5,198 matches
-
(n. 12 iulie 1533, Mantova - d. 26 februarie 1611, Ferrara) a fost un preot iezuit italian, teolog, autor spiritual și polemic. Este cunoscut mai cu seamă pentru misiunile diplomatice întreprinse ca legat pontifical în țări din Scandinavia și Europa de Răsărit. A fost mediator între regele Ștefan Báthory și țarul Ivan cel Groaznic în anul 1582. După
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
care a început o relație; el a adus-o la Dresda (nu numai pentru a lucra ci și ca metresa oficială). Ea a început o eră nouă pentru Opera din Saxonia, care înainte a fost dominată de "castrați". În 1686, teologul Philipp Jakob Spener a devenit capelanul Curții de la Dresă însă Spener n-a fost acceptat de toată lumea și în 1691 s-a mutat la Brandenburg. A înființat o mică armata de 12.000 de oameni, după modelul din margrafiatul Brandenburg
Johann Georg al III-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/332696_a_334025]
-
(în ebraică: שמואל דוד לוצאטו, în italiană:Samuele Davide Luzzatto , n.22 august 1800 la Triest - d. 30 septembrie 1865 la Padua) cunoscut sub acronimul său ebraic Shadal שד "ל, a fost un teolog, filosof și poet evreu italian, care a scris mai ales în limbile ebraică și italiană, exeget al Bibliei ebraice și al Talmudului, filolog, pedagog și traducător, reprezentant al mișcării iluministe evreiești Haskala și unul din cei dintâi reprezentanți ai curentului
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
(n. în secolul al VII-lea - d. 723) a fost un teolog islamic. A fost una dintre cele mai proeminente figuri din istoria islamului. A fost unul dintre cei mai importanți teologi din cadrul Școlii Qadarite , Mu’tazila. Ghaylăn a fost condamnat în toate școlile islamice de gândire, în afară de Școala Mu’tazilită. Dacă
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
(n. în secolul al VII-lea - d. 723) a fost un teolog islamic. A fost una dintre cele mai proeminente figuri din istoria islamului. A fost unul dintre cei mai importanți teologi din cadrul Școlii Qadarite , Mu’tazila. Ghaylăn a fost condamnat în toate școlile islamice de gândire, în afară de Școala Mu’tazilită. Dacă gândirea lui Ghaylăn sau a Școlii Mu’tazilite ar fi avut oportunitatea pe parcursul istoriei să conducă islamul, nu ar fi
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
nu face parte din ea nici acum”. Malik a interzis retorica teologica și discursul filozofic, la care se face referire drept "kalam". Malik era de părere că discursul ("kalam") își avea rădăcinile într-o doctrina eretica preluată și dezvolatată de către teologi controversați precum Jahm bin Safwan. Cand a fost întrebat despre o persoană care practică discursul, el a răspuns “Își stabilește răutate prin "kalam", iar dacă "kalam" reprezenta cunoașterea, Însoțitorii și adepții contemporani lor ar fi vorbit despre asta, așa cum au
Malik ibn Anas () [Corola-website/Science/333568_a_334897]
-
(n. secolul I AH, Al-Kūfa, Irak - d. 128 AH) a fost un teolog și politician islamic din timpul perioadei istorice a dinastiei omeiade. Este cunoscut și ca Abu Mihriz. S-a născut în Kufa dar apoi s-a stabilit în Khurasan în timpul primului secol al Hegirei. A murit în anul 746 (128 AH
Jahm ibn Safwan () [Corola-website/Science/333589_a_334918]
-
de elenism nu poate fi detectată la fondatorii Mu’tazilismului, Wăsil și ‘Amr și acest lucru este de așteptat din perspectiva ignoranței generale a gândirii grecești în islamul din perioada acestora. Dar o descoperire surprinzătoare a fost făcută cu privire la un teolog musulman contemporan cu ei, Jahm ibn Safwan (d. 746). Richard Frank a arătat structura neoplatonică a gândirii lui până la un grad care poate fi considerat cu greu accidental. Jahm nu este considerat a fi printre Mu’taziliți, dar a fost
Jahm ibn Safwan () [Corola-website/Science/333589_a_334918]
-
الدین محمد رومی), cunoscut și ca Jalăl ad-Dīn Muhammad Balkhī (جلالالدین محمد بلخى),Mawlănă (مولانا, "învățătorul nostru"), Mevlânâ, Mevlevî (مولوی "Mawlawī", "învățătorul meu"), sau doar, simplu, Rūmī (1207 - 17 decembrie 1273), poet persan, jurist, om de știință islamic, teolog și mistic sufi. Sunt cunoscuți și ca derviși rotitori, datorită faimoasei lor tehnici de rotire ca formă a "dhikr" (rememorare, pomenire a Divinului). Derviș este denumirea unui inițiat pe calea sufi; rotirea este o parte a unei ceremonii formale numită
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
