5,522 matches
-
din conglomerate din Munții Bucegi. Plecăm pe traseul turistic ce se îndreaptă de la cabana Babele (2206 m altitudine) spre hotelul Peștera. Chiar înainte de a sosi la marginea abruptului numit Cimitirul Elefanților, denivelare inconfundabilă de circa 20 m, vizibilă tocmai din versantul apusean al Bucegilor, de o parte și cealaltă a potecii se află intrările în (dreapta, într-o mică depresiune de circa zece metri diametru, aflată cu 8 m mai sus de traseul marcat) și în Avenul de sub Babele (stânga, printre
Peștera de pe Piciorul Babelor () [Corola-website/Science/317282_a_318611]
-
despică spectaculos falezele și munții înalți din partea de vest a insulei Creta. Pe o lungime de 18 km, șerpuiesc, când mai înguste, când mai late, urmând un traseu cu serpentine și meandre prin Levká Ori, adică Munții Albi, ai căror versanți sclipesc alb în soarele verii, iar iarna sunt îmbrăcați în zăpadă. Chiparoși, smochini și leandri cresc în crevasele din pereții cheilor. Pe alocuri, câte un chiparos matur și-a întins rădăcinile în fâșia subțire de calcar depusă pe piatră de
Cheile Samaria () [Corola-website/Science/317286_a_318615]
-
formează parte din cumpănă apelor, iar către nord Padina Crucii separă căldările glaciare Mălăiești și Țigănești. Situată între Valea Prahovei și cea a Ialomiței, culmea principala a Bucegilor este caracterizată în primul rând prin formele sale de relief puternic contrastante: versantul prahovean (abrupt și stâncos, cu o diferență de nivel de 500-900 m) și platoul Bucegilor (podiș înalt, având altitudini cuprinse între 1600-2400 m și o înclinare de la nord către sud). Din punct de vedere geologic Parcul Natural Bucegi cuprinde, în
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
așa încât la vărsare apare că un parau viguros, capabil să transporte și să depună mari cantități de aluviuni. Pâraiele de la exteriorul Bucegilor aparțin bazinelor Prahova și Oltului. Pâraiele Moraru, Cerbu, Jepii, Urlătoarea, Babelor, Peleș și Zgarbura se varsă în Prahova. Versantul nordic este drenat de pâraiele Glajariei, Malaiești, Țigănești, care, reunite, formează Ghimbavul. Pârâul Ciubotei, Gaură - pătrunsa mult în interiorul masivului - si Grohotișul converg spre Bârsa apele lor îndreptându-se spre Olt. Pâraiele care drenează abruptul Bucegilor au panțe repezi și sunt
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
jur, în timp ce crestele înalte rămân însorite. Despre ceață se poate spune că forma sub care se găsește de cele mai multe ori este cea a de "ceață orografică". Astfel, în diminețile senine de vară, pe masură ce soarele se ridică, aerul de pe versanții însoriți se înalță, fiind mai ușor și prin urmare ia o mișcare ascendentă. Ajungând la altitudini mai mari, datorită presiunii atmosferice mai reduse și temperaturilor mai scăzute, vaporii de apă din aceste mase de aer se condensează sub formă de
Clima munților Bucegi () [Corola-website/Science/317405_a_318734]
-
dintre care 99 au o lungime de până la 10 km, iar trei afluenți - Valea Curechilor, Ciorăria și Cogan -de 10-12 km. Valea râului este puțin șerpuitoare, cu lățimea de 2-3 km, lîngă s. Drochia se lărgește până la 4,5 km. Versanții sunt abrupți cu înălțimea de 40-120 m, concavi și drepți, constituiți din argile nisipoase, brăzdați de vâlcele și ravene, cu multe cariere de extragere a calcarelor, valorificate în bună parte sub terenuri agricole, înierbați. Lângă satele Moșana, Plop și Maramonovca
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
cu înălțimea de 40-120 m, concavi și drepți, constituiți din argile nisipoase, brăzdați de vâlcele și ravene, cu multe cariere de extragere a calcarelor, valorificate în bună parte sub terenuri agricole, înierbați. Lângă satele Moșana, Plop și Maramonovca la talpa versanților apar la lumina zilei izvoare cu un debit de 1,0-2,5 l/s. Lunca este bilaterală, cu lățimea de 0,1-0,8 km, netedă, uscată, constituită din argile nisipoase, cu vegetație de pajiște, pe alocuri cu terenuri înmlăștinite. Suprafața
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
actul ctitoricesc din 1695 al Mănăstirii Sinaia, se spune ca mănăstirea a fost ridicată ""la pustie sub muntele Buceciul"". Numele de Buceci în loc de Bucegi mai este dat masivului, în zilele noastre, de către unii bătrâni din Branul de Sus. Oamenii de pe versantul nordic, estic și cei din partea de miazăzi a munților, ca și locuitorii Branului de Jos, îi numesc cu toți în zilele noastre Bucegi. Lingviștii spun că "huceagul" sau "buceagul" este un păduriș des și jos, ori covorul de mușchi verde
Toponimia Bucegilor () [Corola-website/Science/317415_a_318744]
-
muntos se termină cu piscul Schwarzfluh (Roccia Nera). Urcarea pe masiv este ușurată alpiniștilor de existența unui teleferic pe muntele "Kleine Matterhorn" („Micul Matterhorn”). Urcarea pe munte durează între 2 și 3 ore. Schiorii buni cu experiență pot coborî pe versanții muntelui în vale. Prima escaladare a muntelui a fost realizată în 1813 de către Henry Maynard, Joseph-Marie Couttet, Jean Gras, Jean-Baptiste Erin și Jean-Jacques Erin. Este interesant de menționat că Albert Siebenmorgen este persoana cea mai în vârstă care a urcat
