52,493 matches
-
și apoi rusă specializată în publicarea operelor literare sovietice, rusești și străine în limba rusă. În prezent, este o companie de stat federală. Sediul ei se află în Moscova, pe strada Novaia Basmannaia nr. 19. Editura de Stat pentru Literatură Artistică (ГИХЛ) a fost înființată la 1 octombrie 1930 în Moscova prin fuzionarea sectorului literar-artistic al "Gosizdat" cu editura "Zemlia i fabrika". În 1934 a fost redenumită Goslitizdat (Гослитиздат). În 1937 ea a fuzionat cu editura Academia. Începând din anul 1963
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
octombrie 1930 în Moscova prin fuzionarea sectorului literar-artistic al "Gosizdat" cu editura "Zemlia i fabrika". În 1934 a fost redenumită Goslitizdat (Гослитиздат). În 1937 ea a fuzionat cu editura Academia. Începând din anul 1963 ea poartă numele de Editura Literatura Artistică (Художественная литература, ИХЛ). Editura a publicat operele clasice ale literaturii universale, precum și cele mai semnificative opere ale scriitorilor contemporani străini. Scriitorii contemporani ruși erau incluși doar dacă fpceau parte din grupul celor mai cunoscuți scriitori, denumiți "clasicii literaturii sovietice". În
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
din anul 1963 editura a avut o filială la Leningrad. În 1980 editura a fost decorată cu ordinul Steagul Roșu al Muncii. Potrivit evidențelor Comitetului de Stat pentru Edituri din anii 1980, editura era unul dintre principalii editori de literatură artistică. În ceea ce primește tirajul și numărul de foi tipărite, "Literatura artistică" era una dintre primele edituri sovietice, aflându-se în 1980 pe locul II, în urma editurii Prosveșcenie. În anii 1980-1990 indicatorii activității editoriale a editurii au fost următoarele:
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
1980 editura a fost decorată cu ordinul Steagul Roșu al Muncii. Potrivit evidențelor Comitetului de Stat pentru Edituri din anii 1980, editura era unul dintre principalii editori de literatură artistică. În ceea ce primește tirajul și numărul de foi tipărite, "Literatura artistică" era una dintre primele edituri sovietice, aflându-se în 1980 pe locul II, în urma editurii Prosveșcenie. În anii 1980-1990 indicatorii activității editoriale a editurii au fost următoarele:
Hudojestvennaia Literatura () [Corola-website/Science/337101_a_338430]
-
istorică a unei femei pe nume și un incident istoric, care a jucat într-adevăr un rol critic în căderea monarhiei. Multe dintre detaliile specifice sunt, totuși, discutabile, și variază în funcție de scriitor. Utilizarea târzie a legendei are mai degrabă virtuți artistice și pedagogice decât valoare istorică. Întrucât evenimentele din povestire au loc rapid, data incidentului este, probabil, în același an, ca prima dintre "fasti". Dionisie din Halicarnas, o sursă majoră, stabilește acest an „la începutul celei de a șaizeci și opta
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
în revista "Rampa", în 1926, cu cronici literare. A lucrat timp de un an ca redactor al ziarului național-țărănesc „Dreptatea”, apoi ca redactor la ziarul "Curentul", unde a colaborat până în 1944. A mai colaborat la "Cotidianul" (Brăila), "Adevărul literar și artistic", "Țara de Jos", "Cetatea literară", "Contimporanul", "Universul literar", "Bilete de papagal", apoi la "Viața literară", "Vremea", "Azi", "Familia", "Săptămâna CFR", "Glasul patriei", "Argeș", "România literară" etc. Prima sa carte intitulată " Viața minunată a lui Anton Pann" a fost o biografie
Romulus Dianu () [Corola-website/Science/337120_a_338449]
-
