6,137 matches
-
substanțial la redactarea altuia, Scrisoare ce au trimis un boier din Moldova cătră dumnealui logof. Grigoraș Sturza, la Cernăuți. În 1825 alcătuiește urarea de An Nou, citită domnitorului probabil de episcopul Hușilor, și participă la elaborarea proiectului primei constituții românești, zisă a „cărvunarilor”. Spre a evita un conflict cu Rusia, protectoarea marii boierimi, Ioniță Sandu Sturdza îl trimite, în noiembrie 1824, la Constantinopol, ca secretar al capuchehaiei moldovenești și cu misiunea de a-l instrui pe fiul său, nu însă înainte de
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
de la 4-spital. Atunci am Început să bănuim ceva, dar nu știam ce se-ntâmplă. Într-o bună zi, ne-a luat din celula asta și ne-a băgat la 4-spital, după ce acolo mai rămăseseră alții, asupra cărora se săvârșise așa-zisa reeducare și care urmau să ne iscodească pe noi, cei noi, că ăsta era sistemul: să ne Întrebe de una, de alta, prietenește, foarte prietenește și să folosească ce-am spus noi pentru acuzațiile ce urmau să le facă În fața
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am cunoscut, cu unii cu alții. Și În ianuarie ’50 ne-a scos de la izolare... și ne-a dus la celebra cameră 4-spital... Cred că ați auzit de Țurcanu, de toată echipa lui? E, și acolo a Început calvarul, așa-zisa reabilitare... Puteți să descrieți condițiile de viață din perioada de la Pitești? Cum să spun eu... frig era... mâncare... nu ne mai trebuia mâncare, pentru că eram supuși la torturi, la bătăi... și nu ne mai interesa mâncarea. Așa era de dură
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
faci ce vrei cu ei.” Nicolschi era la administrație... În umbră. Comandantul Închisorii era căpitanul Dumitrescu... Mi-aduc aminte și de el. Și a Început din nou teroarea. La câteva zile după asta, au zis că ne duc la așa-zisa baie. În ce consta baia? Ne ducea jos, În două minute să te dezbraci... ne băga sub niște dușuri și, În bătaie de joc, dădea drumul, când la apă rece, când la apă fierbinte. Și În aia consta baia. „Gata
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
făcut această schimbare pe camere, că dura puțin, n-a fost foarte ușor. Și chiar Țurcanu te lua și te nominaliza. „Tu, treci acolo! Tu, treci acolo! Tu, treci acolo!” Adică, respectiv, eram circa 30-40 care nu ne făcusem așa-zisele demascări și care trebuia să intrăm la roată din punct de vedere al bătăii, al molestării... Și asta era o condiție. Mai exact, dumneavoastră ce tratamente v-a aplicat Țurcanu? Bătaia! Bătaia! Bătaie cu bucăți de lemn. Erau picioarele de la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și care trebuia să intrăm la roată din punct de vedere al bătăii, al molestării... Și asta era o condiție. Mai exact, dumneavoastră ce tratamente v-a aplicat Țurcanu? Bătaia! Bătaia! Bătaie cu bucăți de lemn. Erau picioarele de la așa zisele priciuri, care sunt niște paturi din lemn, cu niște picioare... Și picioarele ălea au fost transformate În bâte. Pe dumneavoastră cât timp v-a bătut? 40 de zile. În total 40 de zile... A mai fost când... astăzi nu mâncai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de zile. Cu piciorul de pat... Și, pe măsura ce stăteai În această detenție și așteptare și mâncai bătaie și cutare..., În același timp se refăcea Întreaga ta biografie, tu o refăceai, În scris, pe niște foi de hârtie: așa-zisele demascări. Demascări era titulatura, dar ele erau niște autobiografii În care povesteai de când te-ai născut până În momentul respectiv, când erai acolo. Și toate ăstea treceau prin fața unor oameni care erau foarte bine puși la punct din punct de vedere
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Văcăreștiul era Încă Închisoare atunci... A durat câteva zile..., nu mai știu. Deci, plecarea din Peninsula a fost cam pe la 7 septembrie... Între timp, făcusem și o criză de apendicită, mă chinuia, țineam comprese. Scopul era să ajung la așa-zisul spital de deținuți din Aiud, care era deservit tot de deținuți, medici, studenți la Medicină... Dar, cum am ajuns, am fost luat la muncă În fabrică, În atelierul mecanic, și, după ce am lucrat câtva timp acolo, am cerut la vizita
