5,219 matches
-
secolului al XX-lea numită disonanță cognitivă, din cauza căreia să născocească povestiri despre evenimente glorioase din trecut, cu ajutorul cărora să-și depășească supărările. Nu așa funcționează lucrurile în istorie. Același lucru se poate spune despre explicația oferită de mai mulți teologi, începând cu Rudolf Bultmann și terminând cu Edward Schillebeeckx. Acesta din urmă susținea că, atunci când ucenicii au mers la mormânt, mințile lor erau atât de pline de lumină, încât nu mai conta dacă trupul era sau nu acolo. Prin această
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
înseamnă că ceea ce s-a întâmplat a fost atât de intens și dramatic încât, instantaneu, a dat naștere la repovestiri entuziasmante și, poate, confuze. Repet, nu pretind că cele afirmate ar fi o probă matematică a învierii lui Isus. Unii teologi se agită din cauza asta și își imaginează că, dacă apelezi la istoriografia Iluminismului pentru a înțelege ce s-a întâmplat de Paști, tratezi istoriografia Iluminismului ca și cum ai fi Dumnezeu, forțând toate ca să se potrivească în ea. Nu asta fac aici
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
allemande de la première pârtie du XXe siècle, și al lui Gabriel-Philippe Widmer, L’interprétation barthienne d’Exode 3,14, singurul mai aproape de preocupările noastre. Căci, după un periplu prin aerul rarefiat al metafizicii, al esoterismului și al teologiei naturale, exegeza teologului protestant Karl Barth care dezontologizează Ex 3,14 și îl leagă de expresia „Cel care este, Cel care era și care vine” din Apocalips 1,8 ne readuce pe terenul ferm al unei hermeneutici fidele gândirii biblice, o hermeneutica „auto-interpretativă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Este un comentariu lexicografic tipic, bazat pe lista lui Sufy"n. Fiecare nume divin constituie un pretext pentru a explica toate sensurile în care e folosită respectivă rădăcina, chiar dacă nu au legătură cu sensul numelui respectiv. • Abó Manœór al-Baghd"d (teolog aš‘arit, m. 429/1037), Tafsr ’asm"’ All"h al-≤usn" (titlul ms. de la British Library, Londra, Or. 7547) sau Tafsr al-’Asm"’ wa œ-œif"t (titlul ms. de la Istanbul, Rešid Efendi 497). Este un studiu foarte complet
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
calificative că maw"d, d"fi‘, :"kir, s"tir/satt"r. Considerațiile de ordin lexicografic, cu care începe fiecare comentariu, sunt aproape la fel de amănunțite că și la al-Zamm"m, iar cele teologice și juridice depășesc adesea subiectul. • Abó Bakr al-Bayhaq (teolog și tradiționist aš’arit, m. 458/ 1066), Kit"b al-’Asm"’ wa œ-œif"t. Lucrarea este voluminoasa: în ediția îngrijita de șeicul KawÖar, publicată la Cairo în 1939 și retipărita la Beirut f.a., are peste 500 de pagini. Se prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
az-Zna, ed. Husayn al-Hamd"n, ț. I (Cairo 1957), pp. 128-131; ț. ÎI (Cairo 1958), pp. 12-128. Este o lucrare de lexicografie care își propune să explice sensul tuturor termenilor din limba arabă care le sunt necesari juriștilor și teologilor. Printre acești termeni se află și aproape jumătate (46) din numele divine pe care le conține lista lui ‘Abd al-‘Azz. Explicațiile sunt pur filologice. • Abó al-Hasan al-Aš‘ar (m. 324/935), Maq"l"t al-isl"miyyn, ed.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
All"h este, la musulmani, numele propriu al lui Dumnezeu și corespunde lui YHWH al evreilor, iar așa-numitele „nume frumoase” exprimă realitatea concretă a Dumnezeului lui Muhammad mult mai bine decât listele de atribute divine (œif"t) elaborate de teologi. Grupează apoi tematic numele divine, fără a menționa, ca sursă, vreo lista tradițională; de altfel, nu apar decât 80 de nume. Rubricile sunt: „All"h în sine și pentru sine” (35 de nume), „All"h în raporturile sale cu creația
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
indicele de la sfârșitul traducerii franceze a Coranului realizate de Régis Blachère. Sub fiecare rubrică, își propune să grupeze nu numai numele și calificativele atestate în Coran și în diversele tradiții, ci și pe cele ce țin de limbajul tehnic al teologilor: atât pe cele admise, cât și pe cele respinse. Semnalează o dificultate de realizare majoră: polisemia multor nume. Nu intenționează să ocolească dificultatea în maniera lui Halm, care n-a reținut decât un sens pentru fiecare nume comentat, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
generozitate: 8 nume (al-Wahh"b, al-W"si‘, al-Karm, al-Razz"q, al-B"si”, al-N"fi‘, al-Mughn, al-Barr); 10. judecată: 4 nume (al-′akm, al-‘Adil, al-Muqsi”, al-Raš d). Felul acesta de grupare tematica diferă de clasificările tematice ale teologilor mu‘taziliți (‘Abd al-labb"r, ‘Abb"d b. Sulaym"n), sau aš‘ariți (Abó Ish"q al-Isfar"’ n, preluat de Bayhaq și Ibn ‘Arab), cu distincția lor între numele și atributele esenței divine și cele ale actului, sau de clasificările