Breithorn (Zermatt) () [Corola-website/Science/321781_a_323110]
-
Când Zollinger urca, picioarele sale s-au scufundat de mai multe ori printr-o crustă superficială subțire formată dintr-un strat cald de praf similar sulfului. O parte din vegetație s-a reinstalat și câțiva copaci au fost observați pe versantul inferior. O pădure de casuarina a fost observată la 2.200-2.550 m. Mai multe pajiști de "imperata cylindrica" au fost găsite. Repopularea muntelui a început în 1907. O plantație de cafea a fost înființată în 1930 pe panta de
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
împins pe germani de pe pozițiile lor, cu pierderi grele. Debarcările Aliaților în Italia din septembrie 1943 cu două armate sub comanda generalului Sir Harold Alexander au fost urmate de o înaintare către nord pe două fronturi, câte unul pe fiecare versant al Apeninilor care formează „coloana vertebrală” a Italiei. Pe frontul vestic, Armata a 5-a americană, sub comanda general-locotenentului Mark W. Clark, s-a deplasat din baza principală de la Napoli, iar pe cel de est general Sir Bernard Montgomery în
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
metru pătrat de pamânt este aproximativ de 30.000 ani. Căile de eroziune a solului direcționate de om sunt: Există, așadar, multe alte aspecte ale activităților agricole ce contribuie la eroziunea solului: Eroziunea de suprafață se datorează scurgerii difuze pe versanți, a apelor din precipitații, care spală un strat subțire de sol. În faza inițială acestă eroziunea este aproape imperceptibilă. În cele din urmă însa recoltele scad, deoarece solul devine mai puțin fertil. Mult mai dramatică este eroziunea în adâncime, care
Degradarea terenurilor () [Corola-website/Science/321999_a_323328]
-
paralel se construia și stâlpul 3 care a fost cel mai dificil de ridicat. Fiind o zonă îngustă pentru traseul telecabinei, a fost nevoie de ajutorul salvamontiștilor și a echipelor pirotehnice montane speciale pentru a disloca o parte din stâncă versantului muntos. Cu toate acestea la studiul geotehnic s-a constat că acea mică vale dintre al 2-lea și al 3-lea stâlp este plină de sedimente nepotrivite pentru a executa o fundație metalică. Acele sedimente aduse de-a lungul
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
o energie medie anuală de 2 x 65 GWh. Graficul de exploatare a centralelor hidroelectrice este subordonat celorlalte folosințe. Nodul hidrotehnic Stînca-Costești este constituit din principalele obiecte: - frontul de retenție: barajul principal, deversorul de ape mari, baraje de închidere a versanților calcaroși, barajul de închidere a unei foste cariere de calcar de pe malul stâng, consolidarea umărului mal drept; - nodul de presiune: canalul de aducțiune, priza de apă, galeriile de aducțiune a CHE și golirile de fund pentru devierea apelor și evacuarea
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
inversă până la adâncimea de 6-8 m și cu greiferul până la cota finală, după care a urmat betonarea. Barajul de la malul stâng, lung de 180 m, s-a executat din prefabricate spațiale din beton armat umplute cu balast. - Pentru evitarea degradării versanților grindului din cauza valurilor, variației nivelului apelor și fenomenul de îngheț-dezgheț, s-a prevăzut protecția stâncii cu dale de beton turnate pe loc, armate și ancorate în stâncă. - Pe versantul stâng zona unei vechi cariere de calcar a fost închisă cu
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
prefabricate spațiale din beton armat umplute cu balast. - Pentru evitarea degradării versanților grindului din cauza valurilor, variației nivelului apelor și fenomenul de îngheț-dezgheț, s-a prevăzut protecția stâncii cu dale de beton turnate pe loc, armate și ancorate în stâncă. - Pe versantul stâng zona unei vechi cariere de calcar a fost închisă cu un baraj de pământ de 140 m lungime și o înalțime maximă de 33 m cu nucleu central de argilă și prisme laterale de nisipuri argiloase și balast. Protecția
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
de vale. În morfologia văilor se disting lunci cu lățimi de 200-300 m, discontinue datorită confluențelor sau eroziunii selective (Valea Grădiștei), terase sau umeri de terase (văile Văratecului și Dreptului), iar în profil transversal prezintă numeroase rupturi de pantă. Pe versanți, prezența argilelor favorizează apariția alunecărilor de teren, unele fixate având tendința de reactivare (pe ambii versanți ai Văii Dreptului și pe cel drept al văii Văratec). Regiunea analizată a oferit, încă din cele mai vechi timpuri, condiții naturale prielnice dezvoltării
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