Alte manuscrise conțin condica mănăstirii Arnota (2 vol.), pomelnicul bisericii din Proeni-Vâlcea, condicile mănăstirilor Tismana (2 vol.), Obedeanu, Jitianu, Dintr-un Lemn și Govora și condica Mănăstirii Ungro-Vlahiei. Cele 25 de cronici cu interesante date istorice, scrise cu o caligrafie artistică și împodobite cu inițiale înflorate, scene și portrete, sunt păstrate în prezent la Arhivele Statului din București și la Biblioteca Academiei Române, reprezentând un bogat material documentar. A tradus din limba slavonă " Calea împărătească a crucii Domnului" și din limba germană
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
de actori, ci reprezintă un spațiu de reprezentație pentru festivaluri, spectacole itinerante și coproducții teatrale. HAU include următoarele trei săli de spectacole: Înainte de fuziune, aceste trei teatre au funcționat în mod independent, dar erau puțin frecventate. Ele au reprezentat spații artistice pentru publicul din zonele sărace, precum proiectul în aer liber "La Marea" din cartierul berlinez Wrangelkiez. Primul director a fost Matthias Lilienthal, care a lucrat anterior ca regizor la Teatrul din Basel, regizor-șef la Volksbühne am Rosa-Luxemburg-Platz și în
Hebbel am Ufer () [Corola-website/Science/337135_a_338464]
-
zona Ruhr. Demisia lui s-a datorat dorinței de a încerca ceva nou pe plan profesional la fiecare zece ani. Succesoarea lui Lilienthal începând din sezonul 2012/2013 este belgianca Annemie Vanackere, care a fost din 1995 până atunci director artistic al Schouwburg din Rotterdam . Contractul său inițial a fost pe o durată determinată, până în august 2017, dar a fost prelungit în decembrie 2015 de către Consiliul de Supraveghere, până în august 2022. are misiunea de a continua și sprijini tradiția teatrelor Hebbel
Hebbel am Ufer () [Corola-website/Science/337135_a_338464]
-
ilustrații anatomice. Leonardo da Vinci, în special, a fost foarte detaliat în studiile sale, astfel încât a fost recunoscut sub numele de „artist-anatomist" datorită creări unei noi științe și anume anatomia reprezentativă. Studiile anatomice ale lui Leonardo au contribuit la explorarea artistică a mișcării mușchilor, articulațiilor și oaselor. Scopul lui a fost de a analiza și de a înțelege instrumentele din spatele postúrilor și gesturilor corpului uman. Imaginile plastice pentru studiul anatomic au devenit populare printre academiile medicale din Europa în secolele 17
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
Cărbuna, Anenii Noi (1975-1976). Ulterior, a fost lector la Universitatea „Alecu Russo” din Bălți (1976-1978). În august-decembrie 1977 urmează cursuri de recalificare (literatura universală) la Institutul Pedagogic de la Moscova. Revenit acasă, devine redactor, apoi redactor-șef adjunct la Editura Literatura Artistică (1978-1987). A fost colaborator la revista Columna (1987-1991), la ziarele Sfatul Țării, Observator (1991-1993), colaborator salariat la revistele Basarabia, Sud-Est cultural, redactor-șef la Editura Enciclopedică (1993-1994). Din anul 1994 (de la fondare) până în prezent este redactor-șef al Editurii Arc
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
redactor-șef la Editura Enciclopedică (1993-1994). Din anul 1994 (de la fondare) până în prezent este redactor-șef al Editurii Arc. Debut absolut: Tinerimea Moldovei, 1979. Debut editorial: Mihai Eminescu. Opere, în trei volume, ediție critică și adnotată (în colaborare), Editura Literatura Artistică, Chișinău, 1981. A publicat articole și studii în revistele: Basarabia, Sud-Est cultural, Contrafort, Semn, Columna, Observatorul, Sfatul Țării, Flux, Jurnal de Chișinău, Literatura și arta, Noi, Caiete critice, Vatra, Vatra veche, Familia, Observator cultural ș.a. „Apariția volumului Poeți de pe vremea
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
