6,105 matches
-
țigani, nici bozgori. La chestia asta, plăcinta a făcut puuf. Puuf, s-a dezumflat cu totul, știu asta. Văzuse pe necuratul, mai să leșine. Nu mai scotea o vorbă. Iși privea pantofii scâlciați și umezi de ploaie. Nici nu mai sufla, știu asta. N-au decât să se sperie, dacă nu-și văd lungul nasului! Un incendiu din ăsta mic prinde bine. Că doar masele au instinctul sănătos, au bun-simț, știu asta. Dominic nu era pacientul doctorului Marga. Nu, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba ei lungă, roșie, irlandeză, până ațipi, toropită, cu botul între labele sale și cu buzele lipite de defunctul Dominic, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu doar ceea ce poate fusese codificat în multe dintre bizarele sale impertinențe publice, ci și ceea ce contrazicea aceste bizarerii. Atașamentul dus până la neverosimil față de mama sa, de pildă. O îngrijise ca un mucenic, fără a se plânge vreodată, fără a sufla măcar o vorbă. Nici despre meseriile bizare practicate pentru a o scuti pe maică-sa de umilințele unei văduvii apăsătoare, în sărăcie și deprimare, nu prea obișnuia să vorbească. Un băiat frumușel, cu replică iute, fusese la începuturi Tolea Voinov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Aliniate în lungul taluzului, deasupra colectorului de canalizare al orașului, lângă râu, lângă gura de vărsare în râu. A luat torța lumânare din mâinile primului dinrând. Nimeni nu-l vedea, doar el se vedea. Zâmbea când a luat torța. A suflat în ea. Chipul pacientului ciufulit dispăru instantaneu. Domnul Dominic s-a apropiat zâmbind de următorul, un țăran uscat și roșcovan. I-a stins și acestuia chipul. Și-au stins apoi, treptat, cu toții, lumânările, chipurile, au dispărut cu toții. Dominic a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe obraz; « Ce te apasă ? Spune, măi băiete, să‐ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă, nici n‐ am suflat pe tine să‐ ți dăruiesc trăire, din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă, să te ferec la gleznă cu lanțul căsniciei. 71 La ceasul de fierbinte primăvară‐n noi în baba oarba‐a dragostei căutarăm să așezăm în stânga
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lipsea s‐ ajungem femeie și bărbat. Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă și - ngenunchiat mă minun de ce minune mare ai zămislit femeie din câte ne‐am iubit, copilul nostru drag , zălog spre viitor. Nici n‐am suflat pe tine să‐ți dăruiesc trăire Tovarășa și mama și dragostea mea, tu dăruiești trăire și atâta frumusețe în tot ce ne‐ nconjoară și în trăirea mea. Din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă egală ești cu mine
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de‐amară și‐ ai s-o simți cât e de tristă. Liu‐ liu , somn tihnit ca ceața Cât nu știi ce‐ nseamnă viața. ...Un cocoș de peste drum A cântat dintâi acum. Stând în leagănul tău sfânt, Dormi de nici nu sufli ... iată Nu mai cânt, la ce să‐ți cânt? Singură și zbuciumată, Vreau tot chinul să mi‐ l strâng și să uit, să uit că plâng ... MAMELE NU MOR Mamele nu mor de tot; Ca o floare din fereastră, Cum
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vis s‐a zguduit cerdacul Din bârne, ca de‐ un chiot haiducesc, Bunicăi i‐ a scăpat din mână acul și‐a stat acolo‐ n basmul bătrânesc ... Tic‐ tac, măsoară ceasul înainte Un somn de prunc, aducerile‐aminte și iarna care suflă‐ omăt în geam. Din poliță alunecă‐o spatie și i‐a părut, așa, că dintr‐un ram S‐ a scuturat o frunză ruginie. 324 Horia Zilieru Horia Zilieru (Gh. Iancu) este născut la 21 mai 1933 la Racovița, în județul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a fost topit în cuptoare, își continuă ghidul explicațiile, iar din el se fac obiecte din sticlă prin suflare. Într-adevăr, toți muncitorii aveau în mână un obiect ciudat, ca o țeavă, pe care îl înmuiau în lichidul acela, apoi suflau în el și la capătul celălalt apăreau niște bule ca niște baloane de săpun care, pe măsură ce se sufla în ele creșteau și își schimbau forma până ce ușor-ușor începea să se contureze o formă anume: o vază pentru flori, un obiect
