8,805 matches
-
întrebă el. Gosseyn îi răspunse imediat. Lăsase deja cel de-al doilea creier să "palpeze" obiectul. Era activ din punct de vedere chimic, dar nu periculos. Presimțea că era vorba de un material absorbant. În orice caz, avea un lucru straniu, un produs evident al științei galactice și nu avea chef să trateze treaba asta cu ușurință. - Acest Discipol, zise el în sfârșit, a prezis el, efectiv vă voi urca în ascensor la ora 9 și 28 dimineața? Greu de crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
acum insistent. De această dată, femeia nu răspunse direct. - Așadar, marele Discipol s-a lovit de cineva care nu este maleabil? zise ea. Substanța din umbră tremură, ca pentru a se scutura de aceste vorbe. Răspunsul întârzia. - Este un univers straniu, zise în sfârșit Discipolul. Ici și colo, pe miliarde de planete, se găsesc indivizi care, ca și mine, posedă o facultate unică, care-i ridică peste normă. Iată-l pe Enro - și acum Gosseyn. Se opri, apoi spuse încet de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mistice nu pot ajunge prea departe. Vine o vreme când omul acționează. Poftim, Enro este un exemplu remarcabil de om de acțiune. Un geniu militar de prim plan. Vor trece secole până va mai apărea unul ca el în galaxie. Straniu compliment, din partea lui Eldred Crang. Și fiindcă totul era fals - oricare venusian non-A instruit cu metodele militare putea să egaleze "geniul" lui Enro - era aici, se vedea bine, o intenție. O așeză mai bine pe Nirena pe genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
facă. Cum se poate opri viața inimii sale și a plămânilor - sau fluxul interneuronic emis subit și fără avertizare de creierul său secund? Se așeză pe pat, o privi pe Leej. Vru să-i mărturisească eșecul, când văzu un lucru straniu. Ea părea că se ridică, se duce până la ușă. O vedea așezată la o masă la care se găseau deja Gosseyn și căpitanul Free. Figura sa se clătina. O revăzu, mai departe, acum. Figura era mai vagă, ochii săi măriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Adormit și nu cred că mai trebuie să subliniez că mesajele pe care dumneata le-ai primit din Templu au fost pentru mine o indicație prețioasă asupra punctului spre care trebuie să-mi îndrept atenția. Credea. Credea în religia sa stranie. Ochii luceau sin-ceri. Gosseyn îl observă și era foarte clar că omul nu era întreg la minte. Întrebă: - Enro e mort? Secoh nu șovăi decât o clipă. - Cred că a bănuit ceva, mărturisi. M-am dus în apartamentul său în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ajunge la intensitatea ca de tunet a apei dinn cascadă. Mai multe stele tremurătoare se reflectau în apa întunecată de desubt. Imediat ce părăsi podul, lui Thaw i se păru că luna țipă la el. Era o sirenă. Vaierele sale treceau straniu peste acoperișuri, părînd că se năpusetesc amenințătoare peste el, singura ființă vie de acolo. Alergă pe cărarea dintre urzici, prin poartă și trecu pe lîngă straturile întunecate. Sirena se topi în tăcere și peste cîteva clipe îThaw nu mai auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dea peste el. într-o seară, după ce luminile se stinseră, el observă că ar fi bine să revină la vechile obiceiuri de culcare, cînd maică-sa o să se facă bine. După o scurtă pauză, domnul Thaw spuse pe un ton straniu: — Duncan, sper că nu... ai speranțe prea mari că maică-ta se va însănătoși. — O, acolo unde-i viață, e și speranță, răspunse el cu inima ușoară. — Duncan, nu mai e nici o speranță. Știi, operația a fost făcută prea tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
obscur din spatele caselor de raport) acea ușurare pe care o trăia în cimitire, în preajma canalului sau în alte părți neglijate ale orașului. Zidurile de piatră de care erau fixate burlane de fier păreau să conțină ceva mai măreț și mai straniu decît își închipuiseră constructorii lor. Se uită printr-un cadru de ușă și văzu un copac enorm și bolnav. Creștea pe un petic de pămînt arid, printre ierburi de un verde pal, ca rubarba; la nivelul rădăcinilor se despica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sticlă. Oamenii de cealaltă parte a sticlei păreau clar definiți și mai mult decît ciudați. Se întreba ce anume vedeau ei în gargui, măști și clanțe vechi și nu în ei înșiși. Fiecare purta la gît un obiect de artă straniu, moștenit în forma