8,428 matches
-
orfice ("coapsele tale / cântec de dor") și o transcrie într-o imagistică ținând mai degrabă de idealitate, de vizionarism. În general, percepției strict senzoriale îi este preferată potențialitatea actului, iluzia epifaniei erotice: "dormi/ goală ca o fericire despletită/ înăuntrul meu/ tulburând primul țipăt al pământului/ mi l-a dăruit Dumnezeu/ când am fost năzuit/ din fărdedurerea întunericului dinainte//... mă mor/ lungit/ între visele cu tine/ înșirate în toate cele șapte zile/ în palma vecinic pogorâtă a astei clipe/ rugându-mă/ ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Editura Dyonisos, Craiova, 1999; Dintr-o haltă părăsită, Editura Augusta, Timișoara, 2000; Pornind de la zero (antologie de versuri), Editura Cartea Românească, București, 2000; Între două lumi, antologie de versuri în română, spaniolă, franceză, engleză, Editura Cogito, Oradea, 2001; Nimic nu tulbură ca viața, Editura Dacia, Cluj, 2004; Aries (antologie de versuri), Editura Junimea, Iași, 2004; Între două lumi (antologie de versuri în română, spaniolă, franceză, engleză, germană), Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2006; Noduri pe linia vieții (antologie de versuri), Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
metamorfozei continue, ascultă de aceeași logică a asimilării dramatice a expierii, o etapă necesară în procesul devenirii ontologice având ca punct esențial exorcizarea ei. În acest sens trebuie privit și textul antologic numit Când vine îngerul, selectat din Nimic nu tulbură ca viața (Editura Dacia, Cluj, 2004); frumoasă litanie a întâlnirii îndelung amânate, în fine așteptate, Când vine îngerul e nodul final, al definitivei pierderi de sine, al estropierii ce nu mai îngrozește, căci este simultan o reîntâlnire cu dătătoarea de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celei foșnitoare, pline de embleme ale eternității și ispite repede trecătoare, de figuri hieratice și povești superbe, de oameni ce seamănă a pești și pești ce seamănă a oameni, în sfârșit, de "păsări mari (care) țin lumina în loc/ să nu tulbure crâmpeiul de apă". Doar în aparență, protagonistul acestor poeme trase mereu în pasta grea a culticului este Rodion, Bunul Rodion care "își ascundea dorințele/ într-un solz/ pe care-l avea de prunc subsuoară/ precum peștii branhiile./ Pășea prin praful
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iar pergamentele și incunabulele poetului se întunecă din ce în ce mai tare. În versuri de o aspră limpiditate, el alege finalmente să își întoarcă spovedania într-o rostire a morții epurată de lestul speranței: " Pleci și mă lași/ cu heruvii în Iași / sat tulburat de spahii,/ clopotniță/ în care doar morții sunt vii". Încă dintr-o veche Monă-Monadă (V), se amintea de altfel, sub pretextul fantazării pe un motiv biblic, cel al dansului eretic cu o ciudată, voluptuoasă Salomee postmodernă, regimul orbecăirii subiectului liric
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
L'inconnue, în La parure, p.685]. Costumul sculptează, cât permite codul estetic al epocii, corporalitatea sensibilă a Parizienei. Natură țesăturii (satin, mătase, dantelă, catifea) conota senzualitatea atingerii. Încorsetata, decorată cu mănuși și pălărie, în mătase, blănuri și dantele, Pariziana tulbură sufletele și inimile bărbaților. "Quand elle traversa leș salons, dans să grande robe de faille roșe à longue traine Louis XIV, encadrée de hautes dentelles blanches, îl y eut un murmure, leș hommes se bousculèrent pour la voir" [Zola, La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al meu din tinerețe, Amedeo Hodnig, coleg cu mine la gimnaziul din Fiume. (...) La Bologna, lui Amedeo i se aprinseră călcâiele după o fată, pe care într-o zi o văzu trecând pe sub fereastră lui la braț cu doi băieți. Tulburat de ceea ce i se păruse o trădare, lua o foaie de hârtie și scrise următoarele versuri ale lui Leopardi: Până și clipă când râvnita moarte / alături îmi va sta și nenorocul / va fi să-mi curme, cănd străină vale / îmi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
imagine proprie despre Om: pe jumătate din aur și pe jumătate din sânge, a cărui viața curge dialogând neîntrerupt cu moartea.195 Acestea erau primele semne ale meditației despre durerea fizică și morală a ființei umane, ce avea să îl tulbure pe tot parcursul existenței. La șaptesprezece ani poetul mărturisea că se simțea mai bătrân.196 La maturizarea timpurie contribuise, cu siguranta, nomadismul prin localitățile Siciliei, unde trebuia să iși urmeze tatăl, silit să se mute permanent din pricina meseriei de impiegat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