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
suflare. Într-adevăr, toți muncitorii aveau în mână un obiect ciudat, ca o țeavă, pe care îl înmuiau în lichidul acela, apoi suflau în el și la capătul celălalt apăreau niște bule ca niște baloane de săpun care, pe măsură ce se sufla în ele creșteau și își schimbau forma până ce ușor-ușor începea să se contureze o formă anume: o vază pentru flori, un obiect ornamental sau diferite alte obiecte cu forme armonioase. Copiii priveau fascinați de acele forme în continuă shimbare, unele
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
La Bacău, Mircea Daneliuc ne povestește la masă, că vrea să iasă la pensie, dar i s-a calculat o pensie de numai... 395 de lei! Ptiu! În timpul acesta, popularul Jean Constantin se vaită, Într-o publicație tv, că-l „suflă broasca”, fiindcă după 78 de filme are o pensie de numai 860 de lei. Io laș pune să-i dea 200 și lui Daneliuc, că Mircea are totuși, două facultăți... În altă dezordine de iudei, știu fo’ doi colonei care
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
aibă de mălai. * Imităm pe-a vieții undă Tot ce e străin de noi, Iar tradiția străbună Piere iute și-n convoi. O, „dulce Românie”, ce tristă ai ajuns, Pe cerul tău de stele doar neguri au pătruns. Și vântul suflă aspru, destinu-i sub belciug, Speranța rătăcită, elanul e-n coșciug. Dar de vinul bun de este Îmi permit doar un pahar - Mintea lunecă-n poveste, Care-mi dă un farmec, har. 11 ianuarie 2005 Vestea rea, tot rea rămâne Când
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
atunci, mama s-a sacrificat ea, că eu crescusem de-acuma, și s-a dus ea la verificări și nu s-a mai întors. N-am mai văzut-o, vă dați seama ce tragedie a fost pe capul meu! Își suflă nasul, smiorcăindu-se. Batista o ținea pitită undeva în spatele jachetei. - Deci - continuă bătrâna, după ce-și mai reveni -, mama s-a sacrificat. Cu voia superioarei, bunînțeles, sora Josefa. Ați înțeles acum? Pe mama n-a mai văzut-o nimeni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de care aud că s-a întors, Tomnea, profesorul profesorilor din Sudica, care să-l faci șeful lor d’aici din Județ, da șef peste șefi și tocma’ când să-l dau în gât, vine KGB-ul și mi-l suflă din mână, de pe malul apei l-a luat, cu vaporul, cu submarinul, cu balonul, cu ce și cum l-o fi luat, că m-am trezit fără el, e o chestie care merge la cititorii de-acuma, asta cu suflatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și sè-mi fac actele pentru vizè, Pleci și tu, Matei! Toți plecați, Șerban invocându-l și pe Vlad, ei doi, ca vechi prieteni, măi pèstreazè încè legètura pe internet, de ce sè n-o fi pèstrat?! nu lui Șerban i-a suflat-o Vlad pe Corina, ci mie! Toatè lumea pleacè! Șerban declamând că de la tribunè, Asistèm astèzi la o nouè retragere aurelianè! Rèmân singur printre barbari, obligat sè mè împac cu o populație insuficient europenizatè! unul din subiectele favorite ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se stinge, ce drept fără să-mi miță, O, oameni morți de vii! Să vă admir curajul în vinure vărsate, În sticle sfărâmate, hurii nerușinate Ce chiue-n orgii? {EminescuOpI 24} Vă văd lungiți pe patul juneții ce-ați spurcat-o, Suflând din gura boala vieții ce-ați urmat-o, Și arși pîn-în rărunchi; Sau bestiilor care pe azi îl țin în fiară, Cum lingușiți privirea cea stearpă și amară, Cum cădeți în genunchi! Sculați-vă!... căci anii trecutului se-nșiră, În
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
