9,719 matches
-
moderne, de Rimbaud à nos jours, realizată împreună cu Irina Mavrodin și Micaela Slăvescu. Va colabora la dicționarul Scriitori francezi (1978) cu articole ce se remarcă prin seriozitatea și noutatea informației ca și prin amprenta personalității sale asupra interpretării operelor. Ca traducător se apleacă mai cu seamă asupra epocii moderne și contemporane, publicând, între 1956 și 1971, traducerea romanelor Izbânda familiei Rougon de Zola, Familia Thibault de Roger Martin du Gard și Obermann de Sénancour (ultimele două însoțite de ample prefețe). SCRIERI
DIMITRIU-PAUSESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286781_a_288110]
-
DIMITRIU, Eugen (1.X.1923, Sărata-Cetatea Albă), istoric literar și editor. Este fiul Varvarei (n. Samson) și al lui Vladimir Dimitriu, funcționari. După studii la Facultatea de Drept a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, este, succesiv, traducător și translator la câteva întreprinderi din Fălticeni și Suceava; devine din 1971 muzeograf și documentarist la Muzeul din Fălticeni, unde ctitorește „Galeria oamenilor de seamă” în casa Lovineștilor, muzeograf la Muzeul Județean Suceava, din 1978 conducând și organizând Fondul memorial-documentar
DIMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286774_a_288103]
-
, Alecu (Alexandru) (1806, Bezin, azi Donici-Orhei - 20.X.1865, Piatra Neamț), fabulist și traducător. Născut într-o familie boierească, D. este unul dintre cei patru copii ai Elenei (n. Lambrino) și ai lui Dimitrie Donici (frate cu Andronache, vestit pravilist). Învață acasă, cu dascăli tocmiți anume, după care, în 1819, este trimis la Liceul
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
DORIAN, Emil (16.II.1891, București - 1956, București), poet, prozator și traducător. Este fiul Ernestinei și al lui Herman Lustig. A început să publice versuri originale și traduceri în „Noua revistă română” (1912-1913), semnând Castor și Pollux, pe când era student la medicină în București. După războiul din 1916-1918 (la care a participat
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
Miron Grindea], „Romanul greierului”, „Adam”, 1937, 99; Călinescu, Ist. lit. (1982), 850-851; Ov. S. Crohmălniceanu, „Otrava”, CNT, 1947, 64; Paul Georgescu, Otravă și antidot, FLC, 1948, 2; Mihail Petroveanu, Emil Dorian, GL, 1956, 24; Veronica Porumbacu, Emil Dorian, poet și traducător, RCM, 1973, 310; Emil Dorian, „Jurnal din vremuri de prigoană”, RCM, 1996, 29; Iosef Eugen Campus, Emil Dorian, „Minimum” (Tel Aviv), 1997, 120, 121; Mirodan, Dicționar, II, 144-165; Dicț. scriit. rom., II, 128-129. C.T.
