5,909 matches
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Constanța, pe teritoriul administrativ al orașului Mangalia. Aria naturală se află în partea sudică a Dobrogei, în sud-estul județului Constanța, pe teritoriul estic al orașului Mangalia, în partea nordică a stațiunii Saturn și cea sud-vestică a localității Venus, lângă drumul național DN39 care leagă municipiul Mangalia de orașul Eforie Rezervația naturală a fost declarată
Mlaștina Hergheliei () [Corola-website/Science/329017_a_330346]
-
persane a ahemenizilor . Chandragupta și-a stabilit capitala în orașul Pătaliputra . Sub conducerea lui agricultura și comerțul au înflorit . Fiul lui Chandragupta , Bindusara (293-265 î.Hr) a extins imperiul spre sudul Indiei , toată India fiind sub controlul său cu excepția coastei sudice și a regiuni Kalinga din estul Indiei . Al treilea împărat , Așoka (265-232 î.Hr) a dus Imperiul Maurya la apogeu cucerind regiunea Kalinga , după o bătălie extrem de sângeroasă . După această bătălie s-a convertit la budism și nu a mai
Dinastia Maurya () [Corola-website/Science/329027_a_330356]
-
mult apreciată pentru aroma și savoarea ei. crește în regiuni tropicale și subtropicale (Africa tropicală, Madagascar, insulele Oceanului Indian etc), cu temperaturi medii de circa 18-22 grade C și ploi abundente. Zona principală de cultură este situată între 22-24 °C latitudine sudică, la altitudini situate între 200 și 1200 m, dar și în zonele de 2000 m. Cafeaua recoltată aici este denumită „high grown coffee” (cafea de altitudine), a cărei calitate este foarte bună, cu aromă puternică fiind extrem de apreciată. Arborele de
Arborele de cafea () [Corola-website/Science/325323_a_326652]
-
de sănătate sunt puțin reprezentate în raport cu zona Vatra Dornei. Sub raportul unităților de cazare, în zonele rurale cel mai bine sunt reprezentate în sens descrescător zonele Dorna-Arini, Șaru Dornei Panaci, Dorna Candrenilor și Poiana Stampei. Oriunde vei merge pe aliniamentul sudic la Podu Coșnei, Poiana Negrii, Dorna Candrenilor, Șaru Dornei, întâlnești izvoare minerale. Spre vest ori spre sud, se află în multe locuri depozite de turba numite și "tinoave” ce constituie unul din aspectele specifice ale acestui loc. În unele turbării
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
IUCN (rezervație naturală de tip geologic), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Bistrița-Năsăud (în apropierea limitei de graniță cu județul Mureș), pe teritoriul administrativ al comunei Monor (în partea sudică a satului omonim), în imediata apropiere a drumului județean DJ154, care leagă localitatea Șieuț de Batoș, Mureș. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național
Vulcanii noroioși „La Gloduri” () [Corola-website/Science/325389_a_326718]
-
obținut "Pannonia", potrivit consemnării din "Annales Fuldenses", sau "Carantanum", potrivit cuvintelor lui Regino de Prüm. După ce a devenit la rândul său rege al Franciei răsăritene, Arnulf a constituit Marca de Carintia,alături de mărcile de Istria, Austria și Carniola. Cele mai sudice dintre ele, Carintia și Carniola, au fost cele mai expuse față de raidurile maghiarilor. În 901, la numai doi ani după primul lor contact cu Europa occidentală, maghiarii au devastat și Carintia. În 952, Carintia a fost plasată sub Ducatul de
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip avifaunistic), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Harghita Aria naturală se află în extremitatea sudică a județului Harghita, pe teritoriul administrativ al comunei Mărtiniș, în partea sud-estică a satului Sânpaul, în imediata apropiere a drumului județean DJ131 care leagă localitatea Ocland de Mărtiniș. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din
Popasul păsărilor de la Sânpaul () [Corola-website/Science/325434_a_326763]
-
etc). Noul grup etnic format a căpătat numele de "Afrikaneri". În regiune Kaapstad-lui afrikanerii au fuzionat cu foștii robi, creând o rasă mixtă, de tranziție (""Colorați""). Acum albii trăiesc dispersați în orașe și sate din provinciile Africii de Sud, precum și în treimea sudică a Namibiei. Adevărata tragedie pentru Afrikaneri a devenit ocupația britanică din 1806, cînd Imperiul Britanic a luat măsuri pentru a elimina limba afrikaans și a impune engleza. La fel populația civilă a avut foarte mult de suferit în urma ultimului război
Sud-africani albi () [Corola-website/Science/325423_a_326752]
-
sale, marca servea ca frontieră de apărare împotriva Regatului ungar și a croat. de pe versantul estic al Alpilor Iulieni datează probabil din secolul al IX-lea, când s-ar fi format alături de mărcile de Carintia, Istria și Pannonia. Cele mai sudice dintre acestea, Carintia și Carniola, au constituit principala arie expusă raidurilor invadatorilor maghiari. În 952, Carniola a fost trecută sub autoritatea ducilor de Bavaria, ca și Carinthia, Istria și Friuli. În 976, împăratul Otto al II-lea l-a numit
