51,906 matches
-
de ciclohexanonă produsă este consumată ca și precursor pentru nailon de tipul 6,6 și 6. Aproximativ jumătate din cantitatea mondială este transformată în acid adipic, plecându-se de la ciclohexanonă și ciclohexanol, cel din urmă fiind oxidat cu acid azotic. Restul de ciclohexanonă, mai mult de un miliard de kilograme anual, este transformată în oxima corespunzătoare. În prezența acidului sulfuric ca și catalizator, oxima suferă o rearanjare moleculară, dând amidă ciclică numită caprolactamă:
Ciclohexanonă () [Corola-website/Science/336805_a_338134]
-
din alte zone, până când a condus la o stabilizare și o reducere semnificativă a violențelor. Războiul s-a încheiat efectiv în august 1995, cu o victorie decisivă pentru Croația, ca urmare a . Granițele prezente ale Croației au fost stabilite după ce restul regiunilor controlate de sârbi din Slavonia Orientală au reintrat sub controlul Croației în temeiul din noiembrie 1995, proces încheiat în ianuarie 1998.
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
Victoria pentru acțiunile sale în timpul luptei. În baraj erau 47 de driftere în noaptea de 14 mai; austro-ungarii au reușit să scufunde 14 driftere și să avarieze alte patru. Lipsa de suficiente nave de escorta ale Antantei a forțat retragerea restului navelor din blocada, desi doar pentru o perioadă scurtă de timp. În acest moment, forțele navale ale Antantei aflate zona erau conștiente de raid, si se aflau în poziția de a bloca retragerea austro-ungară. Contraamiralul Alfredo Acton—comandantul Diviziei de
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
botezați ca luterani, aparent pentru a îi elibera de limitările aduse de antisemitism, care le-ar fi împiedicat evoluția.<nowiki>[2]</nowiki> În casa familiei se vorbea germană și maghiară și Stein a fost mândru de acest lucru pentru tot restul vieții sale. A urmat gimnaziile catolic și luteran din Budapesta, unde și-a însușit limbile greacă, latină, franceză și engleză, înainte de a merge pe pentru studii universitare la Universitățile din Viena, Leipzig și Tübingen. A absolvit cu o diplomă în
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
V-lea. Potrivit textului, Serghie și Vah erau cetățeni romani și ofițeri de rang înalt în Armata Romană, dar s-a descoperit că erau creștini atunci când au încercat să evite să însoțească un funcționar roman într-un templu păgân, împreună cu restul gărzii sale de corp. După ce au refuzat să aducă ofrande lui Jupiter în prezența lui Galerius, ei au fost umiliți public: au fost înlănțuiți, îmbrăcați în haine femeiești și purtați prin oraș. Galerius i-a trimis apoi la Barbalissos în
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
Mondial într-o parte a ei au locuit urmașii lui Wilhelm Mühle. Ultimul urmaș, strănepoata florarului, a emigrat în Germania prin 1992, iar la plecare a donat o mulțime de obiecte, diplome, acte, statuete, pentru un viitor muzeu al trandafirilor. Restul vilei a fost preluată de ICRAL și repartizată diferitelor persoane. Ultimul chiriaș, un fost ofițer de Securitate, a obținut pentru o sumă derizorie, de circa 10 000 EUR, o parte din vilă beneficiind de prevederile legii 112/1995 privind reglementarea
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
de preemțiune, și fără să existe o hotărâre a Consiliului Local, cum prevedea legea 422/2001 în cazul vânzării clădirilor aflate pe Lista Monumentelor Istorice. Cei interesați s-o cumpere au fost familia de romi Cârpaci. Aceștia au obținut și restul proprietății pe cale judecătorească și intenționau s-o transforme într-o reședință cu profil specific. În acest scop, în 2004 s-a solicitat o autorizație de construcție pentru modificările avute în vedere, obținându-se certificatul de urbanism, însă arhitectul șef al
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
au reușit să aducă în zonă un tun antitanc PaK 38. Supuși presiunii crescute a germanilor, apărătorii olandezi au fost nevoiți să se retragă. După ce primele elemente germane au reușit să preia controlul asupra podurilor, acestea au fost urmate de restul efectivelor Companiei a 9-a din cadrul Regimentului al 16-lea aeropurtat. În timpul înaintării batalionului al 3-lea german, aghiotantul lui von Choltitz a fost ucis în luptele cu un punct întărit olandez. După ce au descoperit o rută care ocolea punctele
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
au mai pierdut în acest timp camarazi răniți. După terminarea războiului, germanii care ocupau clădirea asigurărilor au admis că a fost la un pas să se predea. Rezervele de muniție le erau aproape epuizate, jumătate dintre ei erau răniți, iar restul erau epuizați. Numai că, mai înainte ca ei să cedeze, infanteriștii marini olandezi au dispărut din zonă. Pentru comandanții olandezi a devenit evident că, după eșecul asalturilor împotriva podurilor, tot ceea ce mai puteau face era să organizeze o apărare eficientă
