52,706 matches
-
Israelului. În cadrul acestuia și-a găsit locul nu numai efortul militar, ci și mijloace diplomatice al caror tel era eliberarea oricărei bucăți de pamant palestinian ca etapă în calea eliberarii întregii Palestine. Aceasta a permis abordarea unor canale diplomatice de negociere cu factori politici din lume și chiar din Israel, ca de pildă unii reprezentanți evrei ai opoziției de stânga radicale necomuniste din această țară. În anul 1977 președintele Egiptului, Sadat, a propus un plan de stabilire a unei autonomii palestiniene
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
palestiniene in Cisiordania și Fâșia Gaza cu ocazia acordului de pace dintre Egipt și Israel. La vremea respectivă OEP a respins propunerea, considerând ca este urmarea unei uneltiri israeliene destinate să mulțumească partea egipteană. Fără concursul OEP, au continuat totuși negocieri între Egipt si Israel asupra ideii stabilirii acestei autonomii palestinene, dar au fost suspendate prin 1980, iar oficial în 1982, din cauza izbucnirii Războiului din Liban în iunie 1982.
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
coasta albaneză a fost acoperită suficient de armată Muntenegrului în zona de nord - fiind la distanță sigură de orice direcție de înaintare bulgarilor în zona de sud - în cazul unei intervenției a bulgarilor. Al doilea motiv cauzând întârzierea au fost negocierile secrete cu bulgarii în speranța că vor intra în tabăra aliaților, fără să mai fie necesară intervenția aliaților. În orice caz, lipsa de ajutor din partea aliaților, a pecetluit soarta Șerbiei. Împotriva Șerbiei au fost adunate armata Bulgariei, o armată a
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
martie 2005, noul prefect al județului Iași, Radu Prisăcaru, declara că procedura de vânzare a fost ilegală, deoarece s-a vândut clădirea înainte de amenajarea unui nou sediu, nu s-a organizat nici o licitație, conform legii, ci s-a vândut prin negociere directă și nu s-a obținut avizul favorabil al Direcției de Cultură pentru schimbarea destinației clădirii. Pe lângă aceasta, suma obținută a fost considerată mult prea mică față de valoarea de piață a clădirii, imobilul fiind subevaluat. ""Clădirea făcea parte din domeniul
Casa de cultură din Hârlău () [Corola-website/Science/316357_a_317686]
-
un Kosovo independent. Consiliul de Securitate ONU rămâne divizat asupra acestei dispute: din cele cinci membre cu drept de veto, trei (Statele Unite, Regatul Unit, Franța) au recunoscut declarația de independență, pe când Republică Populară Chineză și-a exprimat îngrijorarea îndemnând continuarea negocierilor precedente. Rusia a respins declarația și o considera ilegală. Pe 15 mai 2008, Rusia, China și India au făcut o declarație comună în care au cerut să fie lansate noi discuții între autoritățile de la Belgrad și Pristina. Deși statele membre
Recunoașterea independenței Republicii Kosovo la nivel internațional () [Corola-website/Science/316454_a_317783]
-
lui Demange prudența excesivă. Guvernul, pus în fața intransigenței armatei în proces, mai dispunea de două moduri în care să influențeze evenimentele: să facă apel la o mărturie a părții germane sau să renunțe la acuzare prin decizia ministrului de război. Negocierile de culise nu au avut însă rezultat. Ambasada germană a refuzat politicos guvernul. Ministrul de război, generalul , a trimis un mesaj respectuos maiorului , comisarul Guvernului, cerându-i să rămână în spiritul hotărârii de revizuire luată de Curtea de Casație. Ofițerul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
vreme de sârbul Borisav Jović - a refuzat autorizarea unei astfel de operațiuni. Șeful Statului Major al JNA, generalul Blagoje Adzić, a fost furios și a denunțat public că “organele federale care ne-au limitat tot timpul libertatea de acțiune, cerând negocieri în timp ce slovenii ne atacau cu toate mijloacele din dotare.” În decursul acestei zile au loc cele mai grele lupte ale războiului, zi care se va dovedi una a pașilor înapoi pentru JNA. Coloana de tancuri JNA de la pădurea Krakovski este
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
de necontestat al sârbilor. În aprilie 1815 a organizat și condus a Doua Revoltă Sârbă. Până în 1817 autoritățile otomane au învins armata răsculaților sârbi. Miloš a reușit să negocieze încetarea luptelor cu guvernatorul otoman, Marașlı Ali Pasă. Ca urmare a negocierilor, Șerbia a căpătat un anumit grad de autonomie, dar a rămas sub suveranitatea sultanului otoman. Miloš Obrenović a ajuns la putere și a acționat ca un domnitor absolut. Sultanul a lărgit prin decretele din 1830 și 1833 controlul lui Miloš
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
