52,493 matches
-
germanic ale cărei structuri didactice și pedagogice excelau în abordarea autoritară a unui stil academist specific acelor vremuri. Școala lui Hollósy a avut meritul de a se opune conservatorismului academic de învățare a meșteșugului picturii după modele, prin promovarea educației artistice bazată pe aternative liberale privind studiul naturii. Schimbarea pe care artistul și-a dorit-o, s-a petrecut de-a lungul unei progresii evolutive de durată. În cadrul acestui proces se pot distinge două etape de dezvoltare: etapa cursurilor anuale permanente
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
care le-a organizat la Baia Mare între anii 1896 - 1901. Prin fundamentarea unui curriculum educațional caracterizat de un radicalism antiacademic, Hollósy a avut un impact remarcabil la public, ceea ce a determinat o ascensiune specataculoasă de notorietate pedagogică în tot mediul artistic german. Ca urmare, școala pe care a înființat-o a cucerit o poziție dominantă pe piața învățământului particular din Munchen. Școala s-a aflat la mare concurență cu atelierele în care se studia până atunci și care aparțineau unor pictori
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
unul dintre factorii de educație instituționalizați cei mai importanți din Europa Centrală și de Est. Rezultatele pe care Simon Hollósy le-a obținut ca urmare a celor trei decenii de activitate didactică independentă, îl plasează pe acesta în topul personalităților artistice europene ale epocii lui. Analiștii activității sale au considerat că școala sa a pregătit circa 1000 de studenți. Impresionant în acest sens este faptul că aceștia proveneau din cele mai diferite medii artistice. Ei veneau din Europa Centrală și cea
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
îl plasează pe acesta în topul personalităților artistice europene ale epocii lui. Analiștii activității sale au considerat că școala sa a pregătit circa 1000 de studenți. Impresionant în acest sens este faptul că aceștia proveneau din cele mai diferite medii artistice. Ei veneau din Europa Centrală și cea de Răsărit - în special Polonia, Austria, Germania, Ungaria, Ucraina, Lituania, România și Rusia. De asemenea, școala a atras și studenți din Europa Occidentală: din Belgia, Spania, Elveția, Italia, Danemarca și chiar din SUA
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
vârf din diferite țări. Așa pot fi enumerați în: Performanțele didactice ale lui Simon Hollósy au fost depășite de limitele, de altfel remarcabile, ale propriilor abilități pedagogice. Școala lui Hollósy a avut o contribuție importantă la înnoirea tehnicilor de educațiie artistică și de înnoire a modalităților de expresie. Simon Hollósy a fost promotorul organizării unei Academii de Artă încă din anul 1894, mărturie stând în acest sens documentul de intenție pe care l-a conceput în vederea inițierii acestui proiect, document care
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
pentru depășirea tarelor academiste, ale picturii de salon müncheneze. Compozițiile din acei ani au o tematică exclusiv rurală și sunt caracterizate de un stil pictural naturalist cu care pictorul a încercat să exprime un amestec de frământări existențiale și căutări artistice care-l măcinau. Aceste compoziții au dat formă unor caractere umane și a unor tipologii de subiecte și tematici prin care intelectualitatea contemporanetății lui și-a construit propriile imagini despre sine și societate. Cea de a doua etapă a fost
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
ani a apărut un surprinzător proces de agregare stilistică al elementelor impresioniste, simboliste și realiste prezente în lucrările anterioare. Ultima etapă a fost cea a taberelor de creație pe care le-a organizat la Teceu Mare, perioadă în care discursul artistic al creației sale s-a îmbogățit cu o dominantă pre-expresionistă. După decesul din anul 1918, circulația operelor sale nu a fost una importantă, ba chiar defavorabilă. La Bienala de la Veneția din anul 1922 au fost expuse doar trei lucrări și
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
(n. 18 septembrie 1928, Locarno) este un sculptor, pictor și profesor elvețiano-italian. El este actualmente sculptorul ticinez cel mai cunoscut pe plan mondial. S-a format pe plan artistic în atelierul din Lugano format din Mario Chiattone, Antonio Chiattone, Carlo Cotti, Giuseppe Foglia și Filippo Boldini. Începând din 1954 el a început să-și expună picturile în mai multe expoziții organizate la Lugano și în orașele învecinate, iar apoi
Nag Arnoldi () [Corola-website/Science/336727_a_338056]
-
ulterior de Gustavo Monje), Marcelo Trepat, Andrea Mango și Roberto Fiore. Romanul a fost dramatizat de Rodica Mandache pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în 2005 un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 88 de minute în regia artistică a lui Dan Puican. Distribuția a fost formată din Mircea Albulescu (Zorba), Adrian Pintea (scriitorul), Rodica Mandache (Bubulina), Petre Lupu, Valentin Teodosiu, Boris Petrof, Mihai Fotino, Mitică Popescu, Dumitru Chesa, Eugen Racoți, Eugen Cristea, Alexandru Georgescu, Virginia Mirea, Radu Panamarenco