originală, pe care nu oboseau să-l schimbe sau să mai adauge ceva la el. Dar în timp ce-i privea pe oameni cu interesul rece cu care studia de obicei obiectele, lumea lucrurilor începu să-i creeze emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tine și nu știu de ce. Poate că v-am mustrat prea mult cînd erați micuți. — Mustrat...? — Cotonogit. — O făceai des? — Destul de des. Reacționai prost. Trebuia să-ți facem băi reci să-ți potolim isteria. Thaw fu izbit de modul ăsta straniu de-a trata un copil, dar își ascunse jena liniștindu-l cu niște cuvinte simțite: — Sînt sigur c-o meritam. Sîmbătă dimineață o așteptă pe Marjory la Gara Centrală, pentru că acceptase să ia masa cu el, apoi să-l ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de gaz ilariant.∗ Dumnezeu din lumea reală poate fi crezut atunci cînd se petrec asemenea lucruri, dar nici un ins care dorește să distreze nu îndrăznește să le evoce în scris. Iluzionistul plănuiește să-i ucidă pe toți Dar demonstrează o stranie ignoranță îi putem prosti pe oameni în diverse feluri complicate, dar cele mai importante lucruri pe care le facem trebuie să pară verosimile, și cea mai verosimilă moarte încă trebuie să părăsească acest pămînt într-un „car înflăcărat de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu observă nimic. Toate zăceau absolut imobile. În grabă, Gosseyn începu să-i dezarmeze pe paznici. Oricare ar fi fost cauzele ocaziei ce i se oferise, n-avea timp de pierdut. Odată treaba terminată, se opri și privi din nou strania scenă. Fuseseră nouă gardieni. Acum zăceau pe podea într-o dezordine bizară, ca niște popice doborâte dintr-o singură lovitură. Fără să mai analizeze ce și cum. se mulțumi numai să constate lipsa lui Eldred Crang. Privirea lui continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
giganticului Thorson. Într-o clipă memoria îi reveni. Și zise cu brutalitate: ― Prescott, au injectat ceva în brațul soției tale cu o clipă înainte de a fi doborâți de efectul pulberii de Drac. Asta trebuia s-o omoare. Examineaz-o. Acum că strania inconștiență a acestor oameni căpătase o explicație, era momentul să treacă la un examen amănunțit al faptelor. Dacă sistemul de condiționare a aerului răspândise peste tot anesteziantul, aceleași scene de prăbușire silențioasă s-au produs, probabil, în toate camerele. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
săptămâni ― mare lucru. Nici nu contează. Acum, după ce l-am auzit pe Kair, mi-e clar că șansele tale de a dobândi controlul acestui al doilea creier sunt ca și nule. Ori, tocmai asta voiam și noi să știm. Era straniu să-l asculte vorbind, și în același timp, să și-l închipuie pe doctorul Kair în ceața dinaintea zorilor. Ceasul arăta că psihiatrul lipsește de numai două minute. ― Patru minute ― zise Gosseyn. Se simțea cuprins de neliniște. Dacă exista vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
c clipă ochii, dar fără rezultat. Tubul îi ardea degetele, în timp ce încerca să-l pună la loc. Deodată, fu cuprins, fără îndoială de amețeală, căci se clătină și se prăbuși cu fața în jos, lovindu-se de distorsor. Încerca o stranie senzație de plutire, de lipsă de greutate. Uimit, redeschise ochii. Zăcea pe o parte în întunericul cel mai desăvârșit, iar nările îi erau invadate de aroma complexă a lemnului în plină creștere. Era un parfum greu, familiar, dar lui Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
crudă. Fereastra, și ei odată cu ea, avansă, apoi se opri și imaginea prezentă dintr-o parte arborii gigantici. Iar, la poalele lor, oameni dormind pe sol. Mii de oameni. Erau îmbrăcați în uniforme verzi dintr-o țesătură foarte subțire. Era straniu să-i vezi pe toți acești oameni dormind în plină zi. Aceștia se mișcau, se agitau în somn și mai în fiecare moment câte unul se ridica puțin, privea în jur, își freca ochii cu palmele și se culca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