anului 1204, Raymond de Péreille, unul dintre cei doi seniori de Montségur, a început să reconstruiască castelul care era în ruine de cel puțin 40 de ani. Refortificat, castelul a devenit centrul activităților și casa lui Guilhabert de Castres, un teolog și arhiepiscop catar. În 1233, cetatea a devenit „reședința și capul” ("domicilium et caput") bisericii catare. S-a estimat că fortificația adăpostea aproximativ 500 de persoane, când, în 1241, Raymond VII a asediat cetatea Montségur, dar fără succes. Asasinarea reprezentanților
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
A fost fondată o reședință pentru studenții săraci, „Fernandinum”. Rapid, colegiul este un succes. Numărul studenților trece de la 363 în 1584, la 1.100 în 1618 și la 1.400 în 1749. În 1747, este deschisă o reședință pentru studenții teologi nevoiași: „Josephinum”. Printre profesorii și personalitățile care au creat reputația universității în această primă perioadă: Péter Pázmány (devenit apoi cardinal și primat al Ungariei), Wilhelm Lamormaini și Nicolaus von Avancini. Universitatea a contribuit mult la recatolicizarea Graz-ului și a împrejurimilor
Universitatea din Graz () [Corola-website/Science/333119_a_334448]
-
Rabbi Moshè ben Nahman", sau ca „Rabbenu Moshè Gerondi”, în literatura medievală europeană „Nahmanides”, în catalană Bonastruc ça Porta (în ebraică רבי משה בן נחמן sau acronimul רמב"ן) (1194 Girona -1270 Acra) a fost un învățat evreu catalan, rabin, teolog, jurist, cabalist, comentator al Bibliei ebraice și al Talmudului, filozof,poet și medic. A trăit și activat în cea mai mare parte a vieții la Girona, in Catalonia, iar la sfârșitul vieții s-a refugiat în Castilia sau poate în
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
Itzhak ben Rueven din Barcelona și văr cu rabinul Yona Girondi, cu care a întreținut o corespondență. S-ar putea ca Benveniste de Porta (Ça Porta), magistrat (baillie) al Barcelonei, să fi fost un frate al său. A învățat la teologul Yehuda Ben Yakar, autor de Tosafot, și cu Meir ben Avraham din Trinquetaille, originari din Franța de asemenea a studiat Cabala cu Ezra sau Azriel din Girona. De asemenea a urmat studii de medicină și de filozofie. Din adolescență și-
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
iudaice Halaha sunt: Scrierile lui Ramban în apărarea lui Simeon Kayyara și Alfassi aparțin și ele categoriei de literatură de exegeză talmudică și halahică: (publicat cu Alfassi, [[Veneția]] [[1551]],avand retipăriri frecvente, ediție separată - Berlin 1759) [[Categorie:Rabini catalani]] [[Categorie:Teologi evrei]] [[Categorie:Evrei sefarzi]] [[Categorie:Filozofi medievali]] [[Categorie:Filozofi evrei]] [[Categorie:Medici ai Evului Mediu]] [[Categorie:Misticism evreiesc]]
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
(7 noiembrie 1866 - 5 aprilie 1937) a fost un teolog protestant german, recunoscut pentru activitatea sa de studiere a limbii grecești folosite în Noul Testament, pe care el a arătat-o a fi "koine" sau limba utilizată în mod obișnuit de lumea elenistică a acelor vremuri. Deissmann a fost profesor de
Gustav Adolf Deissmann () [Corola-website/Science/333239_a_334568]
-
(6 ianuarie 1912 - 19 mai 1994) a fost un filozof, sociolog și teolog francez. “Păcatul” care i se impută celui supranumit “omul care a prezis aproape totul” este refuzul lui de a se specializă într-un domeniu și insistența de a se pronunța cu egală competența în domenii că istoria instituțiilor, drept, teologie
Jacques Ellul () [Corola-website/Science/333227_a_334556]
-
religioase și concepte care reflectă contexte de clasă, de gen, sociale și politice din care izvorăsc acele propoziții. Creștinismul liberal privește Biblia drept o colecție de narațiuni care explică, epitomizează sau simbolizează esența și semnificația înțelegerii creștine. Prin urmare, majoritatea teologilor liberali nu privesc Biblia drept lipsită de greșeli, ci cred că scriptura a fost inspirată în același mod în care spunem că un poem a fost inspirat poetului și transmis de el. Creștinismul liberal era încă greu de distins de
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