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
realismul magic s-a născut în Columbia". Tema muzicală de început a lui "Narcos", "Tuyo", este o muzică de "bolero", scrisă și compusă pentru serial de cantautorul brazilian Rodrigo Amarante. Melodia acompaniează intro-ul creat de DK Studios sub supravegherea regizorului artistic Tom O’Neill. Imaginile, tematice anilor '80, conțin metraj cu regiunile montane ale Bogotei și cartierele sărace ce înconjoară capitala, persoanele care locuiesc acolo, știri arhivate, violență, și se adresează situației traficului de droguri din Columbia în general, precum și încercării
Narcos () [Corola-website/Science/336770_a_338099]
-
mijloace de informare în masă. Nici o instituție culturală sau organizație științifică nu reprezintă ambele comunități. În ciuda diviziunilor politice și lingvistice care s-au schimbat deseori de-a lungul secolelor, regiunea ce corespunde actualei Belgii a cunoscut dezvoltarea a numeroase mișcări artistice care au avut un impact puternic asupra culturii europene. În perioada medievală contribuțiile în domeniul picturii și arhitecturii au fost foarte importante. Pictura olandeză timpurie, pictura flamandă și barocă precum și numeroase exemple de arhitectură romanică, gotică, renascentistă și barocă au
Cultura Belgiei () [Corola-website/Science/336777_a_338106]
-
în top. Pe 15 august 2012, cântăreața Lady Gaga a anunțat pe Twitter că a înregistrat împreună cu Lamar o piesă intitulată „PartyNauseous” pentru albumul său de debut. Cu toate acestea, Gaga a renunțat la colaborare în ultimul moment din cauza diferențelor artistice. Debutul major de studio al lui Lamar, "good kid, m.A.A.d city", a fost lansat pe 22 octombrie 2012. Albumul s-a bucurat de un succes critic major, și a debutat pe locul doi în Statele Unite, cu vânzări
Kendrick Lamar () [Corola-website/Science/336771_a_338100]
-
mai include: a colaborat cu dirijorii Victor Dumănescu, Andre Neve, Alexandru Samoilă, Lev Gavrilov, soliștii Lucia Cicoare, Mihail Munteanu, Nicolae Covaliov, Ioan Paulencu, Vladimir Dragoș, Elenă Obrazțova, pianiștii Ghiță Strahilevici, Olga Silkina, Olga Iancu, Raisa Treibici etc. A întreprins turnee artistice la București, Brașov, Iași, Timișoara, Praga, Kiev, Sankt Petersburg, Odesa, Minsk, Donețk, Moscova, Geneva, Londra, Plovdiv, Bruxelles, cât și în Germania, Italia, Polonia.
Valentina Calestru () [Corola-website/Science/336817_a_338146]
-
debutul muzical, în anul 1960, si la televiziunea de stat. Sabah Fakhri a susținut concerte și a participat la numeroase festivaluri muzicale în țările arabe, dar și în multe alte țări, a cutreierat lumea și și-a creat propriul regat artistic. De când a absolvit, a participat la fiecare festival de muzică arabă. Printre realizările sale se numără și participarea la evenimentul organizat de UCLA în onoarea sa, dar și recitalul său din cadrul galei premiilor Nobel pentru pace din Suedia. A intrat
Sabah Fakhri () [Corola-website/Science/336812_a_338141]
-
loc la Real , în cartierul ei din Madrid, pe 6 mai 2016. Începând cu 9 mai, urna cu rămășițele ei pământești se odihnește în nișă tatălui, din cimitirul municipal din Teruel. Deși inițial a început să scrie în copilărie, vocația artistică a lui Pilar de Vicente-Gella a fost exprimată în primul rând prin balet clasic. Ea a început să studieze în Zaragoza, la scoala doamnei Maria de Avila. Și-a perfecționat tehnică în Franța, luând lecții cu o profesoară rusoaica, folosind
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
după cum el însuși a recunoscut, o tendință de a se concentra pe gândirea unei persoane și nu pe figura acesteia. Împreună, cu toate acestea, ei au împărtășit preocuparea de a încerca să rafineze și să înalțe spiritul uman prin preocupări artistice. În mai 1927, cu sprijinul soției sale, Eva Palmer-Sikelianos, Sikelianos a organizat Festivalul Delfic în cadrul unui efort general de renaștere a „ideilor delfice”. Sikelianos a crezut că principiile care au stat la baza civilizației clasice ar putea oferi independență spirituală
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
a fi un artist versatil în materie de stiluri abordate precum și materialele utilizate, lucrând în lemn, metal și chiar papier mâché. Totuși devine evident faptul că materialul său preferat este metalul, dovadă fiind atenția acordată acestuia, precum și toate experimentele sale artistice ce utilizează acest material, utilizând tehnici ce variază de la modelarea manuală și sudura metalului până la gravură în metal. După cum însuși artistul ne spune "" Pentru mine metalul reprezintă libertatea de exprimare artistică. Poate părea mai tehnic și mai dificil de modelat
