5,886 matches
-
mai mult la deal, cu vântul din față. Emoțiile-mi creșteau, până când în sfârșit am văzut plăcuța de la intrarea în Cârligi. M-am așezat pe-o bancă la umbră relaxat, doar ajunsesem; vremea care dimineață mă îngrijorase cu niște nori urâți, se îndreptase pregătindu-se ultima zi caniculară a anului. Atent la aspectul localității pedalam trecând pe lângă biserică, spre școala veche, căreia recunoscândui-se calitatea de monument istoric mă duceam cu gândul la membrii familiei Zarifopol, proprietara de drept a conacului-școală. Unul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cârpit, dereticat. Picioarele unei ființe umane care a ajuns la vârsta de 90 de ani, după ce muncise toată viața ca o sclavă și care, acum, fără voia ei era pusă într-o situație limită. Avea venele picioarelor pline de varice urâte, boboșcate, de mărimea unui cărăbuș prin care sângele bătrân și obosit refuza să mai circule prin canalele care-și pierduseră tinerețea, prospețimea și elasticitatea, devenind rigide scorțoase și dureroase, părând a fi intrat sine die într-o grevă sanguină cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dar mai ales nenumărați pruni. Era o frumusețe! Dar era o frumusețe stearpă, fără rod. Lipsa îndelungată a precipitațiilor atmosferice a dus la modificarea vizibilă și dramatică a peisajului; vegetația se uscase, iar în pământ se formaseră crăpături mari și urâte, atestând, fără echivoc, lipsa de apă, de viață. Pe costișă, la începutul primăverii, încă mai era o minimă rezervă de apă în sol. Copacii înfloriseră și chiar legaseră. Dar încălzirea agresivă a atmosferei a condus la un proces rapid de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
BĂRĂGAN!!! 3. GARA DUDEȘTI sau PUNCTUL TERMINUS AL CĂLĂTORIEI NOASTRE Rânjind satisfăcută, într-un rictus de țevăraie metalică, locomotiva neagră ca un bivol sălbatic, plină de zgură pietrificată și de leșie aburindă, s-a îndepărtat de noi ca un vis urât, nu însă înainte de a ne traumatiza organul auditiv cu două semnale stridente și câteva pufăituri de taur întărâtat, pentru a-și manifesta astfel superioritatea forței brutale și disprețuitoare față de pigmeii pe care-i târâse până aici, abandonându-i lângă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu sufertașul de mâncare și cu pâine. Și mie mi-a fost greu la început, crede-mă! Am plâns și m-am zbătut și după un timp m-am obișnuit și nu am mai luat în seamă toate aceste lucruri urâte, toată mizeria asta. Știi? Mă gândeam că sunt și ei niște oameni bătrâni, neputincioși, suferinzi. Că și lor le pare rău să ne facă viața grea, dar că nu e din vina lor, sunt bolnavi. Iartă-i! Antonia, mulțumesc, Antonia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
va ajunge cu siguranță în fundul iadului: spune, Doamne, ai așa, o cât de mică părere de rău? Te mustră conștiința măcar un pic? S-a întâmplat vreodată ca noaptea să ai coșmaruri, să Te zvârcolești în așternut, să ai vise urâte și grele insomnii, care să-Ți alunge liniștea și somnul binefăcător și să te facă să regreți sincer cele înfăptuite? Te compătimesc, Doamne. Tare mi-e milă de Tine, de bătrânețile Tale, de reumatismul ăla afurisit care nu-Ți mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
hoteluri. Ultimii zece ani de lecturi în țările lumii mi-au dat și această șansă. Tot ce iese din carnea și din gândul nostru poartă amprenta unei alte vârste. Dar asta nu înseamnă că tinerețea e frumoasă și bătrânețea e urâtă. Frumusețea ca și morala, sunt convenții ale rațiunii noastre. În realitate, totul e frumos, poate de aceea la unele popoare doliul e alb, vesel, cum sunt chefurile care însoțesc parastasele. Îndrăgostirea e o soră mai tânără care o să-mi șteargă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Asta nu se spune (râde). Cum să-ți mărturisești crima, înainte de a o fi comis? Tot ce iese din carnea și din gândul nostru poartă amprenta unei alte vârste. Dar asta nu înseamnă că tinerețea e frumoasă și bătrânețea e urâtă. Frumusețea ca și morala, sunt convenții ale rațiunii noastre. În realitate, totul e frumos, poate de aceea la unele popoare, doliul e alb, vesel, cum sunt chefurile care însoțesc parastasele. A.B.Am citit într-un interviu cu câtă ușurință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
