53,240 matches
-
lucrat la curățenie, apoi m-au băgat translator, ca să pot să ajut delegația, și mi-au propus să lucrez apoi ca supraveghetor. La mătușă am stat provizoriu, îmi tot dispăreau lucruri, bani, așa că m-am mutat câteva zile la un apartament la care lucra tata, care nu era locuit. N-a fost bine, nu erau condiții, mă durea spatele. I-am povestit șefului meu că locuiesc într-un apartament fără mobilă, că e ok că am duș, dar dorm pe un
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
tot dispăreau lucruri, bani, așa că m-am mutat câteva zile la un apartament la care lucra tata, care nu era locuit. N-a fost bine, nu erau condiții, mă durea spatele. I-am povestit șefului meu că locuiesc într-un apartament fără mobilă, că e ok că am duș, dar dorm pe un pat făcut de tata din poliester. Și mi-a zis atunci că ei au două apartamente de protocol, pe care nu le folosesc, și că mă pot muta
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
mă durea spatele. I-am povestit șefului meu că locuiesc într-un apartament fără mobilă, că e ok că am duș, dar dorm pe un pat făcut de tata din poliester. Și mi-a zis atunci că ei au două apartamente de protocol, pe care nu le folosesc, și că mă pot muta într-unul dintre ele, să locuiesc singură, sau cu părinții mei. Părinții mei nu au vrut să se mute, așa că am stat singură într-un apartament de trei
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
au două apartamente de protocol, pe care nu le folosesc, și că mă pot muta într-unul dintre ele, să locuiesc singură, sau cu părinții mei. Părinții mei nu au vrut să se mute, așa că am stat singură într-un apartament de trei camere vizavi de Marriott, era sinistru. Părinții mei s-au mutat cu chirie în două camere, într-o casă cu curte la Roșu, iar eu am stat mai mult pe la ei, și mai puțin în apartamentul de protocol
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
într-un apartament de trei camere vizavi de Marriott, era sinistru. Părinții mei s-au mutat cu chirie în două camere, într-o casă cu curte la Roșu, iar eu am stat mai mult pe la ei, și mai puțin în apartamentul de protocol. În apartamentul de protocol am locuit un an jumate, nu plăteam nimic, uneori nu plăteam nici mâncarea, rămânea foarte multă mâncare de la întâlnirile cu cei care veneau în delegație. În tot acest timp l-am cunoscut pe viitorul
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
trei camere vizavi de Marriott, era sinistru. Părinții mei s-au mutat cu chirie în două camere, într-o casă cu curte la Roșu, iar eu am stat mai mult pe la ei, și mai puțin în apartamentul de protocol. În apartamentul de protocol am locuit un an jumate, nu plăteam nimic, uneori nu plăteam nici mâncarea, rămânea foarte multă mâncare de la întâlnirile cu cei care veneau în delegație. În tot acest timp l-am cunoscut pe viitorul meu soț, era paznicul
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
multe probleme cu șefii și cu colegii de la Marriott, aveam o colegă care devenise iubita șefului și mă săpa, cu toate că eu o ajutasem să se angajeze, așa că într-o seară am folosit o mașină, am luat tot ce aveam în apartament și m-am dus la mama, la curte. Le-am zis părinților că plecăm și ne-am întors la Adjud, acasă. Și Marian m-a găsit, a venit după mine, țin minte că era o zi atât de ploioasă, era
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
bine să aiba copilul tată, vedeți de acuma, nu mai lăsați pe alții să decidă în locul vostru”. Și ne-am mutat în chirie. București - La Macarale - Nicolae Grigorescu - Piața Muncii - Cățelu - Dragomirești - București Prima oară ne-am mutat într-un apartament de două camere, cu proprietarul în casă, la Macarale. Noi stăteam într-o cameră, și moșu’ nea Traian, în cealaltă. Când era Marian la muncă, eu făceam de mâncare, aveam grijă de copil, ieșeam cu el pe afară, venea și
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
milion două sute și naveta costa un milion opt sute. Și cu Marian, că nu era de acord cu școala, mă punea să aleg între el și școală. În 2007, ne-am mutat într-un alt cămin, tot în Dragomirești, într-un apartament cu trei camere, dar am stat doar un an, tot așa, cu contract de chirie. Vizavi de liceu era o curte imensă cu o casă pe mijloc. Era casa pentru administratorul care, teoretic, ar fi avut grijă de ferma zootehnică
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