un singur centru / tăiate de austrul ce negru vuiește. (Apăstătută) 307 Apă ca materie fecunda desemnează metaforic inima în care se oglindește realitatea. Privită că lichid fecund, interioritatea primește elementele naturii exterioare: ghindele și frunzele care tac înăuntru, asadar nu tulbură adâncimea apei imobile liniștite, indicând astfel scăderea forței creatoare. Adverbele intorno-împrejur și dentro-înăuntru tensionează o limită între exterioritate și interioritate, un obstacol care filtrează elementele din afara ce ating doar suprafața apei (a interiorității), lăsând urme ușoare, efemere. De aici nereușită
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și mai dramatic decât mulți alți poeți ai timpului sau ceea ce Carlo Bo consideră cea mai înaltă treaptă a încercării leopardiene: întrebările constante, profunde, întrebările disperate cu privire la prezența omului pe pamant.335 Pe Quasimodo misterul existenței îl fascina și îl tulbură: Caută rădăcinile și sensurile tainice ale misterelor. Cand nu le găsea se simțea lovit de o pedeapsă ce îl mâhnea și al carei deznodământ era constant amânat.336 În poezie, căutarea neîncetata a unor răspunsuri se citește în reprezentări ale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nu se confundă cu cel de regim economic, ce trimite la rădăcini concrete și inevitabil impure sau incoerente. Conceptul de sistem economic permite depășirea antinomiei dintre înțelegerea generală și teoretică și infinita varietate de experiențe istorice observabile, antinomie care a tulburat reflexia economică o lungă perioadă de timp. Karl Polanyi lansează în lucrările sale conceptele de "economie inserată" și cel de "economie neinserată". Primul este specific societăților arhaice, economiei naturale, în care economicul nu era autonom, ci inserat în ansamblul activității
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mai mare. Evoluția sistemelor economice seamănă cu un proces filogenetic, generator de diversitate și specializare, deci producător de forme mai complexe. Evoluția presupune trecerea de la omogenitate la eterogenitate, progresul economic presupune complexificare. Inovațiile și inițiativele antreprenoriale produc desigur bulversări care tulbură ordinea existentă. Dar tot ce la început apare drept contradictoriu sau ireductibil se structurează treptat într-un întreg organic. Acestea sunt fluctuații ciclice, de dezorganizare-reorganizare, care sunt normale. Ele fac ca sistemele economice să nu cunoască optimul decît ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului". Aceasta nu garantează însă că încercarea de a reunifica spațiul ex-sovietic în noile condiții geopolitice și geoeconomice nu poate fi o catastrofă încă și mai mare. Orice schimbare a guvernului rus surprinde și tulbură scena politică mondială și piețele financiare, întărind afirmația că lumea se cutremură la fiecare strănut al noilor țari. Deși există temeri privind o eventuală revenire a comunismului, nu cred într-o asemenea întorsătură a istoriei. În primul rînd, noul președinte
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de la vechiul brahmănism, bazat pe ritualismul abstract al textelor vedice, la flexibilitatea noului brahmănism. 13. Precum cel întrupat în acest [trup] trece prin copilărie, tinerețe și bătrânețe, tot așa trece [după moarte] și în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta. [...] 30. Cel întrupat în toate trupurile este pururi de nevătămat o Bhărata; de aceea nu trebuie să plângi vreo ființă. [...] 61. Stăpânind toate simțurile, stai concentrat, avându-mă pe mine drept ultim scop; cel care-și are simțurile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de fapt, "realitate indiană speculativă și fantastică" (ibidem, 58). 12. Toate stările [celor trei Tendințe], sattva, rajas și tamas, să știi, pleacă de la mine; nu eu sunt în ele, ci ele sunt în mine. 13. Toată această lume cu mintea tulburată de stările alcătuite din cele trei Tendințe nu mă recunoaște pe mine, care sunt dincolo de ele, neclintit (nesupus devenirii) [...] 30. Cei care mă cunosc ca esență a ființelor (adhibhüta), a zeilor (adhidaiva) și a sacrificiului (adhiyajña), având gândirea concentrată, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
manifestările față de Maria...călugării lui Eminescu au nevoie de rasa neagră pentru a accede la sacru, dar și de iubirea Mariei/Cezarei pentru a ajunge aproape de condiția edenică) se explică prin valoarea entropiei, care tinde către zero, deci nimic nu tulbură apele din înălțimi: "...cu lacuri albastre (s.n.) și limpezi ca lacrima" (Eminescu: 2011, II, 49). Dintr-o perspectivă ce depășește spațiul teluric sau selenar-edenic, de o relevanță deosebită pentru complexul de semnificații ale mesajului transmis prin Dan-Dionis se bucură constelația
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