sau eroziunii selective (Valea Grădiștei), terase sau umeri de terase (văile Văratecului și Dreptului), iar în profil transversal prezintă numeroase rupturi de pantă. Pe versanți, prezența argilelor favorizează apariția alunecărilor de teren, unele fixate având tendința de reactivare (pe ambii versanți ai Văii Dreptului și pe cel drept al văii Văratec). Regiunea analizată a oferit, încă din cele mai vechi timpuri, condiții naturale prielnice dezvoltării așezărilor omenești. Vechimea populării acestei regiuni montane este dovedită de urmele omului paleolitic (fosile umane și
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
Luncani, pe valea omonimă, și un nucleu al satului Grădiștea de Munte amplasat pe Valea Grădiștei. Spre Depresiunea Hațegului, relieful fiind mai fragmentat are rol limitativ. Cu toate acestea el constituie suportul așezărilor Fizești, Federi și Ohaba Ponor amplasate pe versanții înclinați ai platformei de eroziune neafectați încă de alunecări sau pe podurile etajate ale unor fragmente de terase. Aici, satul Ponor este situat în valea râul cu același nume, la confluența cu Streiul. Majoritatea așezărilor sunt distribuite de la 500 m
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
față de lucrările sale este explicabilă pe fundalul credinței naive că arta este separată de plitică(credință împărtășită, în lucrările lor, chiar și de practicantele feminismului canonic local) și că, dacă se apropie de aceasta, atunci trebuie s-o escaladeze dinspre versantul de turtă-dulce al progresului, al bunului-simț și bunului gust... (...)Arta Victoriei Zidaru pune la încercare limitele feminismului atunci când concepe și promovează imaginea unei naturi feminine neschimbabile, eternă, cuprinsă între parametrii familiari bunicelor sau străbunicelor noastre.Erwin Kessler (...)Proiecția mesianică a
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
Marea — David, 1945 sau Amnaș — Posea, 1969 ) la altitudini ce variază între 600 m în vest și 700 m în est; suprafața inferioară (suprafața Hârtibaciului — Grecu, 1983, 1992) cu altitudini de 500 m în vest și 600-625 m în est. Versanții au evoluat în raport cu condițiile de rocă, structură, climă, vegetație, mod de utilizare a terenurilor. Suprafețele cvasistructurale, afectate de procese geomorfologice, evoluează prin fragmentare concomitent cu aplatizarea lor. Subunitățile morfostructurale din jumătatea nordică corespund domurilor Noul Săsesc și Copșa Mică, precum și
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
jumătatea nordică a podișului, unde predomină nisipurile ușor cimentate, cuestele sunt bine exprimate în relief, cu pante accentuate. În condițiile unei vegetații ierbacee, acestea sunt afectate de eroziunea în suprafață, alunecări superficiale, torențialitate, evoluând predominant prin retragere. Accesibilitatea dificilă a versanților pentru utilizările agricole a impus amenajarea lor în agroterase (vechi, cu pajiști). Podișul Hârtibaciului reprezintă o regiune clasică de alunecări de teren, prezente într-o gamă variată de tipuri. Caracteristice sunt însă alunecările masive de tip “glimee”. Riscul geomorfologic este
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
de tipuri. Caracteristice sunt însă alunecările masive de tip “glimee”. Riscul geomorfologic este diversificat în funcție de procesele actuale. Parametrii morfografici și morfometrici, prin valorile lor, în strânsă interacțiune cu structura substratului petrografic, confirmă principala caracteristică a Podișului Hârtibaciului: dinamica accentuată a versanților. Astfel, densitatea fragmentării are valori cuprinse între 2 și 3,5 km/km, iar energia reliefului variază între 90 și 300 m/km. Declivitatea variază de la 5-10 pe suprafețele structurale, la peste 55 pe abrupturile cuestice, menținându-se între 2
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
între 90 și 300 m/km. Declivitatea variază de la 5-10 pe suprafețele structurale, la peste 55 pe abrupturile cuestice, menținându-se între 2 și 5 pe podurile teraselor și suprafețelor de nivelare. Ponderea însemnată dețin suprafețele cu pante de 15-25. Versanții cu pante mai mari de 10 și constituția litologică au creat un cadru prielnic desfășurării unor ample procese de modelare a reliefului. La nord de Hârtibaciu, pe formațiunile sedimentare predominant pliocene, predomină torențialitatea și eroziunea lineară și regresivă, iar la
Podișul Hârtibaciului () [Corola-website/Science/316904_a_318233]
-
12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 6 hectare. Aria protejată este inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier și reprezintă o zonă (versanți abrupți, praguri și săritori, văi, cheiuri, cascade) acoperită cu păduri de stejar ("Quercus virgiliana") și gorun ("Quercus petraea") în amestec cu specii de nuc ("Juglans regia"), sâmbovin ("Celtis australis"), vișin turcesc ("Prunus mahaleb") sau alun (cu specii de "Corylus avellana
Fața Virului () [Corola-website/Science/328964_a_330293]