capul s-o pătrunză cum a fost? Poate vr-un pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre tomuri brăcuite așezat și el, un brac, Aticismul limbii tale o să-l pună la cîntari, Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri, așezîndu-te la coadă, În vr-o notă prizărită sub o pagină neroadă. Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... ori ce-ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o bună zi, ne vom scrie destinul în cartea vieții pe unul dintre cei șapte munți. Ajunge decât o singură mână întinsă... Poem optimist Îmi înfloresc coapsele cu maci și dau în pârg cireșele de iunie. Vântul de la răsărit îmi suflă în urechi cuvinte de iubire și de alintări. Văd grâul zi de zi cum naște spice, mierla îi cântă la amiezi să-i crească bobul, soarele îl transformă-n aur în luna lui cuptor iar greierii îmi cântă o iubire
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ultime câteva luni. Îmi reamintesc că mai trebuie să cumpăr una. Este cel mai bun remediu pentru pleoape roșii și inflamate pe care l-am găsit. Pudră discretă de lămâie și o cremă în aceeași nuanță pentru pungile de sub ochi. Suflu s-o încălzesc, iau puțin pe deget și o întind delicatpe zona cu pricina. Nu voi înțelege niciodată comportamentul femeilor, comentează Davey. Acum plâng în hohote și, în următorul moment, sunt complet absorbite de refacerea machiajului. —E parte a contradicțiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-mi țină de cald, alături de iubitul meu. —UN AN NOU FERICIT! a urlat patronul în același timp cu prezentatorul TV. —UN AN NOU FERICIT! am strigat în cor. Barul a devenit o mare de trupuri care se îmbrățișau, țipau și suflau în trompete, aruncând cu artificii în paralel cu cei de la TV. Panglici de hârtie colorată cădeau peste noi, în păr, pe umeri, acoperindu-ne cu mov, roz și albastru. Perechile se îmbrățișau. Noi ne-am sărutat și, când mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nevoia să bei sau dacă vrei să vorbești despre ce ai de făcut. Îl aprob tacit. E rațional ce spune. Dar îmi dau seama că cei doi sunt prieteni de mai bine de un an și Davey nu mi-a suflat o vorbă despre asta. Ar trebui să plec, spune Jake după ce-și termină sucul. Sunt sigur că aveți multe de discutat. Îmi pare bine că ai venit la întâlnire. Știu că însemni mult pentru Davey și îi vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ne interzic să discutăm despre problemele grupului cu cei din afară. N-ar afla nimeni. Oricum, eu nu cunosc un om mai discret. M-aș putea plânge de Finn și Daisy până m-aș sătura, iar el tot n-ar sufla o vorbă. Dar n-ar fi corect din partea mea. Trebuie s-o facem cum scrie la carte dacă vrem să obținem vreun rezultat. Deși băieții m-au șantajat sentimental în chestiunea Ex-ilor Anonimi, îmi doresc ca toată treaba să funcționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în ce hal e! E ud leoarcă! Finn, care tocmai sărea să prindă mingea, se face că n-o aude. —Finn, cu tine vorbesc! El întoarce capul și o privește cu agresivitate, strângând mingea la piept ca să nu i-o sufle careva. Haide, Van, lasă istericalele!... Și asta a cui e? se preface ea interesată. E murată toată! —Lasă-le acolo, Vanessa! urlă alt jucător. Ne trebuie rahaturile alea de porți! — Există porți în magazie, strigă ea, porți cu plase. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
biologie, marți la istorie, miercuri scriam versuri, joi terminam primul volum, vineri tipăream o plachetă, sâmbătă eseuri, duminică mi-era dor de ziua de luni. Și vedeam fața nepregătită la nicio lecție a lui Gustav și eu trebuia să îi suflu discret, așa de discret încât noaptea visam cum eram lovit de știuleți în față, pe spate sau pe piept și șoptindu-mi cu reproș: Ai suflat mai tare decât vântul care rostogolește norii, profesorul deja te-a scris în condică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vedeam fața nepregătită la nicio lecție a lui Gustav și eu trebuia să îi suflu discret, așa de discret încât noaptea visam cum eram lovit de știuleți în față, pe spate sau pe piept și șoptindu-mi cu reproș: Ai suflat mai tare decât vântul care rostogolește norii, profesorul deja te-a scris în condică, ești un nimeni, vei pătimi pentru aceasta! Și am văzut cum îi suflam lui Gustav replici dintr-o piesă de teatru în care el interpreta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]