11,293 matches
-
haine. Le-ar mai fi putut proba puterea de fascinație și pentru o poveste ceva mai complicată decât acea joacă nevinovată din grădina medicului vienez. În ciuda frigului, Iancu lepădă cămașa de noapte și îmbrăcă hainele europene. Dar nu se mai strădui să se privească în oglindă. Era inutil. Se împlinise, crescuse chiar. Era dezastru! Hainele nu-l mai cuprindeau. Arătau și scurte, și strâmte, tocmai bune de dat la telal. ― Te-ai sculat, moțule? Iancu nu mai avea timp să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se răsuci cu totul generalul, ca și cum ar fi avut gâtul înțepenit în gulerul înalt al tunicii lui de gală brodat cu frunzulițe aurii. ― Oh, dragă conte, și eu am mai aflat câte ceva. Și, pentru că instrumentiștii tocmai își acordau instrumentele, se strădui să se facă auzit cât mai bine, rostind cuvintele foarte clar și foarte tare, într-o franceză de coloratură autentic rusească. Zău, îmi pare sincer rău, dar cred că informatorii dumneavoastră nu fac nici cât o ceapă degerată. Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
neacoperit... Convingerea celuilalt că prințul intenționa să afle mai multe lucruri despre el... De fapt, ce dorești tu cu propunerea asta? Dante Negro se despărți de prinț și de soția lui cu această întrebare. Îi simțea greutatea la propriu. Se străduia să găsească un răspuns, dar se și temea de el. Prefera să îl evite, punându-și alte întrebări. Dorea într-adevăr să-l cunoască? Dorea să câștige încrederea, poate chiar prietenia prințului? De ce? ― Începutuuu’ de-al doileaaa!... Începutuuu’ de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Treptat, aflaseră că iubirea era, în sine, o artă cu rădăcini sacre, cu reguli și taine pe care încercau împreună să le înțeleagă și să le respecte. Dar, ca orice artă, iubirea avea nevoie de înnoiri. Știau și asta. Se străduiau să i le ofere. Numai că oricând, oricând se putea ivi și... neprevăzutul. PAGINĂ NOUĂ 11 Degetele se desprindeau cu greu din ultima lor încleștare. Urmă ultimul sărut, o sorbire nesățioasă din sufletul celuilalt. În sfârșit, ultima privire, marcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de corn îi crescuse și lui, dar nu în afară, ci pe dinăuntru. Rămăsese șocat de rapiditatea cu care dispăruseră cei doi. Oare era deja ceva între ei? Absența lor prelungită îi dădea dureri de cap. Și mintea lui se străduia să vadă dincolo de ziduri și să înțeleagă ce se întâmpla, de fapt, între Regele Soare și Napoleoană pe acolo, pe unde rătăceau împreună. Într-un alt cabinet, dar nu de lucru, ci de toaletă, poetul latin tocmai se ușurase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Un pictor vede doar liniile modelului său și nimic altceva. Presupun că n-ați mai încăput niciodată pe mâinile unui pictor. Scuzați-mă! N-ați mai călcat niciodată într-un salon de pictură, am vrut să spun. ― Cam așa ceva... se strădui Toinette să continue, dar vocabularul ei se micșorase considerabil din cauza emoției puternice. Sunt... Sunt... ― Fermecător de uluită și atrăgător de neajutorată, șopti el și ironia din unicul său ochi o învălui într-un fel care i se păru Toinettei extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Când am pictat acest portret, eram îndrăgostit de model. Înțelegeți? Asta nu înseamnă că acum nu mai sunt. Sunt și încă mai sper. Florile de iasomie sunt la mine, ca să zic așa. Înțelegeți? Dar, în ceea ce vă privește, mă voi strădui să găsesc un alt mesaj, la fel de cuceritor ca și acesta pe care tocmai l-ați descifrat. Toinette era pentru a doua oară dezamăgită. Bărbatul i se fofila printre degete. Procurarea unui amant se dovedea a fi o treabă cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să-și amintească niște versuri scrise cu câteva zile înainte de plecare. Le regăsi, dar le părăsi imediat. Acum i se păreau artificiale, lipsite de emoția aceea adevărată pe care o trăise. Ninsoarea căzând într-una peste părul, umerii și sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mătase neagră și un mic triunghi cu ciucuri mari, aurii, prins ca un șorț în față, D’Autrey era de nerecunoscut. Fără extravaganța lui vestimentară, personajul arăta de-a dreptul mărunt. Când îl descoperi pe Babic, se încruntă, dar se strădui să-și păstreze zâmbetul. ― Ce plăcere, Alteță! Iată-vă în sfârșit! Vă rog să intrați și să memorați acest moment esențial pentru viața dumneavoastră. Holul nu avea nici o sursă naturală de lumină și, după primii pași, prințul „memoră” doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
