7,316 matches
-
și fazanii, și tot ce adunase Noe pe Arca lui. Eram bucuros că în sfârșit punem punct, când mă sună șeful echipei de filmare și-mi spune că mai au nevoie de câteva zile "de pândă la urs", că fără ursul carpatin, filmul nu face doi bani. N-a avut noroc de prelungire și nici de cârnați și pastramă de urs! În dimineața zilei respective îmi reținuse atenția în "România liberă" la rubrica "Mica Publicitate" un anunț al circului Globus: "Vindem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
șeful echipei de filmare și-mi spune că mai au nevoie de câteva zile "de pândă la urs", că fără ursul carpatin, filmul nu face doi bani. N-a avut noroc de prelungire și nici de cârnați și pastramă de urs! În dimineața zilei respective îmi reținuse atenția în "România liberă" la rubrica "Mica Publicitate" un anunț al circului Globus: "Vindem urs bătrân, preț 500 lei. Cei interesați se pot adresa la telefonul...". Am pus mâna pe telefon, am sunat, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
carpatin, filmul nu face doi bani. N-a avut noroc de prelungire și nici de cârnați și pastramă de urs! În dimineața zilei respective îmi reținuse atenția în "România liberă" la rubrica "Mica Publicitate" un anunț al circului Globus: "Vindem urs bătrân, preț 500 lei. Cei interesați se pot adresa la telefonul...". Am pus mâna pe telefon, am sunat, mi-a răspuns un "tovarăș" care m-a întrebat ce doresc. Îmi închipui că atunci când a auzit "suntem de la Ministerul Afacerilor Externe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Cei interesați se pot adresa la telefonul...". Am pus mâna pe telefon, am sunat, mi-a răspuns un "tovarăș" care m-a întrebat ce doresc. Îmi închipui că atunci când a auzit "suntem de la Ministerul Afacerilor Externe, am dori să cumpărăm ursul", omul probabil că a căzut sub birou! Când și-a revenit, l-am rugat să ne "rețină" fiara, explicându-i și pentru ce ne trebuie. Am luat apoi legătura cu echipa de filmare, care a primit cu tristețe vestea găsirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
omul probabil că a căzut sub birou! Când și-a revenit, l-am rugat să ne "rețină" fiara, explicându-i și pentru ce ne trebuie. Am luat apoi legătura cu echipa de filmare, care a primit cu tristețe vestea găsirii ursului chiar în centrul Bucureștiului. A doua zi ursul era preluat de la circ, eliberat cu strigăte și îndemnuri în Pădurea Băneasa și "prins pe peliculă"! Nu cred că Moș Martin întrunea punctajul unui "trofeu mondial", dar era un urs carpatin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și-a revenit, l-am rugat să ne "rețină" fiara, explicându-i și pentru ce ne trebuie. Am luat apoi legătura cu echipa de filmare, care a primit cu tristețe vestea găsirii ursului chiar în centrul Bucureștiului. A doua zi ursul era preluat de la circ, eliberat cu strigăte și îndemnuri în Pădurea Băneasa și "prins pe peliculă"! Nu cred că Moș Martin întrunea punctajul unui "trofeu mondial", dar era un urs carpatin și asta era important! În perioada respectivă am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vestea găsirii ursului chiar în centrul Bucureștiului. A doua zi ursul era preluat de la circ, eliberat cu strigăte și îndemnuri în Pădurea Băneasa și "prins pe peliculă"! Nu cred că Moș Martin întrunea punctajul unui "trofeu mondial", dar era un urs carpatin și asta era important! În perioada respectivă am fost desemnat și reprezentant al MAE în comisia de "vizionare" a filmelor artistice de lung metraj trimise de diverse case de producție din diverse țări pentru eventuala lor achiziție și difuzare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
balineză, pe care a studiat-o Îndelung În Indonezia. Cu un talent unic, Taymor a reușit nu numai să adapteze tehnicile orientale În teatrul american, dar și-a găsit un stil al ei, potrivit perfect universului suprarealist al lui Gozzi. Urși gigantici manevrați cu abilitate de păpușari-actori dansau prin aer, păsări cu aripi multicolore zburau peste spectatori (de unde gândul la Pasărea verde, o altă fabulă gozziană la care am lucrat). Două imagini erau pregnante: cea a unui bătrân aproape muribund, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