deslușească. Lipsa numelui personajului nu e întîmplătoare. În el trebuie să identificăm toate victimele adevărului absolut în artă și, concomitent, toți reflectorii a căror dorință avidă de obiectivitate se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George Covick și logodnica acestuia ea însăși prozatoare -, Gwendolen Erme, la rîndul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mult decît atît. Primul este o fină analiză a disoluției vieții academice americane (Donna Tartt scrie romanul, nu întîmplător, în perioada în care virulenta The Closing of the American Mind, din 1987, a lui Allan Bloom "Ravelstein"-ul lui Bellow tulbura apele universitare în Statele Unite; o mențiune: această celebră carte a apărut recent, iată, și la noi, după aproape treizeci de ani de la concepere peste Ocean, în traducerea Monei Antohi și sub titlul Criza spiritului american), cel de-al doilea cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ori familială sînt gestionate de erou cu aceeași abilitate și exactitate cu care îndepărtează o tumoare intracraniană. Nu-l agreează pe socrul său (John Grammaticus), poet sclipitor, cu viață boemă, încărcată de dezordini (alcoolism, relații sentimentale efemere, limbaj licențios) ce tulbură nevoia de echilibru a lui Perowne. Cu toate acestea, neurochirurgul reușește să păstreze aparența unei comunicări eficiente cu imprevizibilul tată al lui Rosalind. Nu-și apreciază neaparat colegii (îndeosebi pe cei intrați în competiție directă cu el, fie și una
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
statutul (pentru un moment disipat) de învingător perpetuu. De aceea, în el, McEwan ilustrează tipologia triumfătoare a celui adaptat perfect la regulile competiției, insensibil funciar la dramele mărunte ale dislocaților de tipul lui Baxter. Henry nu este pregătit să-și tulbure perfecțiunea, prin acceptarea imperfecțiunii lui Baxter, o victimă simbolică a lui (dacă o societate competițională funcționează după principiul vaselor comunicante, atunci oricărui învingător, precum Perowne, îi corespunde un învins ca Baxter!). Prin el (Perowne), istoria merge înainte și nu prin
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
plecare./ Câte secunde în viața mea m-am gândit/ La băiatul cu numele Gheorghe,/ Copilul cu numele tata?/.../ Fiți cuminți, îngeri mici, lăsați-l să doarmă./ Fiți buni, îngeri mari, lăsați-l să creadă./ Nu-i spuneți nimic, nu-l tulburați/ Pe naivul meu tata,/ Pe tragicul Gheorghe". (Requiem) Nemaigăsind resurse suficiente, în interior, poeta caută refugiu în spiritualitate, singura punte statornică de legătură, între contingent și transcendent. Ca la majoritatea autorilor, însă, spiritualitatea se menține doar interioară, intimă, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
plecare./ Câte secunde în viața mea m-am gândit/ La băiatul cu numele Gheorghe,/ Copilul cu numele tata?/.../ Fiți cuminți, îngeri mici, lăsați-l să doarmă./ Fiți buni, îngeri mari, lăsați-l să creadă./ Nu-i spuneți nimic, nu-l tulburați/ Pe naivul meu tată,/ Pe tragicul Gheorghe". (Requiem) sau "Nu m-am găsit în mine și atunci m-am răsfirat/ Prin plante și prin pietre,/ Prin flori, prin necuprins,/ Printre iubiri de-o clipă sfărâmate dinadins./ Și ruptă-n zeci
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
face auzită vocea.""239. 3.3.2. Duplicitate lingvistică Fără îndoială, unul dintre efectele nemiloase ale comunismului, manifestat, de asemenea, și asupra societății șaizeciste, era acela că tăia elanul cunoașterii, prin masacrarea culturii. Influența "grețos-malefică" (Alex Ștefănescu) a acestei ideologii tulbură și poezia Anei Blandiana, prin cenzura și interzicerea de a publica. "Am fost cunoscută ca poet interzis, înainte de a fi cunoscută ca poet", mărturisește aceasta, care fusese cenzurată încă de la debut, din 1959, pentru poezia Originalitate, din revista "Tribuna" de la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o cursă solitară, desfășurată Într-un spațiu ideal; ea poate fi mai degrabă asemănată cu parcursul unui Înotător căruia nu Îi este indiferentă nici poziția altor Înotători cu care este În competiție, dar nici „mediul” În care Înoată (agitat și tulbure sau, dimpotrivă, liniștit și stimulativă. I. Provocări etice În societatea bazată pe cunoaștere Etica și cultură organizațională Cultura etică este de natură să impună acel climat de corectitudine, care să potențeze o concurență unde contradicțiile să se rezolve amiabil, iar
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Sorohan. Această experiență a relației profesor doctorand m-a făcut mai exigentă cu mine și apoi cu cei din jur. M-am apropiat mereu de Elvira Sorohan cu pietatea cu care intri într-o catedrală, fiindu-mi teamă să nu tulbur liniștea. Atât cât am avut șansa să o cunosc și să o percep ca om pe Elvira Sorohan este un intelectual rasat, care urăște compromisul, nu suportă mediocritatea și îi repugnă impostura, mai cu seamă cea intelectuală. Admir năzuința d-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]