celor mai numeroși, dar având puternice rațiuni economice. Aceste procese instituționalizează modurile de viață și, la ora actuală, sunt strâns legate de procesul de globalizare. , inerentă unei societăți calificate în același mod, este o mișcare socială în direcția unor cunoștințe artistice, a unui sistem de educație, a unui mod de viață socială și de gândire, un tip de comportament, și care se traduce printr-un act de consum, precum și codurile de recunoaștere socială. Această mișcare duce la o uniformizare a percepției
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
care vizează tinerii, spiritual, sexy, fals, atractiv, și legat de" marele business." Această definiție se poate aplica astfel si poate explica succesul internațional al formațiilor de "muzică pop" care inundă astăzi ecranele televizoarelor noastre, si a căror estetică și conținut artistic sunt destinate a reprezenta o societăți orientată spre consumul de masă. Luând exemplul unei formații muzicale, o casă de discuri care ar vrea să creeze una de una singură ar trebui să aplice caracteristicile conform definiției lui Hamilton : Această producție
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
vidéologie" ", " redusă la statutul de marfă, unde haina face pe om și unde felul cum arăți ("lookul") devine ideologie. Fotografia, cinemaul, radioul și acum Internetul sunt forme de difuzare culturală legate direct de aparate. Combinația de factori tehnici, industriali și artistici pentru producerea de bunuri culturale într-o cantitate mare înseamnă implicarea unor mize financiare semnificative.
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
parnasiene. Evident poeții moderni, Baudelaire, Mallarme sau Rimbaud au profitat din plin de aceste cuceriri parnasiene. Parnasianismul. Origini Denumirea acestui curent face trimitere la muntele Parnas, casa Muzelor în mitologia greacă, parnasionii cultivând cu precădere imagini mitologice. Adepții acestui crez artistic erau o grupare de poeți care scriau pentru revista "Parnasul Contemporan", Le Parnasse Contemporaine. Publicată în perioada 1866-1876, a adunat poezii scrise de importanți reprezentanți ai parnasianismului precum Charles Leconte de Lisle, Sully Prudhomme, Theodore de Banville, Paul Verlaine, Francois
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
din somnorosul noian originar." Conflictul dramatic al ființei umane între rațiune și simțire, între intelectual și senzual, între contemplația "apolinica" și trăirea "dionisiaca" este extinsă la toate regnurile, la întreg cosmosul, transferând astfel sentimentul poetului către elementele naturii. Totuși, valoarea artistică a acestor poezii percepute de critici că E.Lovinescu și Tudor Vianu ca fiind parnasiene a fost renegata de autor, invocând acest curent literar mai mult la nivelul formei. Debutind cu un volum dedicat lui Alexandru Macedonski, începuturile poeziei lui
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
studenției, dirijatul de orchestră și compoziția, cu maeștrii remarcabili ai muzicii românești precum compozitorii: "Ștefan Niculescu, Miryam Marbe, Constantin Simionescu" și dirijorii: "Paul Staicu, Constantin Rădulescu și Constantin Bugeanu". A desfășurat timp de 39 de ani o activitate intensă pedagogica, artistică și științifică. În domeniul pedagogiei muzicale o direcție importantă a fost transmiterea acelor cunoștințe care fac posibilă obținerea mării performanțe artistice. A elaborat împreună cu colegii săi o culegere de studii de orchestră în trei volume pentru instrumentele de coardă din
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