două luni că ne-am certat iar, și m-am mutat cu o colegă, lângă parc la Moghioroș, avea ea o garsonieră de serviciu. Acolo am putut să stau, doar așa, temporar. M-am mutat o perioadă pe Livezilor, în apartamentul nelocuit al unui prieten, am stat iulie, august, dar nu-mi plăcea, că veneam noaptea și îmi era frică, că se droghează mulți oameni acolo, nici taxiurile nu intră. De aici m-am mutat la bunica unui prieten, tot în
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
tot timpul să aleg între el și doctorat. Îmi spunea întruna că, oricum, fără el n-o să mă descurc. Până la urmă mi-am făcut curaj și mi-am căutat chirie, să mă mut singură cu fata. Mi-am găsit un apartament în Sălaj, lucram în continuare ca profesor de romani, începusem deja să predau în Ferentari și acolo am rămas. M-am mutat cu fata, cu fratele mai mic și cu tata. Mi-era greu, nu credeam că o să mă descurc
„Am 36 de ani și am stat în 23 de chirii” () [Corola-website/Science/296001_a_297330]
-
Câștigasem dreptul de a nu plăti pentru instruirea mea superioară. Ca s-o și pot urma, aveam de ales între „descurcă-te cum poți” și „ce-o vrea Dumnezeu.” Și 2), ai mei își permiteau atunci o chirie în combinația „apartament 2 camere cu coleg inclus”, în jurul a 175-200 de euro, împărțiți pe din două. Mai ieftin de-atât, oficial, era doar Ferentariul. Am făcut naveta o lună jumate, în fiecare zi, până să dăm peste o fărâmă de noroc (în
Cartierul București-Ploiești-Cluj și retur () [Corola-website/Science/296003_a_297332]
-
doar ca să te jecmănească pe tine, ai cam pus-o). După umblat degeaba prin Vitan și Sălăjan, viitorul coleg de casă a aflat, prin legături obscure de familie, că există un domn și o doamnă care vor să-și închirieze apartamentul cu 2 camere din Crângași (Podul Grant, intersecția cu Ceahlău). Pe 150 de dolari. Mobilat FOARTE clasic și dotat cu propria colonie de gândaci, e adevărat, dar totuși, avem 19 ani, suntem la Podul Grant într-un București care abia
Cartierul București-Ploiești-Cluj și retur () [Corola-website/Science/296003_a_297332]
-
gândaci, e adevărat, dar totuși, avem 19 ani, suntem la Podul Grant într-un București care abia începe, timid, să înțeleagă ce-i aia trafic, și plătim 75 de coco de căciulă. Hai Rapid, zic. Am stat toată facultatea în apartamentul ăla (4 ani fără o vară). A fost primul acasă „ne-acasă.” La primul gândac găsit în punga de alune, am fost surprins și scârbit. La al doilea, frustrat. La al treilea, eram deja ”hai, bine, ia și tu, că
Cartierul București-Ploiești-Cluj și retur () [Corola-website/Science/296003_a_297332]
-
foarte kosher, motiv pentru care ne-a crescut chiria de vreo 2 ori. Ar fi crescut oricum, dar poate mai lejer, nu știu. Al doilea, și-al treilea acasă „ne-acasă” În 2008, la apogeul bulei imobiliare, oamenii au vândut apartamentul vecinilor de la care luam cablu. Mi-am luat diploma de filolog și m-am îndreptat către primul master și al doilea job de multinațională. O dată cu ele au venit și al doilea și-al treilea acasă „ne-acasă.” Aveam nevoie de
Cartierul București-Ploiești-Cluj și retur () [Corola-website/Science/296003_a_297332]
-
găsit de lucru mai repede decât mi-am putut găsi de locuit, așa că am stat vreo lună la o prietenă, pe-atunci încă studentă, actualmente oengistă semi-precară cu un suflet mai mare decât salariul, căreia minune!, îi cumpăraseră părinții un apartament cu 2 camere. Era fix lângă stadionul „23 August/Lia Manoliu”, pe atunci în plină demolare/ reconstrucție/ rebranduire. N-aveam nevoie de alarmă, mă trezea natura. Natura buldozerului. Între timp, trebuia să-mi caut altceva, să nu stau pe capul
Cartierul București-Ploiești-Cluj și retur () [Corola-website/Science/296003_a_297332]
-
și, ca să pot locui în București m-am întors la corporație, de data asta la alta. Și acum am primit job-ul înainte să găsesc unde și cu cine să stau, așa că, timp de o lună, am poposit într-un apartament al unei prietene din copilărie, la capătul Titanului. Pe lângă cele 9 ore de program, făceam aproape 2 ore pe drum până și de la serviciu. Un coleg care nu mai voia să plătească jumătate din salariu pe chirie plus utilități la
Cartierul București-Ploiești-Cluj și retur () [Corola-website/Science/296003_a_297332]
-