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
dobândit-o imediat asupra celorlalte regiuni. Datorită acestei coeziuni informale, Carniola era mai degrabă o regiune geografică decât un întreg și adeseori a fost reținută în combinație cu vecinele sale. Cu toate acestea, statutul său de marcă situată în extremitatea sudică i-a ajutat să își mențină privilegiul de marcă până în secolul al XIII-lea și multă vreme ulterior celorlalte regiuni, în special față de Friuli. La 11 iunie 1077, Carniola și Istria au fost transferate de către regele Henric al IV-lea
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
Austria cu Ducatul de Stiria, iar după moartea lui Ulric din 1269 a atașat Carintia și Carniola la coroana sa, care deja se întindea până la Königsberg, pe care îl întemeiase în vederea Cruciadei din Prusia. Astfel, Carniola a devenit cea mai sudică posesiune pe o linie care se desfășura de la Marea Adriatică până la Marea Baltică. În 1273, Ottokar a fost angrenat într-o dispută cu contele Rudolf de Habsburg în chestiunea alegerii regelui romanilor. În anul următor, Rudolf și adunarea de la Nuremberg a solicitat
Marca de Carniola () [Corola-website/Science/325428_a_326757]
-
Piarta Șoimilor este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și botanic), situată în județul Harghita, pe teritoriul administrativ al orașului Băile Tușnad. Rezervația naturală aflată în capătul sudic al Munților Harghitei, are o suprafață de 1,5 ha , și reprezintă o stâncă formată din rocă magmatică (andezitică), de culoare brun-cenușie, împrejmită de vegetație lemnoasă. Stânca se încadrează în lanțul eruptiv al Munților Harghitei de Sud, fiind situată pe
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Harghita. Aria naturală se află în extremitatea sudică a județului Harghita (în versantul estic al Munților Harghitei la o altitudine de 1.200 m, aproape de limita teritorială cu județul Covasna), pe teritoriul administrativ al comunei Sâncrăieni, în sudul satului Sântimbru-Băi. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin
Rezervația geologică de la Sâncrăieni () [Corola-website/Science/325464_a_326793]
-
Joe Camel a fost oprită. În Europa, Camel este și o marcă de foițe pentru rulat țigări și de tutun pentru rulat. Acestea sunt foarte populare în Europa Nordică iar în fiecare an sunt introduse în alte țări din Europa Sudică și Estică. În 2005 Camel a implementat noi schimbări ale varietăților cu tutun turcesc adăugând numele pe hârtia țigării precum și schimbând culoarea și designul filtrului. Tot în 2005 a fost introdusă varietatea Turkish Silver ca fiind versiunea ultra light a
Camel () [Corola-website/Science/325905_a_327234]
-
puternici pereți din piatră, este o originală și valoroasă expresie a stilului romanic transilvan. Naosul dreptunghiular, cu bolta semicilindrică, are pe latura de est o absidă semicirculară decroșată, pentru altar, iar în latura vestică pronaosul. Ieșirea se face prin latura sudică a pronaosului, printr-un portal romanic, ce dă într-un pridvor deschis. Acoperișul acestui pridvor, aflat de-a lungul naosului și pronaosului, se sprijină pe șase stâlpi patrulateri, din lemn, ornamentați cu crestături tradiționale românești. În partea vestică a bisericii
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
formă octogonală, cu două caneluri la partea superioară. Are elemente de fortificație. Pe colțurile de sud-vest și sud-est stă blazonul familiei Bathory (trei colți de mistreț). După tradiția locală, prin sanctuar biserica ar fi avut o legătură subterană, cu aripa sudică a cunoscutului castel Korniș ridicat la 1592-1593, în stilul Renașterii transilvane. În biserică se află câteva obiecte de cult interesante: pe peretele din stânga amvonului, o icoană a Fecioarei Maria de 25/15 cm, zugrăvită pe scândură, copie a celei de la
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325958_a_327287]
-
țării, pe teritoriile județelor Gorj și Hunedoara. În arealul parcului se află Mănăstirea Lainici, o mănăstire ortodoxă de călugări construită în anul 1817. Lăcașul de cult poartă hramul " Intrarea în Biserică a Maicii Domnului". Aria protejată se află în extremitatea sudică a județului Hunedoara (pe teritoriile administrative ale orașelor Aninoasa, Petroșani și Vulcan) și cea nordică a județului Gorj (pe teritoriul orașului Bumbești-Jiu și al comunei Schela) și este străbătută de drumul național DN66 care leagă municipiul Deva de orașul Filiași
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