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Huwa, apoi au prefixat acestui pronume așa-zisul l"m al-milk (= l ce indică posesia), căci ale lui sunt toate, ajungându-se astfel la forma lahu, iar apoi, din venerație, au adăugat articolul hotărât, lungind și vocală a72. Dar cei mai multi teologi sunniți, cu excepția mu‘taziliților, preferă să considere acest nume că pe un nume propriu. Oricum, cititorii și auditorii Coranului așa l-au perceput și îl percep. Din exemplele de traducere citate, constatăm că traducătorii optează fie pentru păstrarea numelui ca
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1Spune: «Unul este Dumnezeu. 2Dumnezeu!... Absolutul! 3El nu naște și nu se naște 4și nimeni nu-i este asemenea.»” (GG) D. Rahbar 113 e de părere că semnificația de „veșnic” este o evoluție post-coranică și că a fost adoptată de teologi probabil fiindcă în arabă nu există un termen pentru „veșnic” - o ființă fără început și fără sfârșit. Ideea de veșnicie e prea abstractă pentru a-și află locul într-o Carte care se ocupă mai degrabă cu relația dintre Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
datorie)”, l-au interpretat fie în sensul de „liber de orice imperfecțiune” și deci echivalent al lui Quddós, Sal"m, fie în acela de „neavând nici o obligație”, ambele menționate de Baghd"d. E un fapt curent pentru multi lexicografi și teologi să facă abstracție de context, dând atenție mai degrabă sensurilor unei rădăcini sau alteia. Exegeții au mai propus și alte interpretări, pornind de la verbul bar", yabr129, dar acestea depășesc preocupările studiului de față. Yusuf Ali își justifică în notă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
s-a ajuns la ideea de binefacere gratuită și abundență. Traducerea în românește care conține cuvântul „hâr” este adecvată, principalele componente de sens ale acestuia fiind binefacerea și gratuitatea. În majoritatea contextelor faðl are atributul ‘a:m, „imens, nemăsurat”. Disputele teologilor privesc pe beneficiarii harului divin: în privința credincioșilor, menționați la 3, 152/146, nu există dubii, însă e vorba și de oameni în general (2, 243/244) sau chiar de întreaga creație (3, 174/168). Teologii comentatori au căutat în general
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a:m, „imens, nemăsurat”. Disputele teologilor privesc pe beneficiarii harului divin: în privința credincioșilor, menționați la 3, 152/146, nu există dubii, însă e vorba și de oameni în general (2, 243/244) sau chiar de întreaga creație (3, 174/168). Teologii comentatori au căutat în general să limiteze această deschidere generoasă, pentru a salvgarda dreptatea divină 151. Semnificații de bază: binefăcător generos și necondiționat. 2.1.13.10. (al-)Wadód: SOI „iubitor” (11, 92)/ „iubește” (85, 14); ASM „Binevoitor”/„Cel Plin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
oameni pe care îi va aduce Dumnezeu, iubiți de El și care îl iubesc. ‚att"b mai admitea un mod de a înțelege acest nume: că factitiv: Allah i-ar face pe credincioși iubiți de celelalte creaturi ale sale. Potrivit teologilor sunniți, iubirea lui Dumnezeu față de credincioși și cea a credincioșilor față de El nu sunt de ordinul sentimentului, ci de ordinul voinței. Probabil de aceea traducerea ASM, spre deosebire de celelalte, a preferat termenul de „Binevoitor”. Semnificație de bază: mult iubitor. 2.1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
construirea unei evocări riguroase, bazate pe fapte verificabile, a trecutului (pentru istorici, mitul va fi asociat cu memoria nesigură, cu zvonurile, cu povestirile exagerate); b) salvarea credinței religioase și Întemeierea ei pe o viziune nobilă asupra divinului (pentru filosofi și teologi, mitul va fi asociat cu scandalosul, sălbăticia, spaimele și experiențele primitive); c) identificarea unor sisteme de explicare pozitivă a universului Înconjurător (pentru primii „fizicieni” și filosofi, mitul va fi un exponent al necunoașterii cauzelor naturale, al ascunderii acestora sub haina
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau a „arhetipurilor umanității” (E. Jung); i) un instrument de coeziune socială, o formă de conștientizare a imaginii unei societăți despre ea Însăși (E. Durkheim și școala funcționalistă); j) o formă de transmitere a unor revelații de ordin transcendental (de la teologii antici la cei moderni, de la orfici la poeții romantici ai secolului al XIX-lea, de la filosofi precum Plotin sau W. Schlegel la istorici ai religiilor precum M. Eliade sau W. Otto). Această poziționare culturală aparte ne ajută să Înțelegem de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