revin într-un oraș destul de frumos și de civilizat. Între timp, după 25 de ani, și această speranță a murit. Suceava a avut conducători nepricepuți și care nu au iubit-o, în anumite etape ale sale recente, iar astăzi este urâtă, înapoiată civic și din punct de vedere al culturii majore de elită, cu economia ruinată și fără cultura politeții. Aproape un sfert din locuitori au fugit la muncă în străinătate, iar politicile sunt neprietenoase cu cetățenii zonei. La trecutul istoric
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aplec. Deși este un factor perturbator, telefonul celular este totuși tolerat cu manie surdă. Alte tabieturi nu am! M-am lăsat de fumat de vreo șase ani; cafea nu beau de pe vremea studenției de când era să mor în urmă unei urâte intoxicații cu cafeină... Dar să nu uit papucii, adjuvantul cel mai pretențios al instalării stării de confort și siguranță! Altfel cum?! (râde) A.B.Un gând pentru cititorii noștri la început de an... -Mărturisind plăcerea de a mă lăsa descusut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mi s-a revelat atunci! Cât de frumoși mi-au apărut, dintr-o dată, oamenii! Cum pot deveni niște chipuri obișnuite - dar aflate sub semnul frumuseții interioare - angelice! Iar eu, eu care mă aflam într-o stare fizică și psihică deplorabilă, urât, slăbit și atât de flămând de... iubire! Locul desfășurării ședințelor publice era, de fapt, o sală de clasă, cu băncile și tabla de rigoare. Ca de obicei, cuierele erau atârnate pe peretele opus intrării în clasă și, atunci când era frig
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
unele categorii vulnerabile această boală, a lipsei de respect față de propria civilizație ? A.M.P. : Da. E prețul plătit pentru sfârșitul istoriei, pen‑ tru crearea unei istorii pe tipar occidental. E un roman teribil al lui Simenon, în care băiatul evreu urât și sărac îl omoară pe vecinul frumos și bogat. După 20 de ani se întâlnesc însă iarăși și vede că l-a desfigurat, dar nu l-a ucis, el este un amărât de recepționar și acela tocmai a cumpărat tot
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ambele de I. Bodnariuc, agronomul - regional; „Compostul” (gunoiul putred, mranița) de Eust. Moldovanu care semnează și „Cultura alacului (soi de grâu); Din albinărit: Prinderea și așezarea roiului - de Ioan Vicoveanu; Cocoșeii de pe pruni - de Paul Scolobiuc; Sfaturi pentru gospodine; Vietăți urâte omului; Sfaturile unui plugar - Andrei Eftimie Mândru din comuna Pârliți, județul Bălți; Din toată lumea, Știri mărunte, dar și poezia „La cărți, copii!” de P. Halippa din Foaia Plugarilor - Chișinău. Revista Agricultorul publica multă reclamă comercială, dar și materiale de specialitate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a vorbit despre mitologie și a făcut o impresie plăcută, chiar dacă nu a înțeles ce vrea să spună Dumézil... I s-au dat lecții. Și a vorbit de bine despre dvs. Dar veniți odată, veniți repede, este o vreme foarte urâtă, iar dvs. neaduceți soare, viață, idei... Doamna vine și ea? Nerăbdător, al dvs.ș,ț Stig Wikander XItc "XI" WIKANDER către ELIADEtc "WIKANDER către ELIADE" Lund, 11/12 ș19ț51 Dragă prietene, Am aflat cu cel mai mare regret, mai întâi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
unui maidanez și de cele mai multe ori mădularul nici nu-i mai funcționa bine după atâta cântat, fum și băutură. Ba că schimba femeile ca pe ciorapi, mai multe chiar într-o singură seară, ba că era îndrăgostit doar de una, urâtă și vai de ea, și cine știe câte alte defecte îi mai inventau admiratoarele geloase. Adevărul, ca întotdeauna, era la mijloc. Dar adevă- rul nu interesa pe nimeni. De fapt, nici nu mai conta atunci când Cristi apărea pe scenă, mereu într-un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sunt lipite. Și ea atunci se înroșește toată și începe să plângă. Pentru că nimeni, dintre atâția și atâția bărbați care o văzuseră goală, nu-i descoperise defectul din naștere vreodată. Numai Cristi, și în doar câteva secunde. — Sunt cele mai urâte degete, nu-i așa ? a suspinat. Uneori îmi vine să le tai ! — Nicidecum, ce-ai ? Sunt incredibile... — Ba sunt oribile ! De ce nu recunoști ? Și Cristi îngenunchează încet în fața ei și îi prinde picio- rul drept. Îl întinde apoi, cu mare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mei tutelari m-ar fi Împins, nerăbdători, Într-o singulară precocitate, atât de necesară viitoarei mele cariere, de „studios” și creator de psihologii umane: aceea de „observator din afară” a Întregului teatru existențial, postură ingrată, umilitoare, suferindă ca o boală urâtă de piele, un fel de pestă invizibilă și extrem de odoriferă. La prima mea