obicei, Mariam alerga imediat în camera lui și toată durerea se spulbera la pieptul ei, în bucuria iubirii lor. Acum nu avea cu el nici măcar Biblia tradusă de Mesrop. Rămânea treaz, privind atent întunericul din cameră. Încerca să se liniștească, străduindu-se să-și amintească unele pasaje îndrăgite. De cele mai multe ori îi reveneau intacte versetele despre femeia păcătoasă. Le recitea în gând ca pe o veritabilă lecție de iubire. Acolo, în acel pasaj, îi apărea întotdeauna un alt Iisus. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mâna stângă, atent, însă, la ochiul neacoperit al pictorului. Abia când îl văzu îndreptându-se, din nou, spre fereastră, începu să citească. PASAJ RETRAS Mon cher ami affligé știu că l-ai slujit cu credință pe împărat și că te străduiești să-i rămâi, în continuare, fidel. Dar este, oare, necesar tot acest efort? Oare chiar trebuie să faci abstracție de evidențe? Napoleon nu mai este de mult tânărul care umbla cu Suferințele tânărului Werther sub braț, care citea pagini întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
potrivesc. Ocrotindu-mi mie viața, nu te temi că ai putea-o pierde pe a ta? ― Există, desigur, și acest risc. Dar riscul mi-a plăcut întotdeauna. Și ocazia de a juca un joc dublu mă stimulează. Aparent, mă voi strădui să vă ucid. În realitate, nu voi face decât să vă ocrotesc viața, așa cum dorește Marioritza. Din fericire, beneficiez de o oarecare... autonomie. Aceasta a și fost, de altfel, condiția mea atunci când mi s-a încredințat misiunea. ― O-ho-ho! Înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un țipăt scurt, urmat de urletele înnebunite ale mulțimii. Caii de la trăsura prințului, prinsă la mijlocul adunăturii de oameni, săreau pe loc, nechezau întruna. În acel moment, generalul evadat simți un pistol la tâmplă. Și soldatul din spatele lui Savary, care se străduia să-i lege acestuia mâinile, simți aceeași atingere rece. Încremeni la rândul lui. Doar prințul avu o surpriză plăcută. Posesorul celor două pistoale era Dante Negro. Savary profită de avantaj și interveni: ― Aici! Arestați-l pe Malet! Mulțimea croi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
e! A fost într-adevăr un insucces, dar pe măsura geniului meu. Nici nu se putea altfel. Ha, ha! Îți place cum am întors-o? Ha, ha! Istoria nu e decât o poveste convenabil ticluită. Oho!... Și istoricii se vor strădui să o ticluiască pe cât pot mai bine, nu pentru adevăr, ci pentru gloria Franței. În câte zile crezi că voi fi la Paris? ― În aproximativ două săptămâni. Aici am schițat cel mai convenabil itinerar. Verificat deja. Napoleon îi smulse harta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și trebuie să fie - atunci totul poate fi explicat, toate rănile pot fi oblojite, toate strâmbătățile Îndreptate. Ceea ce am și Încercat să fac, În prezența prietenului francoitalian - pe de-asupra, arhitect. N-am reușit, cu el; nici nu m-am străduit. Ce să-i fi explicat? Să-i fi făcut un desen și pentru: sunt-mai-rău (decât un arhitect): scriitor..? Deși scriitor și el, n-ar fi Înțeles cum fac eu, cu mânurile mele, o casă - din cuvinte. Ei, cum ! După rețeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ivan? - Ivan? «Tătucă, frățioare, prieten scump, alinare a sufletului meu zbuciumat și viscolit - dar cum rostești tu asemenea vorbe grele, nu-ți crapă obrazul de rușine, că, uite: mie a Început să-mi sângere inima de durere...Vrasăzică eu mă străduiesc, În numele lui Hristos (și dă-i, trei crucioaie, din creștet până-ntre picioare, de-ai zice că desenează o troiță...) să te scap de sub jugul blăstămatului de Turc păgân și tu, nerecunoscător ce ești...» - și plânge Ivan, plânge cu lacrămi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la palmă, de mi-a dat sângele?». «Pe câți am bătut la palmă... Dar de sânge nu-mi aduc aminte». «Îți aducem noi aminte, avem cele mai Înaintate metode de aducere-aminte - dar când ziceai: ’Jidan Împuțit!’ -ți-aduci aminte?» Tata se străduiește să zâmbească, În continuare. Își aprinde cu mâini nesigure o altă țigară, de la prima, neterminată. - Cad drept În capcana lor - de unde s-o știu? Zic:«Aaaa, tu ești Sapșa al lui Avrum, dughenarul nostru...» «Ce ți-am spus?», face Sapșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cum extrăgeați laptele din capră? Lasă-mă să ghicesc: atârnați capra de măslin, legată de coarne, Îi spintecați ugerul și, după ce capra Își dădea... laptele, o Închideați la loc și o invitați să continuie să pască... Vărul-unchi ajunge să se străduiască - să râdă: - Gluma-i glumă, dar eu vorbesc serios. - Și eu. Cunoașteți voi, Grecii, altă metodă de a mulge vaca, altfel decât cu mâinile? - Ce-i tot dai cu «voi, Grecii», cu «Grecia voastră»? Eu nu-s grec! Și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe gânduri atunci când salvase proteza lui Ammaji și nici acum nu-și dăduse seama că gestul lui Pinky de-a cumpăra o înghețată avea o anumită semnificație spre deosebire de gestul obișnuit de-a cumpăra o înghețată. Diferitele ocazii în care se străduise să dea nas în nas cu el pe stradă nu-l marcaseră în nici un fel, pentru că se întâmpla des să dea nas în nas cu ea pe stradă. La fel de impasibil la farmecele lui Pinky ca întotdeauna, își continuă drumul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și televizor, o petrecere de nuntă care să dureze două săptămâni... Stop! își zise în sinea lui. Cum să fac așa ceva? Dar ei continuară, și, în cele din urmă, o privire mulțumită se ivi sub cea încruntată pe care se străduia să o afișeze. Când plecară, toate îndoielile îi reveniră în minte și, în noaptea de dinaintea dimineții în care ar fi trebuit să se întâlnească cu Pinky, nu puse geană pe geană. Se suci și se învârti până când cearceafurile îi înfășurară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Luca și inhalând parfumul aftershave-ului Fahrenheit, acel parfum cu note de mosc care o atrăsese prima dată la el. Apoi a închis ochii, ca să nu mai vadă privirile celor din jur și și-a lăsat mintea să rătăcească la întâmplare, străduindu-se să se convingă că totul avea să fie în regulă. Și probabil că totul ar fi fost în regulă, dacă n-ar fi fost decât ei doi. Problema era că existau niște complicații gigantice sub forma celor doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-a așezat căștile pe urechi și s-a întins pe beanbag-ul1 uriaș, pentru cea mai recentă experiență sonoră Rim of Scum. Fiona a simțit cum îi pocnesc oasele gâtului în vreme ce se chinuia să se uite peste umărul stâng. Se străduia să-și gareze cu spatele Fordul Fiesta micuț, pe aleea din fața casei, comună cu vecinii lor. Ca întotdeauna, operațiunea asta semăna cu încercarea de a trece o funie prin urechea unui ac minuscul. Dintr-un motiv misterios, cu toate că locuia într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
chiar dacă relația voastră e platonică - eu am senzația că, în continuare, privești peste umăr la ceea ce a fost înainte. E mult mai dificil pentru noi să ne construim o relație puternică, bazată pe sprijin reciproc. Asta e tot. Julia se străduia să adopte o atitudine conciliantă, numai că-i era extrem de greu. Când am intrat în viața ta, tu și Deborah nu erați tocmai în cei mai buni termeni. Nu se poate spune că am dat buzna peste un amor nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Bill, dar bărbatul a șters-o grăbit. Îți mulțumesc, Susan. Să știi că ești o femeie foarte deosebită. O doamnă specială. Te-ai înhămat la o treabă foarte grea, dar te descurci admirabil. Acum era rândul lui Susan să se străduiască să-și controleze emoțiile. În ultimii ani, ea jucase rolul soldatului îndatoritor, încercase să-i sprijine pe toți cei din jurul ei pe parcursul unei situații extrem de dificile. Și tot ceea ce-și dorise fusese ca Nick s-o ia în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o casă împreună, o halcă zdravănă din veniturile câștigate cu greu de David s-a scurs în buzunarele unui avocat specializat în divorțuri, deoarece bărbatul se lupta să obțină mai mult acces la fiul lui. Deși Fiona și David se străduiau din răsputeri să-i ascundă lui Jake realitatea cea urâtă a divorțului acrimonios al părinților, se părea că Belinda nu juca la fel de cinstit. Cu toate că era obligată, la modul efectiv, să-l lase pe Jake să stea cu David două week-end-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]