EugeneX () [Corola-website/Science/336826_a_338155]
-
dovadă fiind atenția acordată acestuia, precum și toate experimentele sale artistice ce utilizează acest material, utilizând tehnici ce variază de la modelarea manuală și sudura metalului până la gravură în metal. După cum însuși artistul ne spune "" Pentru mine metalul reprezintă libertatea de exprimare artistică. Poate părea mai tehnic și mai dificil de modelat decât lemnul sau piatra, dar în final acesta este esențialul - lupta dintre material și artist, descărcarea de energie necesară materializării unei forme, prin asta se manifestă pasiunea..."" Motivele predilecte ale artistului
EugeneX () [Corola-website/Science/336826_a_338155]
-
Se numește "The Dickson Experimental Sound Film", de mulți interpretat ca fiind și primul film gay. Probabil departe de adevăr, filmul este des citat ca momentul zero în istoria filmului cu tematică LGBT. De-a lungul timpului, dat fiind caracterul artistic și interpretativ al filmului, numeroase personaje queer au prins viață, fie în mod fățiș, fie în mod subversiv. Remake al comediei "La Cage aux Folles" (1978), filmul "The Birdcage" (1996), cu Robin Williams și Nathan Lane în rolurile principale, este
Cultura LGBT () [Corola-website/Science/336861_a_338190]
-
și o mențiune de debut (Gabriela Baciu, pentru rolul Aglaie Argintar). Românul a fost dramatizat de Antoaneta Tănăsescu pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în octombrie 1983 un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 106 minute în regia artistică a lui Cristian Munteanu. Distribuția a fost formată din Alexandru Repan (Lai Cantacuzin), Mirela Gorea (Daria Mazu), Gina Patrichi (Aglae Argintar), George Constantin (generalul), Dorina Lazăr (Frosa Barboni), Constantin Dinulescu (Rudi Barboni), Ștefan Mihăilescu-Brăila (Grigore Mazu), Corado Negreanu (maiorul Ortac
Locul unde nu s-a întâmplat nimic () [Corola-website/Science/336907_a_338236]
-
un model și chiar o școală pentru mulți dintre contemporanii lor mai tineri, implicați în vânzarea sau tipărirea cărților. Pe lângă Librăria Socec și Casa de editură Socec, I.V. Socec deținea - pe strada Berzei - o tipografie, ateliere de cartonaje, de legătorie artistică a cărților, o litografie, o zincografie și chiar o bibliotecă - în București, pe strada Enei. Încă din anii 1870, Editura Socec devenea principala casă de editură a țării, iar Librăria Socec cea mai renumită librărie din România. Născut în 18
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
deschide, în str. Academiei, firma „Socec, Sander și Teclu”, aceasta fiind prima instituție a industriei de arte grafice din România. Mai târziu va rămâne unicul proprietar al acestor ateliere, adaugând tipografiei mai multe secții anexe (litografie, zincografie, cartonaje și legătorie artistică) pe care le numește "Stabiliment de toate artele grafice" . Atelierele Grafice ale Editurii Socec & Co au funcționat între anii 1882 și 1907 în Str. Berzei, pe locul unde, până în 1948, Intrarea Ezăreni se numea Aleea Socec. Ioan V. Socec a
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
și a se construi clădirea Teatrului Dailes. În 1977 Teatrul Dailes s-a mutat într-o clădire nou construită pe strada Brīvības nr. 75, iar în vechea clădire s-a instalat Teatrul Tineretului până la închiderea sa în 1991. Primul director artistic al Teatrului Nou a fost Juris Rijnieks și din anul 1997 este Alvis Hermanis. Mai mulți regizori letoni cunoscuți pe plan mondial precum Alvis Hermanis sau Viesturs Kairišs și-au început cariera la acest teatru.
Teatrul Nou din Riga () [Corola-website/Science/337059_a_338388]
-
de studii. Simotta participa la călătorii de studiu atât în țară (vizitând alături de un grup condus de E. Pangrati mânăstirile din nordul Moldovei) cât și înafara țării, în țări precum Italia, Franța, Grecia, Turcia, Germania, alese pentru vestitul lor patrimoniu artistic. „Cercetând și desenând monumentul la fața locului, descifrezi atâtea probleme de construcție, iar imaginea lui rămâne imprimata pentru totdeauna (...) studierea monumentelor mai de seamă din țările mai sus menționate și a vechilor monumente de arhitectură românească, cum și noul curent
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
Cultural Municipal George Coșbuc Bistrița. A debutat în 1965 cu poezia Noapte senină, în Scânteia pionierului din București. Debutul în volum: traducerea «Jean Paul Sartre-Existențialismul este un umanism», Editura George Coșbuc, Bistrița, 1994; Colaborări la reviste: Minerva, Mesagerul literar și artistic, Litera Nordului, Conexiuni, Mișcarea literară (Bistrița), Atlas-Clujul liber, Renașterea (Cluj-Napoca), Interval (Brașov), Răsunetul cultural Bistrița și altele. Volume publicate: Cărți originale: Clar de caprifoi (poezii) Editura Karuna; Mugur de iarnă (poezii), Editura Karuna Bistrița, Ninge (poezii), Editura Studis Iași; ningeri
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]