Unit la CEE, și că Franța era îngrijorată de legăturile strânse ale Regatului cu Commonwealthul și cu zona sterling în timp ce Franța continua să aibă relații economice cu fostele sale colonii în zonele CFA și CFP. Una dintre problemele abordate în negocierile de aderare a Regatului Unit la CEE a fost problema „balanțelor sterling”, balanțe deținute la Londra în lire sterline de către guvernele țărilor nemembre ale zonei sterling, care în multe cazuri s-au soldat cu datorii suportate în timpul războiului de Regatul
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
de la Montlhéry (13 iulie 1465), unde a fost rănit; Carol nu și-a asigurat o victorie decisivă. El a reușit totuși să-l forțeze pe Ludovic prin Tratatul de la Conflans (4 octombrie 1465) să-i restituie orașele de pe Somme. În timpul negocierilor pentru Tratat, soția sa Isabela a murit subit la 25 septembrie la Les Quesnoy. Ca parte a tratatului Ludovic i-a promis mâna propriei lui fiice, Ana, cu Champagne și Ponthieu ca zestre, însă căsătoria nu a avut loc. În
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
de Olanda, de Zeelanda, de Namur. Alarmat de aceste succese timpurii ale noului Duce de Burgundia și nerăbdător să se stabilească diferite întrebări referitoare la executarea tratatului de Conflans, Ludovic a solicitat o întâlnire cu Carol la Péronne. În cursul negocierilor, ducele a fost informat cu privire la o proaspătă revoltă a Episcopiei din Liège instigată în secret de către Ludovic. După discuții timp de patru zile cum să se ocupe de adversarul său, Carol a decis să-și respecte cuvântul dat și să
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
cei mari necăsătoriți; înainte de moarte, Carol făcuse unele mișcări în direcția amenajării unei căsătorii între fiul împăratului Maximilian și fiica sa. În mod neînțelept, Ludovic s-a concentrat pe confiscarea teritoriilor de frontieră, în special Ducatul Burgundia. În aceste condiții, negocierile pentru o căsătorie erau extrem de dificile. Mai târziu, el a mărturisit consilierului său Philippe de Commynes că aceasta a fost cea mai mare greșeală a lui. Între timp, cu ajutorul mamei vitrege a Mariei, Margareta, împăratul habsburgic a asigurat căsătoria fiului
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
pensionat, Douglas a fost chemat de taoiseachul Éamon de Valera și numit din nou în Seanad Éireann. Noul mandat a fost și mai scurt decât precedentul, de data aceasta deoarece, la propunerea partidului Fine Gael, Hyde a fost ales, în urma negocierilor între partide, să fie primul președinte al Irlandei, funcție în care a fost ales fără a avea contracandidat. El a fost ales din mai multe motive: Hyde a fost învestit la 26 iunie 1938 în funcția de președinte al Irlandei
Douglas Hyde () [Corola-website/Science/322495_a_323824]
-
contractul sau cu Motown a expirat. În anul 1970, Wonder a cântat la mai multe instrumente în hitul „It's a Shame” pentru trupa The Spinners. Contribuția să avea rolul de a arăta talentul său și de a ajuta la negocierile cu Gordy. Wonder și-a înregistrat independent două albume pe care le-a folosit apoi că unelte în negocierea cu Motown. Până la urmă aceștia au acceptat să îi ofere controlul creativ total și drepturile pentru cântecele sale; acest contract de
Stevie Wonder () [Corola-website/Science/316953_a_318282]
-
s a Shame” pentru trupa The Spinners. Contribuția să avea rolul de a arăta talentul său și de a ajuta la negocierile cu Gordy. Wonder și-a înregistrat independent două albume pe care le-a folosit apoi că unelte în negocierea cu Motown. Până la urmă aceștia au acceptat să îi ofere controlul creativ total și drepturile pentru cântecele sale; acest contract de 120 de pagini l-a înlocuit pe precedentul, oferindu-i lui Wonder un procentaj mai mare din drepturile de
Stevie Wonder () [Corola-website/Science/316953_a_318282]
-
oamenii săi în Portugalia la 19 noiembrie. Convinși de iminența intervenției franceze, portughezii au încercat să negocieze și, la jumătatea lui noiembrie, acceptaseră toate condițiile franceze, sub condiția menținerii pe tron a Casei Bragança. Era însă prea târziu pentru o negociere și zece zile mai târziu (29 noiembrie), familia regală portugheză, Curtea și guvernul părăsesc Lisabona, la bordul unei flote anglo-portugheze, având ca destinație Brazilia. După un marș îndelungat și epuizant prin Spania și Portugalia, Junot ajunge în apropierea Lisabonei în
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
ca fiind păgubos și ascuns. În schimb, a fost adus în prim-plan o argumentație istorică cu dogma conform căruia Polonia s-a reîntors la «vechile pământuri Piaste»”. Orice obiecțiune la adresa deciziei aliaților și criticile la adresa rolului politicienilor polonezi la negocierile de la Potsdam au fost cenzurate. De asemenea, Piaștii erau percepuți ca apărători ai Poloniei împotriva germanilor, în vreme ce Iagellonii, care s-au aflat într-un lung conflict cu Marele Cnezat al Moscovei, nu erau deloc potriviți pentru a fi amintiți în