introdusă și poziția socială a mitului: contextul performării, atitudinea colectivității, comportamentele audienței. Rolul social și atitudinea față de mit Încă de la Platon, mitul, În accepția sa de povestire fictivă, a fost Învestit cu funcții sociale. Niciunul dintre interpreții mitului, fie ei teologi, istorici ai religiilor, literați, folcloriști sau sociologi și antropologi nu a negat vreodată legătura dintre mit și corpusul social. Mitul servește afirmării relațiilor cu divinitatea, creării de modele de comportament exemplare, explicării fenomenelor Înconjurătoare, eliberării de pulsiunile instinctive dăunătoare, perpetuării
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu stă În simplul act al transmiterii unui mesaj, ci În crearea și menținerea unei legături permanente și profunde Între individ sau societate În ansamblul ei și lumea puterilor supraomenești. Nu comunicarea este tema lor fundamentală, ci comuniunea. Din perspectiva teologilor sau a reprezentanților fenomenologiei religiilor, acesta este un act personal de credință, Încărcat cu valori mistice. Din perspectiva antropologilor, este un act social, Întemeiat pe anumite reprezentări simbolice și materializat prin diferite reguli de acțiune socială. În esență, modelul comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
largă de țărmul Noii Guinee”, ce-i va purta numele, din martie 1700 (Australia..., p. 32) 104 H. Matei, op. cit., p. 17. 105 Ibidem, p. 13-14. 106 Așa era denumită Într-un memoriu adresat papei Alexandru VI și sprijinit de teologul Vincent de Paul, printre care Bouvet de Lozier, Louis Antoine de Bougainville, D’Urville, Kerguelen, Marion Dufresne H.Matei, op. cit., p. 14. 107 La bordul fregatei „La Boudeuse” pornește, la 5 decembrie 1766, cu misiunea de a explora apele Pacificului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Ceylon, de unde prin Sumatra și Djawa, ancorează În sudul Chinei (Enciclopedia descoperirilor geografice, p. 162). 646 Ibidem; vezi și Atlas de istorie a lumii, p. 73. 647 Sfericitatea Terrei a fost susținută În Epoca Renașterii de Pierre d’Ailly (1350-1420), teolog și cardinal francez, de cosmograful Toscanelli (1397489 Avuțiile acestei zone au atras numeroșii navigatori și cuceritori portughezi, și mai târziu spanioli, olandezi, englezi. Alfonso de Albuquerque ocupă Peninsula Malacca (1511)648, Antonio și Francisco d’Abreu fac incursiuni pe țărmurile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pe care ne-o punem, din perspectivă creștină, este următoarea: cum să acceptăm astăzi, să respectăm și să promovăm valorile umane, mai ales dreptatea și solidaritatea, în sintonie cu valorile economice la scară globalizată? Conceptele fundamentale la care se referă teologii, bazându-se pe Sfânta Scriptură și pe valorile creștine, în general, sunt: respectul față de persoana umană, destinația universală a bunurilor și funcția socială a proprietății, iubirea mai cu seamă a săracilor și participarea activă la viața societății. Aceste concepte implică
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
activă la viața societății. Aceste concepte implică accesul fiecăruia la o parte justă a beneficiilor economice, oportunitatea de a avea un loc de muncă adecvat capacităților proprii, co-responsabilitate în decizii care au urmări asupra vieții economice a celor interesați. Intervențiile teologilor, ale episcopilor și ale Suveranului Pontif sunt exprimate, în principal, în termeni de denunțare și îndemn. Orientările discursului etic și social privind globalizarea pot fi prezentate astfel: în viața de fiecare zi există o mare diferență între țările bogate și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mânie, sau când suntem păcăliți de către rațiune. Ceea ce este într-adevăr semnificativ pentru tratarea noastră constă în așezarea scânteii conștiinței alături de „Spiritul care mijlocește pentru noi prin gemete de neexprimat”. Făcând un salt în timp, este relevantă gândirea filosofului și teologului englez John Henry Newman (1801 -1890), mai ales pentru tema conștiinței ca loc al întâlnirii cu Dumnezeu. El recunoaște că este conștiința cea care implică un raport între suflet și ceva extern, superior ei. Este vorba de un raport cu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
al minții. În ceea ce privește dinamismul conștiinței, ea îndeamnă continuu la apropierea de centrul ființei, ocupat de Dumnezeu. Ne interesează modalitatea în care conștiința acționează expunându-se chiar posibilității de a greși, și cum se poate întâmpla această situație. Referința la studiul teologului iezuit german, Joseph Fuchs (1912-2005), poate fi de un real folos. El afirmă despre conștiință următoarele: „Dacă conștiința, în multiplele sale sensuri, este numită «vocea lui Dumnezeu», acest lucru este evident doar în parte: cuvântul conștiinței fundamentale prezent în ea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]