6,881 matches
-
secvență dialogală sau incompletă) într-un plan secundar are o funcție extrem de importantă; am putea chiar emite ipoteza unei alegeri destinate a nu acorda o prea mare importanță unui personaj secundar, narațiunea focalizându-se pe Charles care rămâne în continuare tăcut. Ca exemplu de înscriere a unui dialog în povestire, propun să revenim asupra fabulei lui La Fontaine, a cărei analiză narativă de la sfârșitul capitolului doi considerăm că este incompletă. Dezvoltând analiza secvențială din acest dialog, completez deci atât analiza narativă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fiecare lună-a lui decembrie. “Lumină lină-n luminie”, “leagăn” de neuitare, “lumină leagăn leac lumini / laur și luntre legământ lumină / lacrimă limpede în leat / lumină lină din lumină... ” (Lumina neapropiată) întru amintirea poetului IOAN ALEXANDRU. Ne-ndreptăm gândul înspre tăcutul colț de mini-paradis, de la Nicula (Cluj). Acolo, în „sânul părintesc” (Imnul Cerului), e somn și veghe, „cuibul de foc în care cântă / Pasărea” (Imnul Cerului), taină - „lină lumină din lumină lină”. și-n pacea limpede-a eternității, o candelă arzândă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
simțea inima cum începe iar să-i bată, și sîngele alergîndu-i prin trup ca un fluviu de lapte. Atunci, departe de tot, dincolo de pădure, auzi pe celelalte coline un țipăt nedeslușit și prelung, o voce tărăgănată, și Emma o asculta, tăcută, îmbinîndu-se, ca o muzică, cu ultimele tresăriri ale nervilor ei zbuciumați. Cu țigara de foi între dinți, Rodolphe dregea cu briceagul unul dintre cele două frîuri, care se rupsese. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 85 1. A se vedea studiul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ochii pe jumătate închiși, Emma trăgea în piept, ca-ntr-un oftat adînc, adierea vîntului răcoritor. Pierduți cu totul în visarea care-i cotropea, nu scoteau nici o vorbă. Simțeau iarăși în inima lor duioșia primelor zile de dragoste, plină și tăcută ca apele rîului care curgea cu toată moliciunea pe care o aducea parfumul de lămîiță; ea răsfrîngea în amintirile lor umbre mai nemărginite și mai melancolice decît umbrele sălciilor nemișcate care se întindeau pe iarbă. G. Flaubert, ibidem, p. 100
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
R. Barthes, 1966, p. 11) 18 "Pictînd mediul oamenilor din mină ca pe o societate sălbatică, ca pe o lume a naturii și nu a culturii sau a istoriei, E. Zola ne ajută să înțelegem ceea ce L. Althusser numește "discursul tăcut al dorinței Burgheziei." (H. Mitterand, "Idéologie du mythe dans Germinal", La Pensée, nr. 166, p. 86, reluat în Le Discours du roman, P.U.F., 1980) 19. Aceste metafore pot să trimită intertextual la "discursul social" într-un raport de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ceea ce a auzit așează informțiile primite în format vizual nu îl distrage zgomotul uită instrucțiunile verbale este cititor bun și rapid și ortogrfiază bine preferă să citească, nu să i se citească uneori nu-și poate găsi cuvintele potrivite persoană tăcută, liniștită luarea de notițe sau desenare unor schițe sublinierea ideilor principale, a cuvintelor, a formulelor matematice cu diferite culori acordarea unui timp suficient pentru vizualizarea graficelor, tabelelor și imaginilor utilizarea unor instrumente de studiu ca: hărți, tabele, grafice transcrierea informației
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
când vine vorba de Ion Iliescu părerile noastre sunt diametral opuse. Însă nu ne certăm, ci venim fiecare cu argumentele sale. Când Ion Iliescu a pierdut, în 2005, șefia PSD, Neculai Apostol a fost primul senator care și-a dat, tăcut, fără tam-tam, demisia. Când l-am întrebat de ce a făcut-o, mi-a răspuns că el nu va fi niciodată de partea hoților, referindu-se clar la Năstase, Hrebenciuc, Mitrea, Michi etc. Mai nou, acum câteva zile, mi-a spus
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de bază ce nu pot fi întrerupte 29. Concluzia extrem de importantă a acestei înlănțuiri de fapte este aceea că între 16 și 22 decembrie, Timișoara a parcurs toate etapele răsturnării prin revoluție a unui regim politic totalitar: starea de nemulțumire tăcută care duce la solidarizarea pașnică cu victima unui abuz, reacția puterii prin măsuri de intimidare, revolta și extinderea acesteia, represiunea sângeroasă, revolta în masă a muncitorilor, organizarea politică spontană, dialogul eșuat cu puterea comunistă locală și centrală, ocuparea sediului puterii