pe drum până și de la serviciu. Un coleg care nu mai voia să plătească jumătate din salariu pe chirie plus utilități la o garsonieră mi-a propus să căutăm ceva împreună. Și am găsit, tot prin cineva de la muncă, un apartament de 3 camere în Tineretului, la 1400 de lei împărțiți la 2. Ultimul etaj, foarte drăguț, proprietarii, o familie „de succes”, mutați în Piatra-Neamț, atât de white middle-class încât aveam impresia că vor intra în șoc anafilactic dacă aud o
Cartierul București-Ploiești-Cluj și retur () [Corola-website/Science/296003_a_297332]
-
Interviu cu L.P., datornic în franci elvețieni L. P. are 37 de ani și lucrează într-o instituție de stat. În 2003, a venit în București împreună cu soția și au contractat un credit pentru un apartament în Drumul Taberei. În 2007, din dorința de a locui într-un apartament mai spațios, familia P. a contractat un alt credit, în franci elvețieni (datorită parității franc-euro la vremea respectivă), de la Credit Europe Bank, pe 30 de ani, pentru
„Nu primea nimeni contractul de împrumut, să-l vadă înainte.” () [Corola-website/Science/296031_a_297360]
-
P. are 37 de ani și lucrează într-o instituție de stat. În 2003, a venit în București împreună cu soția și au contractat un credit pentru un apartament în Drumul Taberei. În 2007, din dorința de a locui într-un apartament mai spațios, familia P. a contractat un alt credit, în franci elvețieni (datorită parității franc-euro la vremea respectivă), de la Credit Europe Bank, pe 30 de ani, pentru un apartament cu 3 camere în zona Sebastian. În urma evoluției francului și a
„Nu primea nimeni contractul de împrumut, să-l vadă înainte.” () [Corola-website/Science/296031_a_297360]
-
Drumul Taberei. În 2007, din dorința de a locui într-un apartament mai spațios, familia P. a contractat un alt credit, în franci elvețieni (datorită parității franc-euro la vremea respectivă), de la Credit Europe Bank, pe 30 de ani, pentru un apartament cu 3 camere în zona Sebastian. În urma evoluției francului și a pasivității Băncii Naționale, rata lunară a familiei P. a ajuns în 2015 să reprezinte aproape întreg venitul familiei. În prezent, familia P. este implicată într-un proces colectiv împotriva
„Nu primea nimeni contractul de împrumut, să-l vadă înainte.” () [Corola-website/Science/296031_a_297360]
-
ați ajuns în București și cum ați locuit mai întâi? Cu serviciile, pentru că sunt posibilități mai mari, și prima oară tot cu un credit ipotecar, dar erau prețurile mai mici atunci. Undeva la 20.000 de euro a fost un apartament în Drumul Taberei, printre cele mai ieftine. Asta când era? În 2003. În noiembrie. Atunci se dădea mai greu, trebuia să venim cu sumă mai mare pentru avans. Deci atunci am venit cu un avans de 10.000 de euro
„Nu primea nimeni contractul de împrumut, să-l vadă înainte.” () [Corola-website/Science/296031_a_297360]
-
dat ei 10.000 de euro. Rata era în jur de 90-93 de euro pe lună, chiria era pe la 100 de euro. Am preferat credit, a fost OK, dobânda era măricică, dar era al nostru. Am avut ceva probleme cu apartamentul, ploua, condens, ultimul etaj, în sfârșit... Și erau ofertele astea cu credite. Credite, credite, peste tot. Începuse cu câteva luni înainte, se dădeau foarte ușor credite - și avantajoase pentru vremea aia - în franci elvețieni. Dobânda mică. La suma pe care
„Nu primea nimeni contractul de împrumut, să-l vadă înainte.” () [Corola-website/Science/296031_a_297360]
-
explicat cineva de la bancă ce riscuri există? Nimic, nimic. Creditele se dădeau pe bandă rulantă, te duceai cu „săru’mâna” de 10 ori pe zi. Ca să poți lua un credit, trebuia să ai avansul. Avansul la noi era din vânzarea apartamentului, cel din Drumul Taberei, noi îl scosesem la vânzare și găsisem cumpărător. Făcusem precontractul. Îl găsisem pe ăsta nou, iar ca să ni-l țină, trebuia să dăm avansul. Perioada de încheiere a contractului era scurtă, că toată lumea voia repede. Și
„Nu primea nimeni contractul de împrumut, să-l vadă înainte.” () [Corola-website/Science/296031_a_297360]
-
scosesem la vânzare și găsisem cumpărător. Făcusem precontractul. Îl găsisem pe ăsta nou, iar ca să ni-l țină, trebuia să dăm avansul. Perioada de încheiere a contractului era scurtă, că toată lumea voia repede. Și nouă ne convenea scurt, pentru că valoara apartamentului creștea de la o zi la alta. Așa erau prețurile. Într-o lună de zile, cât a durat semnarea, tot dosarul, mă rog, pe acest apartament, care era 140.000 de euro, am avut ofertă de 160.000 de euro. Cineva
„Nu primea nimeni contractul de împrumut, să-l vadă înainte.” () [Corola-website/Science/296031_a_297360]