8,562 matches
-
rece adresîndu-se lui PM. - În onoarea cui? - Gwen a dispărut, spuse Marie. Sprîncenele lui PM se arcuiră, apoi umbra unui zîmbet Îi jucă pe buze. - Nu se poate! Nu cumva o spuneți ca să-mi faceți plăcere? Întrebă el, brusc Înviorat. TÎnăra polițistă Îi aruncă o privire deloc amabilă: - Ar fi bine să dăm de ea În viață, PM. Pentru ea, firește, dar și pentru dumneata. Hangarul pentru ambarcațiuni se sprijinea de stîncile care mărgineau plaja privată a familiei Kersaint. Soarele răsărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de celulă destul de deosebit, un psihiatru de renume, violator recidivist. - Credeți că ar fi posibil să avem o copie a dosarului acestui codeținut? Îl Întrebă Marie cu mare interes. În timp ce mașina de fotocopiat multiplica paginile, directorul, adresîndu-se aproape exclusiv decolteului tinerei polițiste, Își debita anecdotele despre acel ciudat psihiatru care se sinucisese În cursul transferării lui În noua clădire. Lucas interveni. - Presupun că fosta lor celulă nu mai există? - Ba da, așteptăm mereu creditele pentru renovare. - Aș putea s-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gravată cu numele de Erwan de Kersaint (9 aprilie 1944-12 februarie 1962). Faxul din Dublin sosise În ajun. Patrick Ryan a decedat la 3 aprilie 1947 În cursul incendiului care a distrus ferma familiei. Era În vîrstă de trei ani. TÎnăra polițistă pălise. - Cel care a luat identitatea lui Ryan a ales pe cineva născut, ca și el În 1944, cineva care nu mai avea familie - aceasta pierind În totalitate Într-un incendiu -, deci fără să mai existe martori În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
numeri, adăugă el, feroce, trîntind portiera. Drept răspuns, trînti și ea portiera din partea ei și plecă țăcănind din tocuri pe pietrele curții. De la postul de pază, jandarmii care supravegheau ușa de la intrare Îl văzură pe Fersen ajungînd-o din urmă pe tînăra polițistă și apucînd-o de braț. - Nu Înțeleg cum Îți poți imagina măcar o clipă că ai putea să trăiești alături de un mincinos, care pe deasupra mai e și laș. Și impostor! Atît de grăbit să se Întoarcă alături de tine că nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
devreme cînd ajunse la jandarmerie. O salută scurt pe Annick: aceasta băgă de seamă cearcănele și mutra Încruntată fără să facă nici un comentariu. - Cafea? Marie Încuviință fără să se oprească. - Așteaptă, am să mă duc să deschid obloanele de la birou. TÎnăra polițistă flutură din mînă În semn că se va descurca și singură, intră În birou și se Îndreptă spre fereastră, cînd se poticni de un pat de campanie așezat de-a curmezișul Încăperii. Se prăvăli cît era de lungă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de șase ani, Înfricoșat, tocmai ajunsese la poalele stîncilor din golful Jefuitorilor, trudindu-se să se țină după ceilalți care nu făceau niciodată caz de el. CÎnd puse piciorul pe nisip, auzi un plînset nu departe, o văzu atunci pe tînăra naufragiată, inconștientă. Ținea strîns la piept un pachet de cîrpe care se agita scîncind. Pierric veni mai aproape, fascinat. Cu o mînă șovăielnică, dădu la o parte scutecele și Întrezări o mutrișoară de nou-născut. La contactul cu mîna puștiului, bebelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
treizeci de ani, nu m-am gîndit decît la un singur lucru: să știu cine a ucis-o pe soția mea. - I-ai făcut să vorbească sub hipnoză pe foștii naufragiatori și i-ai ucis! exclamă aproape fără să vrea tînăra polițistă. - Nu, Marie, ți-am spus, voiam doar să știu. Toți mi-au vorbit, În afară de Loïc. S-a sinucis mai Înainte... - Mie mi-ai spus că Gwen era vinovata, altă minciună! - Așa credeam la vremea aceea. Aveam de gînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea o idee despre individ.” Evident, la vremea aceea Serge Clément nu avea celular; era Însă, ce-i drept, destul de păros. Pe scurt, nu era frumos deloc; respira Însă o virilitate puternică și elementară, care avea s-o seducă pe tânăra internă. În plus, avea proiecte. O călătorie În Statele Unite l-a convins că domeniul chirurgiei estetice oferea unui practician ambițios mari oportunități de viitor. Într-adevăr, extinderea progresivă a pieței seducției, concomitent cu spulberarea cuplului tradițional, previzibilul avânt economic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Întreaga sensibilitate a melcului se concentrează În aceste cornițe, care se termină cu niște ochi micuți. Lipsit de ele, melcul nu