corpurilor. În mare, se putea declara satisfăcut, cu o singură excepție, la timpul ei neluată în seamă. Brusc, totul îi reveni în minte, odată cu ansamblul im-placațiilor decurgând din aceasta: "...între seria ta și seria mea, continuitatea a fost întreruptă!" Era straniu să constate că adevărul nu-i sărise în ochi mai devreme. Ideea unei conexiuni între el și Lavoisseur nici măcar nu-i trecuse prin minte, iar, mai devreme, respingerea lui fusese completă. Pe de altă parte, continuitatea să nu fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o primă etapă a imensei noastre iubiri și așteptam, așa cum unii îndrăgostiți așteaptă venirea copilului care să-i lege altfel și să umple un gol inexistent, văduvindu-i, în bună parte, de mângâierile cuvenite numai lor; ne supuneam blestemului acestui straniu transfer : cineva avea să ne roadă intimitatea, unul din bunurile noastre cele mai de preț, și așa mai departe. „Noi n-o să ne iubim copilul, nu-i așa ?“, îi spuneam Zenobiei. Ea gângurea ceva despre niște cercuri mult mai puternice
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oase de pește, șorici de slănină și un testament încă neexecutat. 6. Pe bulevard erau prea multe zgomote, mașini, trăsuri, tramvaie, oameni agitați... M-am abătut pe străzi tăcute, lăturalnice. După senina hoinăreală din timpul zilei mă încerca revanșa : o stranie luciditate mă făcea să simt plutirea lină a pământului cu tot ce se afla pe el. Mă temeam să nu mă desprind, să nu cad în sus sau în jos (era totuna). Căutam să mă mișc cât mai aproape de copaci
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sigur dacă mă ridicasem, dacă trecusem peste pajiște, spre brazdele de flori, deși aveam în mână floarea culeasă pentru Zenobia, aș fi putut s-o mănânc, nu-mi era foame, am păstrat-o. * Consiliul medicilor din Chile examinează o arsură stranie pe care o puternică rază luminoasă, de origine necunoscută, a provocat-o unui copil de 12 ani. Rana, făcută pe umărul drept al copilului, are forme geometrice perfecte - două cercuri concentrice și mai multe puncte de aceleași dimensiuni. Mama copilului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
după aceea, cu o luciditate care mă uimea de fiecare dată prin firescul ei, izbuteam să înțeleg cele mai criptice semne. Iată descrierea directă și simplă a desenului : În centru se afla conturul feței mele, fără urechi, ca o mască stranie și diafană. Ochii, mai mici și mai depărtați decât îi am, priveau parcă spre înăuntru. Linia bărbiei părea o mângâiere a creionului. Gura, mult accentuată, domina toate cele trei elemente ale feței. (Țineam între dinți vechea mea pipă „en corne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
În sus, Zenobia nu trecea de pomeții obrajilor mei, bine accentuați; în jos, cu piciorușe cu tot, abia îmi ajungea la limita bărbiei. În dreapta desenului, un con de umbră subțire și ascuțit, cu vârful în sus, marca vidul. Senzația de straniu și de diafan se degaja mai ales din ansamblu, zămislit parcă din transparențe și palori... Al doilea desen, intitulat „Starea Lumii“, n am să-l descriu. Am să vă spun doar că începea, jos, cu mulțimea infirmilor care viermuiau în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
n-ai fost în coșmarul Mariei...“. Mi-am amintit însă că, la un anumit moment, și eu fusesem gata să izbucnesc în râs : Maria, vorbind cu vocea groasă și răgușită a lui Iason, mi se păruse și mie, pe cât de stranie, pe atât de grotescă. „Zâmbești fiindcă n-ai fost acolo“, am repetat, îmi trecuse supărarea. „Nu de asta.“ Zenobia arăta cu degetul spre mine. „Uită-te cum ți-ai pus pantalonii...“ M-am uitat și am văzut lucrul cel mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cauzele intime ale stării mele... * Trisha Reay, de doisprezece ani, s-a trezit într-o dimineață strănutând. Un strănut continuu, într-un ritm de trei pe minut și care a durat 204 zile. 8. Ca să nu scriu, vorbeam. Aveam o stranie senzație ascultându-mă : mi se părea că aud glasul unui străin destrămându-se în propriul său vuiet, ca vântul în pustiu. Continuam, firește, să caut sunete independente, dar îmi dădeam seama că ascultam ecoul propriei mele destrămări. Singurul punct de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în vârstă, ședeau cuminți pe scaune cu palmele pe genunchi. Dacă n-aș fi văzut defilarea caselor de-o parte și de alta a străzii, m-aș fi crezut într-o clasă de școlari îmbătrâniți subit. În vagon domnea o stranie tăcere. Nu vorbea nimeni, toți își fereau privirile. Din prima clipă mi-am dat seama că acolo se petrecea ceva neobișnuit. Puținii pasageri care îndrăzneau să coboare la stații se furișau spre ieșire ca spre poarta unui cimitir. Nou-veniții intrau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]