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Jos străinii! și cu violența denunțării dușmanilor poporului Jos cu fiii de chiaburi și de legionari! Fără moșieri! Trebuie să recunoaștem însă că această contestare dirijată a legitimității opoziției își găsește un ecou masiv în habitus-ul mental al "majorității tăcute", supusă decenii de-a rândul propagandei sistematice împotriva "democrației burgheze". În acest mediu, imagistica primilor ani de dictatură comunistă, care păruse definitiv obliterată de spectacolul național-comunist al unității întregului popor, vădește o surprinzătoare reziliență. Spontan sau provocat, segmentele conservatoare ale
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mulțumindu-se să recurgă la niște motive tradiționale, fără pic de aport personal (semnificativă e doar "selecția" în sine). Mai întâi, prozatorul exemplifică o trăsătură negativă de caracter: invidia omului mărunt, incapabil să recunoască valoarea semenilor (huhurezul e o pasăre tăcută și urâtă, care găsește minunatul glas al privighetorii "un zgomot fără înțeles"), pentru ca, în Isvorul și nourul, obiectul pedepsei morale (din perspectiva filosofiei practice și a "bunului simț" burghez) să îl reprezinte însuși sentimentul estetic, gratuitatea artei, la fel ca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
stăpânirea învăluitoare, ocrotitoare a unei femei". Mult mai experimentatei Mab îi aparține și inițiativa erotică, partenerul conformându-se pasiv rolului de confesor și, subsecvent, de receptacol al unor trăiri "străine". Femeia se dovedește, așadar, locvace și pătimașă, pe când bărbatul placid, tăcut și visător. După ce rememorează întâia noapte de dragoste, Andrei se simte atras din nou în plasa trăirilor vinovate, de om slab, dispus să cedeze oricând și să se consoleze cu nimica toată. Nu fără o anumită îndreptățire s-a afirmat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
iar femeia, încurajată de dorința bărbatului și de lumina blândă a lunii "se aplecă deasupra lui, cu ochii mari, negri, poruncitori, cu buzele roșii, deschise, ademenitoare", astfel încât "nici nu-și dădură seama când gurile lor se împreunară, într-o strângere tăcută și adâncă". Odată refăcută legătura cu trecutul, Marta trece la etapa confesiunilor, sugerând ideea unor destine încrucișate, pentru ca mirajul cuvintelor mângâietoare să-i ducă mai apoi în aceeași odaie, unde trecutul se cerea răzbunat printr-o partidă de sex ca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
buzele și mimând o veselie exorbitantă. Eu m-am făcut că plouă, nici nu l-am întrebat cât l-a costat dentistul și nici dacă-mi plac fasolele noi din gura lui. S-a cam botoșit și a devenit deodată tăcut. I-am propus să mergem la un restaurant să bem ceva. A fost de acord și am intrat într-unul mai curățel. Și nu știu cum naiba s-a întâmplat că eu m-am făcut, nu prea mâncasem când am plecat de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ne-am îmbarcat și am plecat. Valuri nu prea mari loveau pieziș bordul stâng al lotcilor, dar direcția era bună, băieții își cunoșteau meseria. Ploaia încetase și Sulina părea încă destul de sumbră, apa era de culoare mai închisă. Noi eram tăcuți, n-avea nici unul chef de glume, ultimile vorbe ale băiatului-ghid ne puseseră pe gânduri. Am intrat pe primul canal. Montul din dreapta, acela lutos, era parcă mai mic. Așa era, pentru că apele erau crescute. Am cotit mereu, când stânga, când dreapta
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și profesorii vorbesc, de obicei, când predau la catedră; când meditează vreo loază, vorbesc mai puțin, dând numai indicațiile strict necesare; când fac greve pentru mărirea salariului și pentru alte drepturi, vorbesc prin reprezentanții lor sindicali. Poeții, de obicei sunt tăcuți; când au inspirație, scriu și nu vorbesc; ei meditează profund și vorbesc cantabil, recitându-și din poezii, când au cui recita sau în cenaclurile literare; în general, poeții adevărați sunt cam rari, de aceea marea masă a pseudopoeților este o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe galeră, nu mai trageți prin oraș la cine știe ce hanuri. Și încă ceva, vă rog să nu vă pese de marfa pe care o am încărcată. Spătarul aruncă spre turc o privire curioasă, dar se abținu de la orice întrebare. Salută tăcut și ieși printre șirurile de mărgele de lemn. Când îl văzură, cele două femei rămaseră surprinse de expresia întipărită pe chipul lui. — Ce s-a întâmplat, Mihai? întrebă cu vocea sugrumată doamna Ilinca. — Nimic, oftă spătarul, doar că trebuie să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trimis să se pocăiască șapte ani la mânăstirea Tismana. Însă imediat cum Șerban s-a întors de la Istanbul cu firmanul domnesc, și sfinția sa a fost adus înapoi ca să sprijine domnia cu rugăciunile, cu