mai e decât o grămăjoară moale, chinuită și dezorientată. Michel Înțelese rapid că trebuie să se țină departe de tinerele brute; În schimb, nu avea a se teme din partea fetelor, ființe mai blânde. Această primă intuiție asupra lumii i-a fost Întărită de emisiunea Viața animalelor, pe care-o privea la televizor În fiecare miercuri seară. În mijlocul mizeriei sordide, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și elegantă, pentru numele lui Dumnezeu ? Deși, sinceră să fiu, nu e nici una nici alta. — Dar ce zici despre... Își scutură părul spre spate, evitându-mi privirea. Ce zici de... „tânără” ? O clipă sunt prea uluită ca să-i pot răspunde. Tânără ? Tânără comparativ cu ce ? — Ăă... categoric, zic într-un final. Asta... era de la sine înțeles. Te rog nu spune „Ce vârstă crezi că...” — Ce vârstă crezi că am, Samantha ? Își flutură capul, scuturându-și haina cu mâna, de parcă nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai știe nimeni de unde ai plecat, mutule, Îmi șopti ea deodată. Unul n-a mai rămas care să știe de tine pe-aici! Îmi suflă ea, rotindu-și privirile peste cei din neamul meu. - Mamă! - Când mă gândesc cât de tânără aș fi putut să rămân, of, of. Zicând asta, se răsuci pe călcâie și, trăgând un vânt, o porni șontâc-șontâc spre peștera iernii. Asta s-a Întâmplat În ziua În care Krog a ajuns Înapoi printre ai săi. Unii spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
delecta cu bomboane gelatinoase din fructe, În special cu semilunile galbene cu gust de lămâie. Ceea ce a determinat ca acapararea trufelor de către Rosamund să aibă un efect atât de atrăgător pentru Ravelstein era faptul că soția mea apărea ca o tânără drăguță, bine crescută, manierată, inteligentă. Îl incita pe Ravelstein ideea că se Îndrăgostise de un tip În vârstă ca mine. - Există o categorie de femei care, În mod firesc, se lasă atrase de bărbați bătrâni, Îmi spunea el. Așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
punct de vedere profesional, făcuseră o alegere greșită. Dar Ravelstein arareori Îmi cerea părerea: - Ce‑ar fi ca Smith să se combine cu Sarah? El are unele Înclinații homosexuale. Dar n‑o să fie niciodată un pederast. Și Sarah e o tânără foarte serioasă - disciplinată, muncitoare, iubește cărțile. Nu are scânteieri de geniu, dar are multe calități. Și s‑ar putea să posede tocmai acel dram de masculinitate care să‑l facă pe Smith fericit. Era atât de obișnuit să ticluiască asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
noastre - vocația ei. Și acest lucru nu poate fi lăsat deoparte când discutăm despre Ravelstein. Era o convingere care nu‑l părăsea niciodată. Figura În toate raționamentele lui. Adeseori vorbea favorabil despre Rosamund. O considera onestă, muncitoare, inteligentă. Era o tânără drăguță și vioaie. Femeile tinere, gândea Ravelstein, erau Împovărate de ceea ce numea el “Întreținerea farmecului”. Mai mult, natura le Înzestrase cu dorința de a avea copii, prin urmare de a se mărita, deci dorința stabilității vieții de familie. Lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Deși temnița în care-mi putrezesc oasele este nouă, multe din pietrele zidurilor ei, mi s-a spus, au fost cioplite pe vremea Regelui Solomon. Și uneori, când privesc prin fereastra celulei la tinerii veseli și aroganți ai și mai tinerei Republici Israel, am senzația că eu și crimele mele de război aparținem acelorași vremuri străvechi ca și vechile pietre cenușii ale lui Solomon. Cât amar de vreme a trecut de la războiul acela, de la al doilea război mondial! Cât amar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nedumerirea nu-i dădea pace. Întrebă: - Da matale... Nu ești... Coana candelăreasă de la cimitir? Madam...Horcița, sora lui Sighirtău, de la noi. Parcă ai fost și la pogrebania lui Soporan bătrânul. Nu-și mai amintea exact cum o cheamă. Plecase de tânără din sat. Se zvonea că ar fi făcut un an-doi de Facultate, apoi se-ncurcase cu cineva, făcuse ceva urât, nimeni nu mai știuse de ea. Abia mai târziu s-a aflat că trăia cu șoferul lui Goncea, dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