Întoarcere din exil, În ’72, când nu am fost primit la Conferința Scriitorilor, deși pentru ea venisem, un tânăr amic, poet, A.P., zâmbind cald cum știa să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în spatele unui microbuz convertit având în față doi asistenți (din câte am aflat erau doisprezece de toți și ai fi putut să-i iei drept niște computeriști anonimi, cu tipice tunsori perie de studenți). Dale, care m-a întâmpinat cu „Urâtă vânătaie,“ conducea, în timp ce Sam cotrobăia într-o trusă cu CD-uri și în tot acest timp se contraziceau unul pe altul cu privire la un film recent difuzat - doar doi camarazi în drum spre o „investigație preliminară“ sau „DIS“ (descifrarea inițială a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a scris el. De aceea Îmi trebuia cartea. Cu mare bucurie am constatat că suntem pe planuri deosebite și deci ne complectăm. Îmi pare rău că nu ai putut afla urma plicului trimis de mine și folosești o copie cam urâtă și poate cu greșeli. Bine ai face să pui să o scrie din nou și eu să o semnez cu o ocazie, sau trimisă În acest scop la București. Pentru Jenița am o vorbă. Moșul Jănică Todicescu a fost văr
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la finele acestei luni, dacă, firește, vremea Îmi va fi favorabilă, căci și eu mă feresc și mi cruț bronșita cronică de care sufăr. Rău au fixat cei de la liceul „N. Gane” serbarea În noembrie, când e vremea rece și urâtă. O puteau pune la Începutul lui octombrie, când elevii Își reîncep cursurile. Bine că s-a revenit asupra frontispiciului. Nu credeam că aceasta atârnă de forul suprem: Consiliul de Stat. Am fost și eu solicitat să colaborez la „Revista Noastră
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
două luni mai devreme, cărți expuse pe tarabele înghesuite și ascultaserăm, fascinați, piese de muzică clasică interpretate de o orchestră de tineri muzicieni de elită, îmbrăcați în fracuri, care se distrau și câștigau un ban cântând pentru trecători. O realitate urâtă și dezgustătoare ne forța prea repede să ne despărțim de niște amintiri ce nu mai corespundeau „evoluției” evenimentelor, noului „model” sângeros pe cale de afirmare. La scurt timp de la acel episod, care încă mai putea fi circumscris reglărilor de conturi interne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
așteaptă trenul în care ne vom îmbarca spre Bordeaux, ne găsim bagajele aliniate pe peronul umed, aduse de la hotelurile unde le predaserăm de dimineață. Am o senzație de parcă ne evacuăm. Am sosit și plecăm de la Madrid în același fel, adică urât și dezorganizat... Garnitura cu care vom călători toată noaptea este dotată cu vagoane de dormit. Compartimentele sunt cu două cușete, dar destul de incomode. Urmează micul haos al îmbarcării. Nu știu cum se întâmplă că în vagonul nostru urcă mai mulți inși și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sosit cu TGV-ul. Cu siguranță, orașul arată altfel. Nu e întotdeauna corect să judeci un oraș numai după imaginea pe care o vezi în gara de trenuri. Dacă ar fi așa, în România și în Basarabia, la cât de urâte și murdare sunt gările, nici n-ar mai coborî nimeni din tren... E destul de rece și plouă mărunt, iar hainele mai groase le ținem în valize, care, aflăm, au fost duse deja la hotelurile unde vom fi cazați. Bem o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ușor iritat. Până la urmă, ne lasă în plata Domnului. Îl urmăresc de la distanță - un tip bronzat, cârlionțat, cercel în ureche, mișcări abile, siguranță neostentativă. Alură latino. Am văzut, de altfel, mulți nemți intens bronzați, mai ales femei, dezinvolte și deloc urâte, în pofida prejudecății care bântuie pe la noi despre nurii fiicelor lui Siegfried. Luni, 19 iunie VASILE GÂRNEȚ: Mesaje de la Ana Druță, colega noastră de la Contrafort, care ne scrie ce se mai întâmplă la Chișinău. Au fost doar câteva telefoane nesemnificative la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de tablourile acelea și a alergat o bună bucată de vreme după noi, până am reușit să scăpăm de el. Am vizitat multe orașe noi și încântătoare, exceptând Kaliningradul și Minskul, în Belarus. Consider Kaliningradul (fostul Königsberg german) cel mai urât loc din câte am văzut în viața mea. Înfățișarea lui exprimă exact felul în care arată cei care îl populează. Nu am văzut niciodată atâta întuneric așternut pe fețele și, am impresia, pe mintea unor oameni. Era de parcă timpul ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]