propuse mai multe teste de delimitare a clasei inacuzativelor, dintre care voi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a Nemțiloră, culminând cu Döblin, În anii ’20, până la Canetti, Evreu de origine germano-bulgară, și alții, specialitate care pe mine personal nu m-a Încântat niciodată prea mult, deși nu pot nega că Animale bolnave are, parțial, și acest „reflex stilistic”. Dar nu atât expresionismul acestor maeștri literari, Böhl și Grass, m-a nemulțumit, cât orientarea lor prea marcată pentru „socialismul roșu”, pentru „marxismul” văzut nu ca o critică a vechiului capitalism, cât, mai ales, ca o „ideologie a viitorului”, o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]