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Constanța semăna mai mult cu un oraș asediat. Toată zona peninsulară, dar și restul... era plină de ruși. Mai multă cizmă rusească decât gumar românesc, cum ziceam noi... Pe vremea aia, oamenii erau săraci și erau la modă niște așa-ziși gumari, făcuți din cauciuc. Și era mai multă cizmă rusească, foarte bine făcută, din piele, din talpă... Și, În general, tinerii aveau această nemulțumire... Nu puteai să nu simți că țara ta este cotropită. Liceul „Mircea” era ocupat de ei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
timpul de somn. Ziua nu aveam voie să mă Întind sau să dorm, iar noaptea, câteva ore mi le luau cu ancheta. Câte zile ați stat la Securitatea din Constanța? Am stat mai Întâi În groaznica Securitate de aici, așa-zisa Securitate Veche, după care, către sfârșitul lui noiembrie, cred, am inaugurat Securitatea nouă, care este și acum, pe bulevardul Mamaia. Și acolo a fost un moment de cumpănă pentru mine. Cum decurgea un interogatoriu propriu-zis? Erau două metode absolut diferite
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o foame permanentă. De câte ori primeați mâncare? De trei ori, cum să nu... Nu ne spun acum marii călăi cât de bine trăiam În Închisori și cum ne serveau!? Mâncarea era aceeași: dimineața ori un terci, ori o cană de așa-zisă cafea, era pe atunci din aia, „Unica”, sau nu știu cum Îi spunea, din orz sau grâu, și o feliuță de pâine, care, dacă nu mă Înșel, avea 75 de grame. La prânz era ori o zeamă de fasole În care alergai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zile a durat toată tărășenia asta cu ancheta, cu procesul, cu nu știu ce... Procesul unde s-a desfășurat? Procesul a fost la Sibiu. Acolo l-am avut, o formalitate, mă rog. Câți erați În lot? Noi am fost șapte În așa-zisul lot. Am fost și de la Deva, și de la Hunedoara. Așa-zisul șef o luat trei ani, au fost și cu câte doi ani și pe urmă au fost și cu un an. Ce să faci? Dumneavoastră ce condamnare ați primit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu știu ce... Procesul unde s-a desfășurat? Procesul a fost la Sibiu. Acolo l-am avut, o formalitate, mă rog. Câți erați În lot? Noi am fost șapte În așa-zisul lot. Am fost și de la Deva, și de la Hunedoara. Așa-zisul șef o luat trei ani, au fost și cu câte doi ani și pe urmă au fost și cu un an. Ce să faci? Dumneavoastră ce condamnare ați primit? Doi ani. Eu atâta am recunoscut că am discutat. Pur și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și de dimineața de la 8 până la 4 am stat acolo. Vă dați seama? În mijlocul lui ianuarie să stai acolo, În frig... Mi-o dat voie numa’ să fac un pic de foc să mă usuc... Când am ajuns În așa-zisul lagăr, că erau niște băraci pur și simplu..., am intrat direct la infirmerie și am stat În comă zece zile. Și acum Îmi amintesc că o fost un doctor deosebit de la Timișoara, Romițeanu, și i-am spus: „Mă, ce-ai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el șah, era un bun șahist și și-o găsit și el adversar. Un om deosebit. Când ați căzut În apă nu v-au dat voie să vă schimbați hainele? De unde? Cu ce? Aveam o haină subțire, zeghea, plus așa-zisul palton, care era tot o pânză de asta de pușcăriaș, de bătea vântul... și te bătea cu totul. M-am dezbrăcat de una și a trebuit să stau cu cealaltă, că bătea vântul. Și am uscat Întâi cămașa, și pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unul mai a dracului ca altul. Aveați normă de lucru la dig? Da, și era problemă dacă nu-ți făceai norma. Te oprea În poartă și te bătea ca vai și amar. Dar dacă Îți făceai norma, Îți dădea așa-zisele scrisori, după care primeam pachete. La Început, pachetele au fost de cinci kilograme și după aia o zis că „de ce să le dăm cinci, să le dăm numa’ trei”. Acolo, să fiu cinstit, am avut ocazia să Îl cunosc pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o fost scopul lor, de a transforma În sclav pe oricine. Eu am lucrat În brigăzi de țărani, de muncitori, de intelectuali, și am avut o deosebită considerație față de toți... pentru că aici se pune marea problemă. S-a căutat așa-zisa luptă Împotriva intelectualilor, luptă Împotriva muncitorilor, să se Învrăjbească aceste trei categorii de oameni. Ăsta e apanajul comunismului, care pur și simplu nu a vrut altceva decât să creeze ură, dușmănie și, În final, să distrugă omul. Eu spun că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