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
90 de bombardiere Heinkel He 111 - să decoleze de la bazele din jurul orașului Bremen. Comandantul grupului de bombardment, "Oberst" Walter Lackner, și-a condus două treimi dintre bombardierele de sub comanda sa pe o rută care permitea apropierea de țintă dinspre nord-est. Restul de 27 de bombardiere de sub comanda "Oberstleutnant" Friedrich Höhne au înaintat spre Rotterdam dinspre sud. Ora estimată de sosire a bombardierelor în zonă era 13:10 ora locală. Germanii au acceptat punctul de vedere al olandezilor. Generalul Schmidt i-a
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
parter, un salon, o bucătărie, două cămări, o hol mare la intrare și 21 de camere [pentru pacienți], si la etaj încă opt camere pentru servitori și bolnavi". Bolnavii socotiți periculoși erau ținuți sub cheie și în lanțuri, dar pentru restul bolnavilor spitatul Bethlem avea un regim deschis, pacienții putând să părăsească incinta. În 1676, Bethlem s-a mutat la Moorfields, în clădiri noi, cu o capacitate crescută la 100 de pacienți. În 1713, Mary Chapman deschide spitalul Betel Norwich, primul
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
luând de soție, la 15 decembrie 1919, pe Vera, fiica unui comerciant din Turinsk, numit Feodor Soloviev. Aceasta l-a însoțit, ulterior, la reîntoarcerea în țara sa natală. După pensionare s-a retras din viața publică și a trăit tot restul vieții în Brno-Řečkovice , împreună cu soția sa de origine rusă. Și-a început cariera la Bateria Nr. 6 a "Regimentului de Artilerie de cetate Nr. 1 „Împăratul Franz Joseph”" din Viena. În 1903 și-a căpătat tresele de ofițer după absolvirea
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
de 13 ani. Omayra a fost prinsă între dărâmături, aproape de casa unde locuia, iar lava a imobilizat-o într-un fel de puț, o groapă de unde nu i-au mai rămas afară decât capul și brațele. Amestecul de lavă, noroi, resturi de lemn s-a solidificat, astfel încât atunci când au sosit echipele de intervenție, Omayra era zidită de la mijloc în jos în acest „ciment”.
Tragedia de la Armero () [Corola-website/Science/336903_a_338232]
-
Locul unde nu s-a întâmplat nimic" a fost ecranizat de regizorul Dan Pita în filmul "Noiembrie, ultimul bal" realizat după un scenariu scris în colaborare cu Șerban Velescu. Rolul principal a fost interpretat de Ștefan Iordache (Lai Cantacuzin), în timp ce restul distribuției era format din Sergiu Tudose (Irimie Ortac), Giony Popovici (ajutorul de primar Vasile Mazu), Florian Potra (generalul Argintar), Gabriela Baciu (Aglaie Argintar), Șoimița Lupu (Daria Mazu), Gabriel Costea (Emil Mazu), Corneliu Revent (doctorul Barboni), Cătălina Murgea (Frosa Barboni), Victoria
Locul unde nu s-a întâmplat nimic () [Corola-website/Science/336907_a_338236]
-
Viteza jetului a fost de 650 m/s, micșorându-se odată cu sporul altitudini. 75 km³ de magmă au interacționat cu apa, vaporizând 75 km³ de apă. Gazul emanat a fost în mare parte dioxid de carbon și vapori de apă. Resturile exploziei (material vulcanic, pietre ponce etc.) au creat mari probleme navigatorilor. Vasele care navigau de obicei prin Strâmtoarea Sondelor nu s-au mai putut apropia de această zonă timp de câteva luni. Resturile plutitoare au ajuns în Oceanul Indian în luna
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
dioxid de carbon și vapori de apă. Resturile exploziei (material vulcanic, pietre ponce etc.) au creat mari probleme navigatorilor. Vasele care navigau de obicei prin Strâmtoarea Sondelor nu s-au mai putut apropia de această zonă timp de câteva luni. Resturile plutitoare au ajuns în Oceanul Indian în luna septembrie. Un fragment uriaș a ajuns chiar și la Durban în Africa de Sud (la peste 8.000 km de locul erupției). Pe plaja din Zanzibar, apa a aruncat oase umane și rămășițele cadavrelor a
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
peste 8.000 km de locul erupției). Pe plaja din Zanzibar, apa a aruncat oase umane și rămășițele cadavrelor a doi tigri din Sumatra. La mai multe luni de la catastrofă mările din jurul Indoneziei erau pline de cadavre care pluteau printre resturile vulcanice. În urma erupției puternice coșul, porțiunile superioare ale rezervorului magmatic și partea centrală a vulcanului s-au prăbușit și a rămas o calderă inactivă. Totuși, în 1927-1928 a reînceput activitatea vulcanică și a răsărit din mare un con vulcanic - Anak
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