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
eșuat în crearea unui tribunal internațional pentru arbitraj obligatoriu, dar a lărgit mecanismul arbitrajului voluntar și a stabilit reguli de recuperare a datoriilor, legi ale războiului și drepturile și obligațiile țărilor neutre. Alături de dezarmare și arbitraj obligatoriu, ambele conferințe includeau negocieri cu privire la legile războiului și crimele de război. Multe dintre regulile stabilite la Convențiile de la Haga au fost violate în Primul Război Mondial. De exemplu una dintre acestea a fost Invazia germană a Belgiei prin care a fost încălcat vol. III
Convențiile de la Haga din 1899 și 1907 () [Corola-website/Science/328962_a_330291]
-
(în ), (în ) a fost un tratat semnat la 14 octombrie 1920 între Finlanda și Rusia Sovietică, după negocieri care au durat timp de patru luni. Tratatul a confirmat granița dintre Finlanda și Rusia Sovietică după războiul civil finlandez și expediții finlandeze de voluntari în Carelia Răsăriteană. Ratificarea tratatului a fost la Moscova în data de 31 decembrie 1920
Tratatul ruso-finlandez de la Tartu () [Corola-website/Science/328979_a_330308]
-
intrat în oraș, unde au capturat o cantitate mare de arme, muniții și diferite provizii. Pierderea orașelor Adrianopol și Erzurum, blocada strâmtorilor și frământările interne din Turcia au zdruncinat definitiv încrederea sultanului în victorie. Hans Karl von Diebitsch a început negocierile de pace în numele împăratului Imperiului Rus. Sultanul a încercat să tărăgăneze în mod deliberat semnarea unui acord de pace, sperând să primească sprijinul Regatului Unit sau Austriei, dar evenimentele au fost precipitate de faptul că Mustafa Pașa cei 40.000
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Thankmar, fratele vitreg al regelui și văr al lui Siegfried, care s-a răsculat în 938 împotriva regelui Otto, alături de Eberhard de Franconia și de Wichmann cel Bătrân. Thankmar a murit după numai un an, iar complicii săi au început negocieri de pace cu Otto, drept pentru care Gero s-a menținut în funcție. Pe parcursul răscoalei adversarilor săi, Gero condusese un război nefericit împotriva slavilor în 937-938. Pierderile suferite de trupele sale nu puteau fi refăcute, în condițiile în care slavii
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
s-a ajuns la un acord, însă neînțelegerile ulterioare au blocat închierea păcii. Obodriții, wilzii, Chrepienyanii, redarii și dolenzii s-au organizat apoi pentru a se opune sosirii armatei lui Gero, a regelui și a ducelui Liudolf de Suabia. După ce negocierile au eșuat ca urmare a termenilor duri pretinși de către germani, slavii au fost înfrânți într-o bătălie de pe râul Drosa. Gero a participat la campaniile saxone împotriva slavilor din anii 957, 959 și 960, ca și la campania împotriva venzilor
Gero () [Corola-website/Science/325381_a_326710]
-
mobiliza episcopatul din Francia răsăriteană condus de Unni de Bremen pentru a adera la cauza sa în 916 cu ocazia sinodului de la Hohenaltheim nu a întrunit rezultatul scontat. După câteva ciocniri armate, Conrad a reușit cel puțin să ajungă la negocieri cu ducele Henric I "Păsărarul" de Saxonia. Cu toate acestea, ducii revoltați din Suabia, Erchanger (executat în 917) și Burchard al II-lea constituiau o continuă amenințare, ca și ducele Arnulf cel Rău de Bavaria. Grav rănit în una dintre
Conrad I al Germaniei () [Corola-website/Science/325403_a_326732]
-
devastat Bavaria. Un alt grup al invadatorilor a fost înfrânt de către markgraful Luitpold și episcopul Richer de Passau. În 901, ungurii au devastat Carintia. În aceste condiții, în 904 Ludovic l-a invitat pe principele maghiar Kurszán, propunându-i începerea negocierilor, însă întâlnirea s-a încheiat cu asasinarea întregii delegații a maghiarilor.În 906, maghiarii au devastat Saxonia în două rânduri. În 907, ei au aplicat o severă înfrângere celor din Bavaria, ucigându-l pe markgraful Luitpold. Anul următor a venit
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
l-a numit pe fiul său mai vârstnic, Carloman, în 856. Carloman a preluat controlul asupra celorlalte mărci din răsărit, Carintia și Pannonia, iar în 858 a pornit o campanie puternică împotriva lui Rastislav, forțându-l pe acesta să solicite negocieri. În 861, markgraful Pabo s-a răsculat alături de conții săi, drept pentru care ducele Carloman l-a înlocuit cu Gundachar. În 863, temându-se de o rebeliune a fiului său, regele Ludovic Germanul a invadat Carintia, devenită baza de acțiune
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]