5,950 matches
-
nostru și numai al nostru". Am văzut un poster afișat în vitrină într-un mic magazin de suveniruri, nu departe de zidul occidental: The Chief Chaplain Rabbi Schlomo Goren sună șofarul în fața zidului pe 07. 06. 67. Acolo, marele rabin suflă în șofar, cu talit și rulouri, între doi parașutiști. În același butic, niște turiști americani, escortați de un agent de-al lor în civil, cu pistolet și pușcă M-16 (ca și cum n-ar fi și fără el destui soldați și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
incidente armate. Ierusalimul continuă să nu le vrea, astfel încât lipsesc tocmai acolo unde e mai multă nevoie de ele. Profesioniștii dialogului nu așteaptă să li se spună de două ori că vatra părintească nu agreează reuniunile de familie și nu suflă niciun cuvințel despre ele. Conferința mondială a religiilor pentru pace și-a ales cuminte, ca loc de desfășurare a manifestațiilor, Kioto, iar festivalurile cauzei nobile își montează corturile la Assisi, la Vanves, la Pavillons-sous Bois, la Napoli, oriunde la periferia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cumva principiul autocefal atât de drag ortodocșilor? Știu ce argument mi se va aduce în apărarea practicii: lumea arabă nu are tradiții monastice, și numai călugării, care spre deosebire de popi rămân celibatari, pot fi hirotonisiți episcopi. "Nu ne aflăm aici, îmi suflă un asistent, pentru cauza palestiniană, ci pentru Locurile Sfinte" (o piatră, în trecere fie zis, aruncată în grădina clerului latin, arab și patriot). Desigur, dar faptul că moștenitorii autohtoni ai primei comunități din Ierusalim sunt unși în străinătate (în vreme ce patriarhia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
numele de jihad în accepția războinică a cuvântului (care nu e singura). Noi, europenii, ne-am pierdut în același moment și cultura religioasă și pe cea a războiului. Spiritul de cruciadă occidental care consta într-o fuziune a celor două suflă în sens invers, de la est la vest. Nu va exista pentru voi mântuire în afara jihadului", conchide același Zawahiri (care detestă Hezbollahul tot atât de mult ca și Hamasul). Luptătorii kamikaze de la Jenin și liderii talibani ai Moscheii Roșii de la Islamabad pot fi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
toate sunt deșertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare? Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte și, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. (Ecclesiastul, I, 2-6) "Din nou tensiune în Orientul Apropiat... Ieri, unsprezece morți și douăzeci și doi de răniți în Gaza. La Sderot, un grav
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
băiat milos... Întăiu găsim pe bătrân la crâșmă, cu oamenii... Acolo vorbește. A fost primar... Nu s-a socotit destoinic față de administrație... Pe urmă la câmp, la coasă... Pe urmă acasă, între albine, amintindu-și de pe când era baciu, și suflând așa dintr-un bucium vechiu de cireș, pe când flăcăii chiuiau prin sat, răspunzându-i... Un capitol, în care moșul cu nepotul se duc la pescuit și în care bătrânul face un adevărat curs de pescuit în apă dulce nepotului (vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cea neveștezită" L-au zdrobit crâncen cu toegele în "Cetatea Albă" Așezat în raclă și-n sicriu de lemn de chiparos, se odihnește acuma în sf. biserică a Mirăuților lângă curtea domnească sicriu de lemn de chiparos, ferecat cu argint suflat cu aur având în ferecătură înfățișate 12 icoane cu chinurile mucenicului în relief, legate între ele prin țesături de filigran. În ziua de Sf. Gheorghe, se face ș-o minune c-un necredincios în care intră necuratul și pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