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
, Leonid (11.I.1926, Ismail - 5.XII.1987, București), poet și traducător. Este fiul Nadejdei Dimov. Când avea trei ani s-a stabilit împreună cu bunicii la București. Își ia bacalaureatul, în 1944, la Colegiul „Sf. Sava” din București, după care face studii, fără să le încheie, la Facultatea de Litere și Filosofie
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
, Petre (10.III.1856, Tohat, j. Sălaj - 31.X.1953, București), poet și traducător. Fiu al Agapiei (n. Bran) și al lui Nichifor Dulfu, intelectuali ai satului, D. urmează liceul la Baia Mare și Cluj, în orașul de pe Someș făcând și studii universitare. Este profesor, pentru scurt timp, la Școala Normală din București, profesor și
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
Hasdeu o colecție de lirică populară din Gârceiu, județul Sălaj; aici aproape toate textele se caracterizează, opinează Ovidiu Bârlea, printr-o „șlefuire rar întâlnită, care le face deosebit de atractive”. D., care cunoștea câteva limbi străine, s-a remarcat și ca traducător din dramaturgia elină; Ifigenia în Aulida (1879) și Ifigenia în Taurida (1880), transpuse din Euripide, au fost distinse, la ediția a doua (1902), de Academia Română, cu Premiul „Adamachi”, prilej cu care filologul clasic și profesorul de latină, academicianul Nicolae Quintescu
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
DRAGOMIR, Mihu (pseudonim al lui Mihail C. Dragomirescu; 24.IV.1919, Brăila - 9.IV.1964, Giurgiu), poet și traducător. Este fiul Octaviei-Olimpia (n. Rădulescu) și al lui Constantin Dragomirescu, învățători. După cursurile primare și începutul celor secundare la Brăila (Liceul „N. Bălcescu”), e transferat la Liceul „Gh. Șincai” din București (1933), apoi înscris la Liceul Comercial „Petre Băncotescu” din
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
DRIMBA, Ovidiu (3.IX.1919, Marginea, j. Bihor), istoric literar, comparatist și traducător. Este fiul Mariei (n. Samuilă) și al lui Eugen Drimba, învățător, si frate cu Lucian Drimba. Urmează Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (1930-1938), apoi se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1938-1942), luându-și licență
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
, Radu (a doua jumătate a sec. XVIII), traducător și cronicar. Fiu al preotului Dimitrie Duma din Șcheii Brașovului, D. a fost cântăreț bisericesc și dascăl al copiilor din parohia șcheiană între anii 1772 și 1790. Fiind „foarte cuvios și vrednic”, a tălmăcit mai multe scrieri religioase din limbile
DUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286897_a_288226]
-
, Ioan Gherasim (31.VII.1800, Bengești, j. Gorj - 26.X.1857), traducător. Elev al lui Gh. Lazăr și al lui I. Heliade-Rădulescu (a urmat cursurile școlii de la „Sf. Sava” din București, din 1818 până în 1825), G. a fost și un inimos discipol al lor în activitatea didactică și culturală. În 1832, odată cu
GORJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
GRĂDIȘTEANU, Grigore (14.IX.1816, București - 28.II.1893, București), traducător. Fost elev al Colegiului „Sf. Sava”, devenit, în 1835, inginer topograf, apoi „cap de masă” la Cancelaria Domnească (după 1840), G. era unul dintre tinerii intelectuali care, grupați în jurul lui I. Heliade-Rădulescu, au participat la inițiativele culturale ale acestuia. Pentru
GRADISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287326_a_288655]
-
literară sunt destul de rare și se situează sub valoarea poeziei și prozei. Demnă de semnalat este inserarea unor meritorii încercări de transpunere în germană a unor poeme eminesciene (Luna codrii îi pătrunde, Pe un album, Stau în cerdacul tău, Sonet), traducătorul fiind Ioan Longhin Nicolau, și a două interviuri cu scriitorii I.A. Bassarabescu și Cezar Petrescu. I.M.
GRAI MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287328_a_288657]
-
, Ion (pseudonim al lui Alexandru I. Hodoș; 30.XII.1863, Roșia Montană, j. Alba - 30.III.1929, București), prozator, gazetar și traducător. Este fiul Anei Balint, fiica protopopului și prefectului revoluționar Simion Balint, și al academicianului și omului politic ardelean Iosif Hodoș. Enea Hodoș și Nerva Hodoș sunt frații săi. Face primii ani de școală în satul natal și își continuă studiile
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