dirijorii: "Paul Staicu, Constantin Rădulescu și Constantin Bugeanu". A desfășurat timp de 39 de ani o activitate intensă pedagogica, artistică și științifică. În domeniul pedagogiei muzicale o direcție importantă a fost transmiterea acelor cunoștințe care fac posibilă obținerea mării performanțe artistice. A elaborat împreună cu colegii săi o culegere de studii de orchestră în trei volume pentru instrumentele de coardă din orchestră. Activitatea sa de profesor în Universitatea Națională de Muzică București, la disciplinele: "muzică de cameră, orchestră, dirijat de cor și
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
atenție deosebită aspectului creațiilor sale, mai ales în zonele urbane. În acest sens, de un interes special sunt podul Rusanovski din Kiev (1906) și Podul Nevski din Sankt Petersburg, care prezintă arcade abrupte. Fiecare pod al său era o operă artistică de arhitectură, o combinație de utilitate practică, frumusețe și rezistență structurală. Apogeul carierei sale inginerești a fost podul de cale ferată Romanovski, construit peste Volga lângă Zelenodolsk în 1913. El a fost rebotezat Podul Roșu după Revoluția din Octombrie 1917
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
(n.25 octombrie 1825, Livorno - d. 30 august 1908, Florența) a fost un pictor italian. A fost un reprezentant al mișcării artistice Macchiaioli ("Măzgălitorii"!). El provenea din clasa de mijloc. A studiat cu Giuseppe Baldini în Livorno și începând cu 1846 la "Accademia di Belle Arti" din Florența. La Florența a studiat cu Giuseppe Bezzuoli iar frescele cu Ghirlandaio și Filippino Lippi
Giovanni Fattori () [Corola-website/Science/337219_a_338548]
-
Accademia di Belle Arti" din Florența. La Florența a studiat cu Giuseppe Bezzuoli iar frescele cu Ghirlandaio și Filippino Lippi. În anii 1848-1849 a participat la mișcarea de independență. Sub influența lui Giovanni Costa (Nino Costa), s-a alăturat mișcării artistice Macchiaioli. El a fost prieten cu reprezentanții grupului Macchiaioli, Telemaco Signorini, Adriano Cecioni, Vincenzo Cabianca și Cristiano Banti. În 1861 câștigă o competiție pentru o scenă de luptă, cu tabloul "Câmp italian după Bătălia de la Magenta", care acum este expus
Giovanni Fattori () [Corola-website/Science/337219_a_338548]
-
recuperarea s-a întors înapoi la munca lui fără probleme. În prezent, în afară de al interpreta pe Daryl Dixon în serialul de televiziune "The Walking Dead" și spectacolul de motociclete la Plimbare cu în care el este prezentatorul. Arată proiectele sale artistice în galerii de artă din New York, Berlin și Frankfurt , cu scopul de a strânge fonduri, care sunt destinate pentru opere de caritate.
Norman Reedus () [Corola-website/Science/337284_a_338613]
-
Valery Abisalovich Gergiev, PAR (Валерий Абисалович Гергиев; ; , "Gergity Abisaly Fyrt Valeri", n. 2 Mai 1953) este un dirijor și director de companie de operă rus. El este director general și director artistic al Teatrului Mariinsky, dirijor șef al Filarmonicii din München și director artistic al Festivalului Nopților Albe din Sankt-Petersburg. Gergiev s-a concentrat pe înregistrarea compozitorilor ruși, de muzică de operă cât și simfonică, inclusiv Mihail Glinka, Piotr Ilici Ceaikovski, Alexander
Valeri Gherghiev () [Corola-website/Science/337316_a_338645]
-
PAR (Валерий Абисалович Гергиев; ; , "Gergity Abisaly Fyrt Valeri", n. 2 Mai 1953) este un dirijor și director de companie de operă rus. El este director general și director artistic al Teatrului Mariinsky, dirijor șef al Filarmonicii din München și director artistic al Festivalului Nopților Albe din Sankt-Petersburg. Gergiev s-a concentrat pe înregistrarea compozitorilor ruși, de muzică de operă cât și simfonică, inclusiv Mihail Glinka, Piotr Ilici Ceaikovski, Alexander Borodin, Nikolai Rimski-Korsakov, Serghei Prokofiev, Dmitri Șostakovici, Igor Stravinski și Rodion Shchedrin
Valeri Gherghiev () [Corola-website/Science/337316_a_338645]