baltă Berzarbarză Popas la o orândă sau la o casă de gospodar. De deschis pomp. interiorul, cașicum ar fi un palat. Când s-au adunat la Vaslui fauri, ca să facă suliți și săgeți. Un fel de șatră primitivă, în care suflă foile țigănești și bat ciocanele cu formă preistorică. Coborâre în ocnă. Prietine, când privești luna plină într-o noapte de vară și observi ceiace se chiamă eclopsis, cunoaște acolo umbra sferei pe care tu însuți sălășluiești. (Pitagora) Cap 19 vers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în amurg dumbrăvencile în șir de la fânațurile cosite la pădure... La miezul nopții, când amorțește glasul cucoșului. Noaptea, la drum, să taci mai mult. Ca să nu deștepți cu glasul tău singurătățile. Noaptea ești în primejdie, căci poate să înceapă a sufla vântul cel tare În crucile nopții = miezul nopții. Știma nopții alburie trecând peste hârtoape, ape și lanuri. În genele zilei (r.t.) S-au săvârșit și s-au mutat întru veșnica viețuire. (r.t.) Contimporanii lui Ștefan: Ludovic XI, Carol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bătrână doftoroaie, care observă cu scrupulozitate toate eresurile acestea păgânești. Câni mulți, cu mare zvon și harmalae când vin străini la vreme de noapte. Înainte de a da paharul cu băuturi, gazda gustă (ia credință) Înainte de a bea apă din cofăel, suflă asupra apei. Era-n vremea când au turnat meșterii clopotul mănăstirii Putna; atunci au răspândit o minciună mare, ca să sune frumos și pân departe arama mestecată cu argint. Au împrăștiat în lume zvon cumcă... 1472 Basarab cel Bătrân Laiotă, omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
domnești, mămăligă de meiu fântâni căruțe mici de le poartă pe umeri la locuri grele. Când sună întâia oară un clopot la un schit. La miezul nopții, când amorțești o clipă glasul cucoșilor. Noaptea ești în primejdie, căci poate să sufle vântul cel tare. În crucile nopții iese știma alburie a lacurilor. Înainte de a bea din cofăiel, suflă asupra apei (Învățătură lui Ionuț dela Ilisafta) Arhimandritul Amfilohie e contra papei și a așa ziselor ajutoare ale papistașilor, care au făcut atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întâia oară un clopot la un schit. La miezul nopții, când amorțești o clipă glasul cucoșilor. Noaptea ești în primejdie, căci poate să sufle vântul cel tare. În crucile nopții iese știma alburie a lacurilor. Înainte de a bea din cofăiel, suflă asupra apei (Învățătură lui Ionuț dela Ilisafta) Arhimandritul Amfilohie e contra papei și a așa ziselor ajutoare ale papistașilor, care au făcut atâta rău creștinătății răsăritene. Meșterul: Te înșelă muierea, boală ușoară... când știi îți trece; când nu știi, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
d. Victor Slăvescu mi-a spus că Regele își dă bucuros agrementul pentru "Rugăciuni", însă ele trebuiesc supuse Sinodului înainte de a fi publicate. * Duminică, la Iași, am făcut o plimbare în pădurice înainte de masă. Vremea era tulbure. A început să sufle un vânt de răsărit și îndată după amiază a pornit viscol. A viscolit douăzeci de ceasuri. S-a pus un troian enorm, blocând circulația. Temperatura n-a scăzut (0o). Luni, la amiază, viscolul a contenit. Îmi comunică azi (13 Aprilie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
codru des, Acù văd că s-a ales Din tine să nu mai ies. C-am intrat la tinereță Ș-am ajuns la bătrâneță. Am intrat copil blajin Ș-acu-s singur și străin... Frunză verde de dudău, Murguleț căluțul meu, De ce sufli așa greu? Ori ți-e foame, ori ți-e sete? Nu mi-i foame Nu mi-i sete. Ori ți-i greu de trupul meu? Nu mi-i greu de trupul tău, Dar mi-i greu năravul tău, Holteieș stăpânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-l anine La ciochine, Să le ție mâne bine; Că s-or duce la Bacău La Bacău, la Vadu-Rău S-ație drumurile Să-și primească vămile; Să prindă ciocoi de barbă Să-i puie să pască iarbă. Primăvară maica noastră, Suflă bruma din fereastră Și omătul de pe coastă; Să mă las iarăș la vale Cu durdă și cu pistoale. Frunza-n codru cât se ține Toți voinicii trăiesc bine. Frunza codrul dacă-l lasă Toți voinicii merg acasă Și la para
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aud cânii, în șoapta teilor în jocul mieilor... Și când m-or răpune pe groapă mi-i pune flueraș de fag mult zice cu drag, flueraș de os multe zice duios flueraș de soc mult zice cu foc. Vântul a sufla și ele-or cânta, oile s-or strânge pe mine m-or plânge cu lacrimi de sânge. Ci tu de omor nu le spune lor; spune-adevărat că m-am însurat c-o blândă crăiasă a lumii mireasă, că la nunta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răsărit. Făclioară cin' ți-a pus? Soarele când a fost sus. De-ngropat cin' te-a îngropat? Brazii când s-au dărâmat. Cine ți-au fost bocitoare? Vânturile călătoare. Fluerașul un' l-ai pus? În furca bradului sus; adierea a sufla fluerașul a cânta oile s-or aduna pe