ridicată alte boli ale inimii sau vaselor de sânge. Afecțiunile genetice cu un risc crescut includ sindromul Marfan și sindromul Ehlers-Danlos. Anevrismele de aortă abdominală reprezintă cea mai comună formă de anevrism aortic. Aproximativ 85% au loc sub rinichi, iar restul fie la nivelul rinichiului, fie deasupra acestora. În Statele Unite ale Americii, se recomandă screening-ul cu ultrasunete pentru bărbații cu vârste cuprinse între 65 și 75 de ani cu un istoric de fumători. În Marea Britanie se recomandă testarea prin screening a
Anevrism de aortă abdominală () [Corola-website/Science/336916_a_338245]
-
întoarcerea acasă), de la "inkwenkwe" (un băiat) la "indoda" (un om). Aceste ritualuri și ceremonii sunt încă practicate, dar multe persoane xhosa urbanizate nu le urmează în mod rigid. "Ulwaluko" și "intonjane" sunt, de asemenea, tradiții care separă acest trib de restul triburilor Nguni. Acestea sunt efectuate pentru a marca trecerea de la copil la vârsta adultă. Zulușii practicau și ei acest ritual, dar regele Shaka l-a oprit din cauza războiului din anii 1810. În 2009 a fost reintrodus de către regele Goodwill Zwelithini
Xhosa (grup etnic) () [Corola-website/Science/337045_a_338374]
-
ani la 30 septembrie 1879, cînd Parlamentul de atunci al Regatului României a votat bugetul și programul didactic al noii instituții. Cursul inaugural de anatomie a fost ținut de Dr. Leon Scully la data de 1 decembrie al aceluiași an, restul disciplinelor studiate fiind predate în cadrul Facultății de Stiinte a Universității. În 1887 prima promoție de absolvenți ai Facultății de Medicină ieșene primește titlul de “Doctor în medicină și chirurgie” ce asigură dreptul de liberă practică. În 1894 este desăvîrșită construcția
Facultatea de Medicină din Iași () [Corola-website/Science/337056_a_338385]
-
mondiale nu este o perioadă bună pentru arhitecți, construcțiile care se proiectează și execută sunt puține chiar și în contextul unui număr de arhitecți mult mai restrâns decât astăzi. La nivelul Bucureștiului existau atunci aproximativ 30-40 de arhitecți liber profesioniști, restul fiind încadrați în serviciile statului. Simotta a ales să lucreze ca liber profesionist. Nu erau cereri și nici posibilități de construire, nu existau materiale, iar parte din meseriași nu s-au mai întors din război. Din cauza acestor greutăți compromisurile după
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
pe problema sfârșitul istoriei și faptul că nimic nou nu mai poate ieși în lume - realitatea este de a deveni cu adevărat rațional. Putem crede că ca Kojève a tras această concluzie în direcția practicii, abandonând filosofia și dedicându-și restul vieții planificării economice. La momentul de morții lui Kojève, editarea operei "L'Histoire raisonnée de la philosophie païenne " este aproape gata.. Primul din cele trei volume este publicat în 1968, al doilea în 1973, iar ultimul, doi ani mai târziu. Aceste
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
mai puternic sens al termenului (războaie și revoluții). De acum încolo omul poate să se dăruiască artei, dragostei și jocului (activități care îl fac "fericit "). Singura subversiune a sfârșitului istoriei este snobismul japonez, care ar putea să se răspândească în restul lumii. Teza lui Kojève a fost criticată, în special de către Jacques Derrida în "Spectres de Marx ("Strigoii lui Marx")". Sfârșitul istoriei pare să fi fost în mod eronat atribuită lui Hegel de către Kojève ; în fapt, este o teză născocită de
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
se mute sezonier la noi pășuni. În mod tradițional, tuvanii au fost împărțiți în nouă regiuni numite khoshuun și anume: Tozhu, Salchak, Oyunnar, Khemchik, Khaasuut, Shalyk, Nibazy, Daavan & Choodu, și Beezi. Primele patru erau conduse de prinți uriankhai mongoli, în timp ce restul au fost administrate de prinți borjigini, tot mongoli. Tuvanii au fost supuși ai Hanatului uigur în secolele 8 și 9. Uigurii au stabilit mai multe fortificații în Tuva ca un mijloc de a supune populația. Există planuri discutate pentru a
Tuvani () [Corola-website/Science/337114_a_338443]
-
acestea, Carol I al Austriei, care a urcat pe tronul Habsburgilor în 1916, a promovat ideea. Alte două idei implicau împărțirea fostei Polonii a Congresului între Prusia și Austro-Ungaria, sau între Austro-Ungaria și un stat constituit din Lituania, Belarus și resturile de Poloniei Congresului. Austriecii subestimaseră însă dorința Germaniei de a determina soarta Poloniei. Conform prim-ministrul , ei au recunoscut că „Polonezii vor rămâne polonezi [...] chiar și la 150 de ani după ce Galiția a trecut la Austria, polonezii încă nu au
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]