moral, că dacă se ducea și moralul, se ducea dracului tot! Dumneavoastră din ce cauză ați fost arestat de Securitate? În 1956, În urma evenimentelor din Ungaria, tata, de care eu nu știam că făcea parte dintr-o organizație, mă rog, zisă atunci contrarevoluționară, a fost contactat de un amic de-al lui că să facă o traducere a unui manifest din limba română În limba maghiară. Tata a zis: „Mă, io vorbesc ungurește, dar totuși băiatu’ meu, umblând la o facultate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am Întâlnit pă un preot din Zăvideni, Bălășoiu parcă, pe judecătorul Turturea din Brezoi, pe Macarie, fost contabil-șef În Brezoi, pe prietenul meu Spiridon Dumitrescu. Aici, la Strâmba, deținuții erau Însă separați... Eram cam o mie și ceva, așa-zișii intelectuali, iar În partea opusă, În alte saivane, În alte dormitoare, erau țăranii... Și n-aveam voie să intrăm În contact cu aceștia ca să nu-i „infectăm”, deoarece noi eram socotiți oameni mai periculoși. Ce program aveați acolo la Strâmba
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bun la muncă... I-a scos, a rămas Închisoarea goală... veneau alte și alte valuri de deținuți. Îi arestau mereu În legătură cu Ungaria și cu colectivizarea. În ’62 se apropia terminarea colectivizării și ei forțau nota. Jumătate din deținuți eram așa-ziși intelectuali, și jumătate erau țărani și muncitori, dar mai ales foarte mulți țărani care nu vroiau să intre În colectivizare și care mârâiau... La un moment dat, la Jilava, eram câțiva tineri În celula aia, și a murit un bătrân
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în același articol, scris cu surprin zătoare maturitate, două atitudini la fel de păgubitoare în societatea româ nească față de fenomenul artistic contemporan: („Am observat încă și de astă dată că în societatea românească trăiesc două curente puternice și predominătoare. Unul, al așa-zisei aristocrații, care găsește rău tot ce este românesc și desprețuiește scena românească cu desăvârșire, și altul al șovinismului, al patriotismului absurd care găsește bună orice inepție, destul să fie românească.“ Foarte tânărul gazetar, aflat la începutul unui drum care va
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din București. Am tras la Hotel Concordia-veche1, de pe strada Germană, astăzi strada Smârdan. Era pe seară. Am prânzit la restaurantul hotelului, iar a doua zi dimineața am dejunat la birtul lui Hristodor 2, cel dintâi birt din București pentru bucătăria zisă orientală. Coana Uța, soția sa, femeie frumoasă și cu virtute intransigentă, bucătăreasă de mâna întâi, mâna dreaptă a bărbatului pentru cârmuirea fondului de comerț și prietenă de mâna stângă pentru mulți clienți pe alese, era îngerul tutelar al acestui local
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu emfază așa-numita Noua Direcție 47 inaugurată - risum teneatis 48 - de domnii Bodnărescu, Eminescu, Iacob Negruzzi și tutti quanti. bucureștiul în 1871 87 45. Acuzațiile nedrepte pe care Hasdeu le aducea în anii 1870 Junimii se refereau la așa-zisul cosmopolitism al societății ieșene și la insuficienta prețuire de către aceasta a istoriei și culturii naționale, acuzații izvorâte și din resentimentele pe care el le nutrea lui Titu Maiorescu, cu care intrase în conflict în anii tinereții sale ieșene. Explicațiile și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Modei 118*, o mică căsuță. În colțul celălalt o altă căsuță joasă. Alături era o casă mai mică cu un singur etaj, numită casa Enciulescu.119 S au mai clădit și alte case, dar puține. Apoi casa cu 3 etaje, zisă casa Goligher. Pe această parte cu numerele fără soț, până la Șosea nu s-au mai clădit și transformat decât: casa în care e instalat Ministerul de Industrie, fosta casă boierească a unui Ghica mi se pare, cumpărată de Gheorghe Vernescu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un medicament care poartă și astăzi numele de „ha purile doctorului Drasch“. Aceste hapuri sunt purgative amare făcute din sabur. Precum am spus, toată medicația lui se reducea la câteva formule și la câteva medicamente, avea un fel de medicație zisă „băbească“, cu oarecare aparență de știință medicală. Nu-i așa că este foarte interesant cazul doctorului Drasch? Acest om îndrăzneț a debarcat într o bună dimineață în București, a tras la un hotel, a vestit că este doftor și a început
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]