la tranziția dintre secolele XIX și XX. Credința în autenticitatea istorică a miracolelor era unul din cele cinci teste stabilite în 1910 de Biserica Prezbiteriană pentru a distinge între credincioșii adevărați și falșii credincioși, cum erau "creștinii educați și liberali". Teologii liberali creștini s-au îndepărtat de înțelesurile istorice ale Bibliei și creștinismului. Criticul biblic și fondatorul mișcării de arheologie biblică William Foxwell Albright de la Universitatea Johns Hopkins, a debutat drept critic istoric radical al Bibliei, dar munca sa în arheologia
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
înclinații liberale resping posibilitatea miracolelor, dar mulți dintre ei resping polemica iscată din afirmarea sau negarea acestei posibilități. Teologia creștină liberală datează dinaintea teologiei lipsei de greșeli a Bibliei. care a fost propusă pentru prima oară în 1881 de doi teologi prezbiterieni conservatori, Benjamin B. Warfield și Archibald Alexander Hodge. Deci la inceputurile creștinismului liberal credința respectivă nu a jucat niciun rol. Mai degrabă, teologii liberali creștini erau foarte clari în a respinge învățăturile ortodoxe creștine cum ar fi nașterea de către
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
lipsei de greșeli a Bibliei. care a fost propusă pentru prima oară în 1881 de doi teologi prezbiterieni conservatori, Benjamin B. Warfield și Archibald Alexander Hodge. Deci la inceputurile creștinismului liberal credința respectivă nu a jucat niciun rol. Mai degrabă, teologii liberali creștini erau foarte clari în a respinge învățăturile ortodoxe creștine cum ar fi nașterea de către o virgină, învierea și autoritatea scripturii în favoarea unei viziuni asupra lumii secular-științifică. În acest sens, mulți teologi liberali creștini au fost confundați cu cercetarea
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
nu a jucat niciun rol. Mai degrabă, teologii liberali creștini erau foarte clari în a respinge învățăturile ortodoxe creștine cum ar fi nașterea de către o virgină, învierea și autoritatea scripturii în favoarea unei viziuni asupra lumii secular-științifică. În acest sens, mulți teologi liberali creștini au fost confundați cu cercetarea critică a Bibliei, care a apărut în Germania spre sfârșitul secolului al XVIII-lea prin cercetători cum ar fi J.G. Eichorn din Goettingen. Însă tradiția istoriografiei critice germane în mare nu era liberală
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
trebuiau înlocuite prin colectivism, socialism, internaționalism și pacifism, respectiv. Altă mișcare teologică ulterioară din protestantismul "mainline" a inclus teologia eliberării, forme filosofice de creștinism postmodern și diverse influente teologice cum ar fi existentialismul creștin (pornind de la Søren Kierkegaard și incluzând teologi și cercetători ca Rudolf Bultmann și Paul Tillich) și chiar mișcări conservatoare ca neo-evanghelicii, neo-ortodoxia și paleo-ortodoxia. Dean M. Kelley, un sociolog liberal, a fost însărcinat la începutul anilor 1970 să studieze problema și a identificat motivul declinului bisericilor liberale
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
progresului” și „Clubul amatorilor de știință” și a fost ales în fruntea lor.În 1874-1877 s-a aflat în Europa, unde a cercetat obiceiurile și modul de funcționare al societății și guvernării. La 22 ianuarie 1877, cu încurajarea gânditorilor și teologilor reformiști Jamal ad-Din Al-Afghani și Muhammad Abduh, Sanua a înființat și scris revista satirică "Abou Naddara" ("أبو نضارة"), care a devenit curând populară în rândurile publicului instruit și chiar ale celor analfabeți cărora trebuia să li se citească articolele. Din cauza
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
(n. 29 august 1938, Gepiu, jud. Bihor) este un teolog și profesor universitar român, militant pentru ecumenism. A avut o bogată activitate didactică desfășurată mai întâi în cadrul Seminarului Teologic din Caransebeș și ulterior pe tărâm universitar (Facultățile de Teologie de la Universitățile "Lucian Blaga" din Sibiu, de Vest din Timișoara, din
Dumitru Abrudan () [Corola-website/Science/334867_a_336196]
-
, cunoscut și ca Paisie de la Neamț sau Paisie cel Mare (în , în ; n. 21 decembrie 1722, Poltava, Malorusia - d. 15 noiembrie 1794, Mănăstirea Neamț), a fost un călugăr și teolog ortodox care a contribuit la înnoirea monahismului ortodox prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea Filocaliei. El a fost un îndrumător al vieții monahale din Moldova și este considerat în prezent o figură de seamă a istoriei Bisericii Ortodoxe. Ucrainean prin
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]