mine m-or căuta, nicăieri nu m-or afla. [JURNAL 1955]* 1 Iulie, la radio, buletinul de informații "Recoltarea orezului a început de-acum..." * Acuma-i de cântat și de fluierat, Neculai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mine m-or căuta, nicăieri nu m-or afla. [JURNAL 1955]* 1 Iulie, la radio, buletinul de informații "Recoltarea orezului a început de-acum..." * Acuma-i de cântat și de fluierat, Neculai? De ce ai oprit caii aicea în pisc unde suflă și vântul? Hai înainte că mă grăbesc. Apoi, cucoană, se chiamă că și caii îs ființe cu nevoi, care ne slujesc pe noi și se cuvine să fiu cu luare-aminte cătră dânșii. Nici așa, să-i asuprim fără contenire nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Așa să se zbuciume și el Pân-ce n-a veni la mine. Iar la mine de-o veni Cu dânsul când oi grăi Ca cu mir l-oi mirui. La dânsul când oi căta Ca cu busuioc l-oi sufla. La dânsul când oi zâmbi Mărgăritare-a zări. NOTE PARTEA I 1. N. Petrescu-Comnen (născut 1881) jurist și om politic. 2. Sebastian Moruzi (născut 1888) gazetar, fost prefect de Covurlui, Tulcea și Suceava. 3. Artur Stavri (1869-1928) poet. 4. I.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Moldovenii i-au hărțuit neîncetat pe poloni și, năvălind cu cruzime, „băgau groaza în șirurile de dinainte”. Înverșunarea de care au dat dovadă moldovenii este arătată și faptul că într-o noapte „dădură foc ierburilor uscate în partea din care sufla vântul, pricinuind mare primejdie pentru tabăra regelui, pentru că vântul mâna flacăra până la ea. Polonii fură siliți să cosească iarba mai înaltă înspre partea de unde venea flacăra dogoritoare, ca să nu ia tabăra foc”. A doua zi, armata polonă a pornit înspre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
măsurarea puterilor pe care le are feciorul și pentru aflarea miresei de o natură superioară. În colinde, cosmosul aflat la apogeu donează dimensiunii sociale fructele belșugului, prin mijlocirea soarelui: „Masă rotilată,/ Galbănă, de piatră,/ Pomu-mpomurat,/ De poame-ncărcat./ Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare” (Tur - Satu-Mare). Merele scuturate din arborele lumii capătă aici aceeași valoare civilizatoare precum fulgul de aur smuls vulturilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și când s-a dus acolo-așa, ș-a luat-o pă șoselele ălea, le-a dat o sete mare. Toate cișmelele fetei - când s-a dus - curge toate. Când a venit cu mireasa și când s-a-mbrăcat și când a suflat ea pe gură numai pietre scumpe și diamant - ziceai că ia pădurea foc. Când a venit cu mireasa-n trăsură, cișmelile toati-uscate. Nu mai curgea dă loc. Și le-a dat o sete mare la toț’ nuntașii” (Voia - Dâmbovița). În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu poate fi făcută decât de adevăratul erou, care a parcurs toate etapele inițiatice: „Ea porunci să încălzească baia și împreună cu împăratul să se îmbă- ieze în laptele iepelor ei. După ce intră în baie, porunci să-i aducă armăsarul ca să sufle aer răcoros. Și daca veni, armăsarul suflă cu o nară înspre dânsa răcoare, iar cu altă nară înspre împăratul aer înfocat, încât fierse și mațele dintr-însul, și rămase mort pe loc”, „Așa că iel cîn s-o băga, numai i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
erou, care a parcurs toate etapele inițiatice: „Ea porunci să încălzească baia și împreună cu împăratul să se îmbă- ieze în laptele iepelor ei. După ce intră în baie, porunci să-i aducă armăsarul ca să sufle aer răcoros. Și daca veni, armăsarul suflă cu o nară înspre dânsa răcoare, iar cu altă nară înspre împăratul aer înfocat, încât fierse și mațele dintr-însul, și rămase mort pe loc”, „Așa că iel cîn s-o băga, numai i s-o d’esfăca carn’ea d
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
natura divină a calului o poate compensa: „Când m-am pedicat/ D-o pană/ De mreană,/ Și m-am poticnit,/ Caftan ți-am stropit,/ Caftan și cioltar,/ Galben buzdugan/ Afar’d-am ieșit/ La mal pe uscat,/ C-o nar-am suflat,/ Toate le-am zvântat;/ C-o nară de vânt/ Le-am uscat curând.” (București). Calul este, așa cum se descoperă în scenariile inițiatice precedente, „htonian la origine, dar devine treptat solar și uranian” Colinda citată exprimă sugestiv îmbinarea celor patru elemente
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]