femeie țipă. Un bărbat înjură guvernul că omoară lumea la cozile de la policlinici. Îl apostrofă un altul: „Dar voi, ce parfumeria națiunii, ați făcut când ați fost la putere?! Ce-ați făcut cu banii de compensate?!“ Un altul chemă ambulanța. Tânăra Mirandolina Crețu, proaspătă asistentă a maestrului Pârțângău, se gândi speriată: „Îmi șochează sarcina. Iese ecografia damblagită.“ Un câine, sub o Toyotă parcată chiar în fața intrării în clădire, începu să urle. Duduia Felicia, sora șefă, nu-și mai aminti de ce ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aruncături de apă rece peste obrajii săi bordunoși. Când reveni în camera sa, privi spre Andromanda. Meșteritoarea nu mai era în pat. Nedumerit, intră în odaia ei. Din dreptul ușii îl privea lung, cu zâmbet feciorelnic, mușcătie și zambilie, o tânără brunetă, înaltă, cu plete lungi, într-o rochie de voal albăstriu, transparentă. Nu doar că i se ghiceau de sub stratul noratec formele bine potrivite de meșterul care o mlădiase, de statuie desăvârșită, dar Burtăncureanu, cu ochii holbați, putea sorbi gurguile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ar fi, deci nepotul Tronică Județu, inginer piscicol, este și nepot de-al generalului Goncea, mama lui care era soră cu doamna Viorela Goncea, femeie de treabă mama lui Tronică, da fără noroc la viață doamna Viorela, a murit de tânără, la nici patrușcinci de ani, doamna Micșunica, mama lui Tronică a dus-o până-n optzecișinouă, dar Viorela a murit săraca în iunie șapteșcinci, la Congresul ăla de la educție, când a pus Ceaușescu bazele la „Cântarea României“, era delegată de la cultura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ne cuprindea pe amândouă o groază nebună? *** Majoritatea celor care se adunaseră pentru lectura întregii piese păreau a avea încredere în talentul de regizor al lui Melanie Marsh, lucru care crea o aură asemănătoare aceleia de star în devenire a tinerei Lauren Bacall. Mi-am dat repede seama că grupul acela era alcătuit din membrii echipei ei, cei care o urmau de la o producție la alta. Membrii săi de bază erau: Sally; o tipă pe care o chema Sophie, care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un acoperiș plauzibil deasupra capului cuiva care arăta ca mine, oricât de profund neprimitor ar fi fost ca locuință. La început, șoferul m-a întrebat, cu o expresie șireată, dacă vreau să aștepte câteva minute; evident, mă considera una dintre tinerele londoneze din clasa de mijloc care preferă senzațiile palpitante stârnite de vizitarea unor locuri mult sub mediul lor obișnuit ca să-și procure substanțele ilicite, în loc să-i ceară furnizorului să meargă la ele. Când i-am spus că acolo locuiesc, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
câteva clipe, rămase tăcută, năpădită parcă de o idee: Sau sunteți? Nu. Nici vorbă. Nu v-ați însurat niciodată? — Ba da, dar asta a rămas în urmă. Dumneavoastră sunteți măritată? — Divorțată. Aici, divorțul e la ordinea zilei. Te măriți de tânără și fără experiență, îți închini unui bărbat cei mai frumoși ani, îi dăruiești vreo doi copii și când carnea ta începe să nu mai fie atât de tare, cere divorțul, te lasă pe drumuri și se însoară cu alta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de nimic. și de-aia o să-l învăț adobe pe preotul care-i unge fruntea cu mir, că mai există mame care încetează să mai fie mame. măcar două minute, după cîteva retușuri în photoshop să le putem privi iar tinere, atît de tinere și de frumoase încît să fim uimiți de pielea lor subțire și albă din cer de ianuarie, să ne mirăm că ochi negri și adînci ca paralizia viselor prind iarăși păsări cîntătoare. atunci să ne fie teamă
atunci o să-l învăț adobe pe preotul din sat. In: Confluențe lirice () [Corola-publishinghouse/Imaginative/272_a_591]
-
de-aia o să-l învăț adobe pe preotul care-i unge fruntea cu mir, că mai există mame care încetează să mai fie mame. măcar două minute, după cîteva retușuri în photoshop să le putem privi iar tinere, atît de tinere și de frumoase încît să fim uimiți de pielea lor subțire și albă din cer de ianuarie, să ne mirăm că ochi negri și adînci ca paralizia viselor prind iarăși păsări cîntătoare. atunci să ne fie teamă că femeia din
atunci o să-l învăț adobe pe preotul din sat. In: Confluențe lirice () [Corola-publishinghouse/Imaginative/272_a_591]
-
era de așa natură, încât orice alt gest însemna sinucidere profesională. Dar atunci Hugo și-a adus aminte de Osokozi și de cuplul de bătrânei. De ochii plini de încredere ai bătrânei. Hugo s-a uitat în ochii întrebători ai tinerei din fața lui și și-a amintit de Alice. A ezitat, luptându-se cu ideea că singura posibilitate ca „Hambarul Paradisului“, așa cum fermierul insistase să fie numit în pliant, să devină o minunată casă de familie era dacă familia în cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]