Ducatul de Carintia abia în 1040, când a fost încredințată contelui de Thuringia Poppo de Weimar, moștenitorul prin căsătorie al ultimului markgraf cunoscut de Friuli, Weriand. Treptat, markgrafii de Carniola au achiziționat teritoriile răsăritene ale Istriei, în vreme ce coastele apuseană și sudică erau ocupate de către Republica Veneția. Regele german Henric al IV-lea a conferit în mod nominal restul teritoriului mărcii istriene către Patriarhatul de Aquileia, în timp ce titlul markgrafal și teritoriile Istriei propriu-zise erau încă deținute de Carniola. În 1173, împăratul Frederic
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
și Charles Decaen (10.100). Diviziile lui d'Hautpoul, Richepanse, Decaen, și Grouchy formau corpurile de rezervă ale lui Moreau. Moreau intenționa să-l pună pe Richepanse să înainteze spre nord-est să-i atace pe austrieci în stânga, pe flancul lor sudic. Linia sa principală urma să manevreze în câmp deschis și să contraatace pe austrieci în vreme ce ei ieșeau din pădure. Decaen urma să-l susțină pe Richepanse. Conform planului de bătălie alcătuit de Weyrother, austriecii înaintau spre vest în patru corpuri
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
de Feldmarchall-Leutnant Michael von Kienmayer (16.000), coloana dreapta-centru condusă de Feldmarchall-Leutnant Louis-Willibrod-Antoine Baillet de Latour (10.800), coloana stânga-centru în frunte cu Feldzeugmeister Johann Kollowrat (20.000), și coloana stângă comandată de Feldmarchall-Leutnant Johann Sigismund Riesch. Cele trei coloane sudice mărșăluiau pe lângă drumul principal de la Haag la Hohenlinden. Între timp, Kienmayer a urmat valea Isenului de la Dorfen către Lengdorf spre vest, apoi spre sud la Isen, înainte de a se apropia de câmpia Hohenlinden dinspre est. Arhiducele Ioan mergea cu forța
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
le-a trimis pe fiecare înainte pe câte o potecă forestieră diferită. Riesch a reținut în urmă cinci batalioane și mare parte a cavaleriei ca rezervă. La 11:00 am, Decaen a venit în ajutorul brigadei lui Drouet de lângă extremitatea sudică a câmpului de luptă. Situația era foarte fluidă, unitățile ciocnindu-se unele de altele în ninsoarea grea. Infuzia proaspătă de trupe franceze a dus în cele din urmă la ruperea opoziției. Drouet și-a condus trupele spre nord către șosea
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
primăvara. Înaintea zorilor, armata suedeză a ieșit din tabără și s-a pregătit să treacă râul sub acoperirea unei nopți fără lună. Între orele 4:00 și 5:30 dimineața, întreaga forță suedeză trecuse râul și se afla pe malul sudic. Danezii nu au prins de veste. Suedezii plănuiseră să atace tabăra daneză adormită cu cavaleria în sud-est, dar patrulele de recunoaștere au raportat că terenul dintre cele două armate nu este potrivit pentru trupe călare. Carol și generalii săi s-
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
de sfetnicii săi să aibă răbdare. A ordonat trupelor să înainteze către dealurile din dreptul zidului de nord al Lundului, pentru a beneficia de avantajul tactic. Aceasta însemna teren mai bun pentru cavalerie, iar orașul însuși avea să acopere flancul sudic suedez. Danezii s-au trezit, însă, și au prins rapid de veste de intențiile suedezilor. Danezii au ieșit rapid din tabără și au început să se grăbească pentru a prelua rapid controlul asupra dealurilor. Prima ciocnire pentru controlul asupra dealurilor
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
și până la Oncești este cea mai justificată limită deoarece include și versantul estic al culmii Cireșu-Vâlnău-Groapa Oii, culme cu peisaj tipic subcarpatic și zona din nordul Dealului Perilor (cuestă formată din depozite levantine prin care începe Platforma Piemontană Cândești). Limita sudică separă două unități deluroase asemănătoare în zona de contact dar cu evoluție și peisaj diferite. Deci, această limită nu este destul de tranșantă pentru a putea fi observată ușor în teren dar elementele care fac deosebirea sunt de natură: - geologică, deoarece
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
natură: - geologică, deoarece limita urmărește contactul litologic dintre Pietrișurile de Cândești de vârstă Cuaternar inferior (Levantin) și formațiunile subcarpatice daciene și paleogene (eocen) constituite din gresii șistoase, microconglomerate, marne, argile cu cărbuni etc.; - pedologică, pentru că această limită corespunde cu limita sudică a faeoziomurilor clinohidromorfe și cea nordică a luvosolurilor albice stagnice caracteristice platourilor piemontane; - geomorfologică prin frontul de cuestă care marchează această limită dintre Subcarpații Argeșului și piemonturile Cândești și Gruiurile Argeșului. Sinuozitatea acestei limite se datorează prelungirii ei spre sud
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]