bine Înfofolit. Vedeam blana de focă a mamei și, pe măsură ce goneau tot mai iute prin ger, manșonul pe care și-l ridica În față - acel gest grațios al unei doamne din St. Petersburg, În timpul călătoriilor de iarnă. Voluminoasa blană de urs care o acoperea până la talie era prinsă În două colțuri, prin niște inele, de cele două mânere laterale ale spătarului scund al banchetei pe care ședea. Și În spatele ei, ținându-se de aceste mânere, stătea În picioare pe un suport
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
heraldice ale familiei Nabokov (uitându-mă neglijent prin niște fleacuri ale familiei cu mulți ani În urmă), am reușit să le deformez, Înfățișându-le drept un fel de ilustrație la un basm bun de spus la gura sobei, cu doi urși ce pozează cu o tablă mare de șah proptită Între ei. Acum, privind blazonul cu atenție, am constatat dezamăgit că de fapt sunt doi lei - niște fiare cam maronii poate și exagerat de flocoși, dar nu arată deloc a urși
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
urși ce pozează cu o tablă mare de șah proptită Între ei. Acum, privind blazonul cu atenție, am constatat dezamăgit că de fapt sunt doi lei - niște fiare cam maronii poate și exagerat de flocoși, dar nu arată deloc a urși - care Își ling fălcile, arătând cu aroganță spre scutul nefericitului cavaler, care este doar a șaisprezecea parte din tabla de șah, alternând ultramarinul cu roșu Închis și cu o cruce sub formă de trifoi, argintată, În fiecare pătrat. Deasupra se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe Titanic. Îl vedeam deseori la Londra după ce fugise din Rusia lui Lenin. Întâlnirea noastră din gara Victoria În 1919 mi s-a Întipărit În minte: tata Îndreptându-se spre formalistul lui frate și cuprinzându-l Într-o Îmbrățișare de urs; el, dându-se Înapoi și repetând „MÎ v Anglii, mî v Anglii“ (suntem În Anglia). Micul și fermecătorul lui apartament era plin de suveniruri din India, de pildă, fotografii cu tineri ofițeri britanici. El este autorul cărții Calvarul unui diplomat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
au fost portretele lui (barba și lanțul de magistrat de la gât) și obiectele pasiunii lui principale, rațele folosite ca momeală la vânătoare și capetele de elan. În vestibulul cu gratii de fier al casei noastre de la țară erau expuși doi urși extrem de mari, Împușcați de el, stând În picioare cu labele din față ridicate amenințător. În fiecare vară Îmi măsuram Înălțimea, Încercând să ajung la ghearele lor fascinante - Întâi am ajuns la laba de jos, apoi la cea de sus. Am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trebuit să fie Însoțită de geniu, dar n-a fost cazul lui, și de aici s-au tras căutările lui după o umbră călătoare. În tinerețe, fusese ținta dușmăniei tatălui său, un nobil de țară din vechea școală (vânătoare de urși, teatru privat, câteva tablouri pictate de vechi maeștri alături de o mulțime de fleacuri), despre ale cărui crize de furie nestăpânită se zvonea că ar fi pus În pericol chiar viața băiatului. Mama mi-a povestit mai târziu despre Încordarea care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu putea ține piept movilelor de pământ negru ondulat pe care le Înălțau mereu labele roz al cârtițelor pe nisipul Îngrijit de pe aleea principală. Buruienile, ciupercile și rădăcinile de copaci ieșite la suprafață traversau și retraversau potecile scăldate În soare. Urșii fuseseră lichidați În anii optzeci, dar din când În când mai vizita domeniul câte un elan. Un micuț frasin și un și mai micuț plop de munte se cocoțaseră pe un bolovan pitoresc, ținându-se parcă de mână ca doi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cufundă în rugăciune. Alături, o Biblie mare, ferecată în argint; de altfel, cărți se află răspândite peste tot. În fundul iatacului, un pat cu baldachin și draperii de catifea purpurie pe care e brodat același obsedant vultur bicefal. O blană de urs întinsă pe dalele de piatră. Când intră Țamblac, Maria tresare speriată și se ridică. Bună dimineața, Maria... o salută Țamblac și își freacă palmele la focul din cămin. Ce zloată! Un câine să nu dai afară. Mă dor toate oasele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Tinerețea! Doamne! Ce bogăție! Câtă bucurie! N-o risipi! Iubește! "Unde dragoste nu e, nimic nu e!" Cine a spus asta? Trăiască iubirea! Nu sunteți voi os din osul nostru? De prea mult elan se împiedică