sfatul și cu înțelepciunea sa. Era o tăcută rivalitate între mitropolit și Dinu-Constantin, marele stolnic - fratele măriei sale. Dinu era cel care știa toate trebile domniei și într-un fel pretindea să nu se îndeplinească nimic fără știrea lui. În schimb, Theodosie părea deasupra lucrurilor lumești, nu-l preocupa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acesta îl înțelese, se închină la cele două mari icoane, se îndreptă spre domn și alături merseră până în mijlocul naosului; acolo se despărțiră pentru ca să se așeze, unul pe tronul voievodal, altul pe cel mitropolitan. Nu răsunau saluturile și urările obișnuite. Tăcuți și demni, boierii, pe rând ca într un ritual prestabilit, treceau și sărutau mâna mitropolitului, apoi a tânărului domn. Primul fu stolnicul Constantin Cantacuzino, căruia nu-i venea să-și creadă simțurilor. Participase la multe, multe întronări, toate dinainte hotărâte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare”. Era atât de convins că scândurica aceea îi face bine, încât ea nu a mai îndrăznit să spună nimic, s-a întins în pat și l-a așteptat să-i întoarcă îmbrățișarea. De ce oare, cu felul lui liniștit și tăcut, îi stăpânește pe toți, el însuși fiind atât de încercat de spaime și întrebări? Chiar astrologul Ion îi spune că nu-i scrisă-n stele soarta omenirii, dar vodă tot așa stă ceasuri întregi cu nasul în călindare să afle
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
turcească. Încă un pas și ușile se dădură de perete, lăsând liberă ochilor domnitorului priveliștea divanului marelui vizir. Pe sofale joase, printre perne și tapițerii, stăteau turcește tot felul de demnitari otomani, care mai de care mai impenetrabil și mai tăcut. Unii aveau în față narghilele pregătite, alții pe măsuțe scunde din lemn de esență rară, cu intarsii de sidef și de metal prețios, aveau carafe transparente cu apă și faianțe cu șerbeturi căci venise vara la Edirne. În stânga marelui vizir
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-l facă credincioșii noștri, din partea noastră marele logofăt Diicu, iar din partea Înaltei Porți... — Marele dragoman Nicolae, hotărî sec marele vizir. — Cât despre dările în plus înțeleg că au fost iertate, nădăjduiesc să nu-și ia luminăția ta făgăduiala înapoi. Tăcuți, toți demnitarii otomani dădură afirmativ din cap, așa că Rami Pașa dădu și el din cap, chemându-l cu un gest pe Nicolae Mavrocordat la sine și dându-i dispoziții în șoaptă. Acesta se îndreptă spre Diicu Rudeanu și, amândoi făcând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al lui Rami Pașa și atât de neîncăpător față de nevoile sale. Ceru să i se permită să-și mute reședința la Vlah serai, unde are toate cele necesare îngrijirii medicale și unde poate să ajungă mai ușor. Demnitarii turci aprobau tăcut; marele vizir, urmând politeții iscusite a voievodului, spuse că îngrijirea suferinzilor este obligația credincioșilor lui Allah și că în Coran stă scris aceasta; cită trunchiat un verset care nu avea nici o legătură și spuse că oricum primise ordinele marelui sultan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Racoviță este și el un Cantacuzin, ce-i drept după mamă, ca și mine, și nu-l văd în stare să izbândească. Dacă e să se împlinească planurile noastre cu Moldova, doar vărul nostru Toma o poate face. Ștefan rămase tăcut, chiar îi păru rău că pusese întrebarea. Întunericul crescuse în odaie și auzea zvon de papuci pe dalele de piatră. Erau slugile care veneau să aprindă lumânările. Totdeauna ținuse seama că între el și tatăl lui este o mare deosebire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajung bănuitor. Așa că nu este mare lucru ce-mi cere măria ta, să ierți, taică, este creștinește, să uiți însă este prostește. Așa că să fie după voia măriei tale, doar să nu-mi ceri să uit. Au călărit un timp tăcuți, ascultând doar tropotul cu care frământau copitele cailor drumul pietros. După un timp, vodă îl strigă. — Ștefane! Întoarse capul și li se întâlniră privirile. Fața tatălui radia o nespusă fericire, care l miră pe prinț. — Ștefane, m-am gândit cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Sfântă Cruce, pomenește pe robii tăi Io Mihai Voievod cel tăiat cu Doamna lui Stanca și coconul lor Petrașco Vodă, precum și pe Radul clucerul, Preda postelnicul, Stroe stolnicul și Voicul pietrarul și fă-le lor veșnică pomenire. Se închinară amândoi tăcuți și se despărțiră de calea Câmpulungului, luând-o la stânga pe un drum mai îngust care-i scoase chiar la râul Dâmboviței. Trecură apa prin vad, nu era încă mare că nu porniseră a se topi nămeții la munte. Din drum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]