O reprivire (1928), singura lucrare încheiată dintr-un proiect literar mai amplu, ce ar fi cuprins monografii despre I.L. Caragiale, B. Delavrancea și G. Coșbuc. G. a publicat și o broșură cu observații asupra limbii literare, Știi românește ? (1911). Ca traducător, s-a dovedit foarte iscusit și nu mai puțin activ, tălmăcirea capodoperei goetheene Faust, apărută în 1906, reeditată în 1914 și în 1930, fiind cea mai bună versiune în românește înainte de traducerea lui Lucian Blaga. Pentru Teatrul Național din București
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
GRIGORE RÂMNICEANU, (c. 1763-1828), cărturar și traducător. G. a îmbinat viața monahală cu preocupările culturale proprii centrului de la Râmnic. Știa limba greacă, avea cunoștințe de astronomie și matematică, de istorie și geografie și era interesat de Enciclopedia franceză. Ierodiacon la Episcopia Râmnicului de la șaptesprezece ani, este ieromonah
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
de pe lângă Mitropolie, iar mai târziu dascăl la „Sf. Sava”. Egumen al mănăstirii Vieroși de lângă Pitești, în 1822 este numit episcop de Argeș cu sprijinul domnitorului Grigore D. Ghica. Activitatea lui G. unește deopotrivă munca de diortositor (corector) și copist, de traducător și autor al unor importante prefețe. În primii ani de viață monahală el transcrie o serie de manuscrise. Au rămas, din 1780, două miscelanee teologice și o copie după tipăritura lui Antim Ivireanul, Floarea darurilor, două copii, din 1781 și
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
GRĂMESCU, H.[aralambie] (18.I.1926, Plenița, j. Dolj - 2003), poet și traducător. Este fiul Elisabetei (n. Odinescu) și al lui Ionel Grămescu, țărani. Frecventează Facultatea de Medicină la Cluj (1945-1949), Școala de Literatură „M. Eminescu” la București (1950-1952) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1964-1965). Între 1950 și 1972 este, pe
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
GRIGORIU, Petru V. (1.V.1855, Iași - 29.XI. 1903, Iași), poet și traducător. Fiu al lui Vasile Grigoriu, slujbaș la Curtea domnească din Iași, G. se înrudea, prin mamă, cu Gh. Asachi. A fost trimis la Paris, unde a urmat Liceul „Louis-le-Grand”, bucurându-se de protecția lui Edgar Quinet, ginere al lui Gh.
GRIGORIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287361_a_288690]
-
vieții a colaborat la revista „Arhiva”. A început să scrie poezii fiind încă elev, dar versurile sunt reci și convenționale. S-a remarcat mai ales în specia imnului eroic. G. poate fi considerat, în epocă, unul dintre cei mai buni traducători. Autorii către care și-a îndreptat atenția au fost Victor Hugo și Alfred de Musset, din care a tălmăcit numeroase versuri. Din opera celui dintâi a selectat poeziile și poemele cu tematică exotică, fără a le neglija nici pe acelea
GRIGORIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287361_a_288690]
-
GRECEANU, Șerban (? - c. 1710), cărturar, traducător și autor de versuri. Este de fel - ca și fratele său, cronicarul Radu Greceanu - din satul Greci, aparținând ținutului Vlașca. I se mai zicea și Dragomirescu, după numele satului dâmbovițean unde a ctitorit o biserică. Ilinca, prima lui nevastă, era
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
, Mihai (14.ÎI.1937, Sibiu - 31.III.1998, Brașov), eseist și traducător. Este fiul Ioanei (n. Maican) și al lui Panait Gramatopol. A urmat liceul la București, absolvind în 1954. Licențiat al Facultății de Limbi Clasice a Universității bucureștene (1959), se specializează în domeniul istoriei lumii greco-romane, remarcându-se de-a lungul
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
, Grigore H.[aralamb] (26.X.1843, Țăndărei, j. Ialomița - 8.XI.1897, Bacău), poet, prozator, traducător și gazetar. Dintr-o familie de negustori (bunicul, un macedonean, venise în țară din Costopolis), G. era fiul Mariei (n. Baldovin) și al lui Haralamb Grandea. Învață la Școala Națională de Medicină și Farmacie a doctorului Carol Davila, terminând, în
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
fenomen de generație”, cum îl definea Pompiliu Constantinescu. G. își plânge singurătatea, tristețea, amorurile neîmplinite, cugetă la trecerea vremii, cultivă motive noi, ce țin de exotism, demonism ori macabru (Emirii, Danțul morții ș.a.). El a fost cu siguranță un bun traducător, dornic să transpună în românește, ca altădată Heliade, din marii poeți ai lumii (Anacreon, Horațiu, Ovidiu, Dante, Hafiz, Shakespeare, Bürger, Klopstock, Schiller, Goethe, Byron, Uhland, Lamartine, Pușkin, Mickiewicz). Pe lângă poezie, scrie și multă proză, însă doar două romane au fost
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]