într-o blană de urs așternută peste lespezi. Maria îl îmbrățișează cu drag: Unchiule, mare iubăreț mai ești! Ești "vesel" pe ziua de azi. Mărturisește, nu cumva, "te-ai împărtășit" olecuță?! Cine eu?! Eu?! Adică... râde el vinovat. Mărturisesc, așa, puțin... o gură, două, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru sacrificiile lor, binefaceri nemaiauzite: "fericirea și ridicarea pe culmile cele mai înalte de bunăstare și civilizație"... Și, cum "fericirea terestră" e mai greu de realizat, până una-alta promit pe cea "viitoare", "Raiul" tot nu costă nimic. Vând pielea ursului din pădure. Mahomed le promite celor ce mor în luptă, le promite tot ce n-au avut în viață: șapte cadâne pe un picior, toate bunătățile din lume pe săturate, le promite fericirea veșnică. Profeții mincinoase!! izbucnește Alexandru mânios. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Amu pohtește Mahomede, de ți s-o făcut de trântaie! Nu ți-i mai trece osmanlâii Dunărea cât îi lumea și pământul! Că Dunărea-i bună stavilă, și gând să sece n-are". Ne-o strâns în brațele lui de urs de ne-au trosnit oasele, ne-o "țucat" cum zicea el de ne-a blescăit obrajii. În Noaptea aceea de Crăciun, ne-am făcut pulbere. Câte n-am visat în Noaptea aceea de Crăciun în care am eliberat țările noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne-am unit puterile. Craii aiștea nu-s vrednici nici gâțele de la botinele Măriei tale să le lege! se înfurie Șendrea, sărind din jilțul pe care stătea. Ștefan măsoară odaia cu pași agitați și se împiedică într-o blană de urs. Se oprește lângă fereastră. O deschide. O pală de vânt și stropi de ploaie îl izbesc în față. Crezi că mi-a fost ușor? Maica m-a fătat cu un băț în loc de șiră. Mă mir că nu s-a rupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mea! Vrei să știi cine-i, cu adevărat, Ștefan cel Mare?! spune Daniil cu o credință neclintită. Îți spun eu! Și-o spun mulți! "E un domn prea mare pentru o țară atât de mică!" Ștefan pufnește în râs: Plimbă ursul, Sihastre! Îți spun eu: "Domnul e prea mic pentru visele lui prea mari"! ...Sunt desfrunzit, Sihastre, mărturisește el încetișor după un timp de tăcere. Vei înmuguri! spune Daniil cu credință. Au nu știi că după iarnă vine o primăvară? ...Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe cel bun, ca cel bogat să ia de la cel sărac! Nu-i dreptate pe Pământ! Ce fel de Dumnezei atotputernici sunteți?! În cine, în ce să mai credem?! Ne promiteți, în schimbul suferințelor pământene, fericirea veșnică a Raiului! Vindeți pielea ursului din pădure! Mulțumesc! Noi cerem dreptatea! Aici! Pe Pământ! Acum! cere Ștefan pe un ton fierbinte, dar apoi tace, respiră adânc și se reculege. Fii pe pace!... Nu-ți mai cer nimic! Nu mai bat mătănii pe la icoane... Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de obicei proaspătă. Găina, rața, gâsca, se sacrificau sâmbăta și se consumau duminica după ce veneam de la biserică. Mielul era sacrificat primăvara, la Paști și la Duminica Mare. Toamna se consuma carne de batal cu varză și cu vin negru „puterea- ursului”. La Crăciun se tăia porcul, în ziua de „Ignat”. Fără carne proaspătă de porc Crăciunul nu mai era Crăciun. Vara se consuma și pește proaspăt prins cu plasa în apele râului. În satul Boarca nu era apă bună de băut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lui, din pupitrul lui, și pe când o înghițeam „m-a prins” a țipat la mine, eu m-am speriat, dar totul s-a terminat repede și simplu, ca și cum nu s-ar fi întâmplat. Colegii însă m-au poreclit „ursul” pentru că am umblat la mierea colegului. Mai târziu însă mi s-a zis ursul pentru puterea pe care o aveam în mâini, când strângeam pe cineva în brațe. Aveam ca „șef de clasă”, premiantul clasei, pe nume Bălan T.Vsile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mine, eu m-am speriat, dar totul s-a terminat repede și simplu, ca și cum nu s-ar fi întâmplat. Colegii însă m-au poreclit „ursul” pentru că am umblat la mierea colegului. Mai târziu însă mi s-a zis ursul pentru puterea pe care o aveam în mâini, când strângeam pe cineva în brațe. Aveam ca „șef de clasă”, premiantul clasei, pe nume Bălan T.Vsile, un băiat oacheș, venit din Dobrogea. Era inteligent, cu o foarte bună memorie, silitor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]