54,815 matches
-
Ron-Rin, la est de Ensisheim. Brigada de cavalerie ușoară colonială și Regimentul al 151-lea de infanterie au eliminat ultimele elemente germane din Pădurea Harth pe 8 februarie, iar Divizia I blindată a înaintat spre sud spre capul de pod german de la Chalampé. În aceeași zi, elemente avansate ale acestei divizii au făcut joncțiunea cu unitățile Diviziei a II-a blindată franceză. În această perioadă, liniile germane tot mai subțiate de pe malul vestic al Rinului au fost atacate puternic de artileria
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
8 februarie, iar Divizia I blindată a înaintat spre sud spre capul de pod german de la Chalampé. În aceeași zi, elemente avansate ale acestei divizii au făcut joncțiunea cu unitățile Diviziei a II-a blindată franceză. În această perioadă, liniile germane tot mai subțiate de pe malul vestic al Rinului au fost atacate puternic de artileria și aviația aliată. În cele din urmă, Corpul I a eliminat ariergarda germană la Chalampé. Cum pe malul vestic al Rinului în regiunea Colmar nu mai
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
joncțiunea cu unitățile Diviziei a II-a blindată franceză. În această perioadă, liniile germane tot mai subțiate de pe malul vestic al Rinului au fost atacate puternic de artileria și aviația aliată. În cele din urmă, Corpul I a eliminat ariergarda germană la Chalampé. Cum pe malul vestic al Rinului în regiunea Colmar nu mai rămăsese nicio forță germană organizată, geniștii germani au aruncat în aer podul de peste râu de Chalampé. Distrugerea podului a marcat finalizarea operațiunilor aliate în Punga de la Colmar
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
de pe malul vestic al Rinului au fost atacate puternic de artileria și aviația aliată. În cele din urmă, Corpul I a eliminat ariergarda germană la Chalampé. Cum pe malul vestic al Rinului în regiunea Colmar nu mai rămăsese nicio forță germană organizată, geniștii germani au aruncat în aer podul de peste râu de Chalampé. Distrugerea podului a marcat finalizarea operațiunilor aliate în Punga de la Colmar și încheierea prezenței germane din Alsacia. Punga Colmar a fost eliminată în conformitate cu ordinele generalului Eisenhower. Grupul de
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
pe malul vestic al Rinului în regiunea Colmar nu mai rămăsese nicio forță germană organizată, geniștii germani au aruncat în aer podul de peste râu de Chalampé. Distrugerea podului a marcat finalizarea operațiunilor aliate în Punga de la Colmar și încheierea prezenței germane din Alsacia. Punga Colmar a fost eliminată în conformitate cu ordinele generalului Eisenhower. Grupul de Armată a 6-a SUA și-a continuat înaintarea spre Rin, din dreptul frontierei elvețiene spre nordul Strasbourgului. Armata a 19-a germană, deși nu a fost
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Colmar și încheierea prezenței germane din Alsacia. Punga Colmar a fost eliminată în conformitate cu ordinele generalului Eisenhower. Grupul de Armată a 6-a SUA și-a continuat înaintarea spre Rin, din dreptul frontierei elvețiene spre nordul Strasbourgului. Armata a 19-a germană, deși nu a fost distrusă în totalitate, a pierdut numeroși militari experimentați, iar comandanții ei au fost obligați să îi completeze efectivele prin recrutarea unor soldați din rândul "Volkssturm". Germanii au pierdut 55 de vehiculule blindate și 66 de piese
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
distrusă în totalitate, a pierdut numeroși militari experimentați, iar comandanții ei au fost obligați să îi completeze efectivele prin recrutarea unor soldați din rândul "Volkssturm". Germanii au pierdut 55 de vehiculule blindate și 66 de piese de artilerie. Eliminarea prezenței germane din Punga Colmar a permis Grupului de Armată al 6-lea să se concentreze asupra Operațiunii Undertone, împotriva Liniei Siegfried și invazia din Germania. Provincia Alsacia a revenit la francezi, după ce soarta sa se schimbase de patru ori în ultimii
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
ecoul favorabil declanșat în presa vremii de expoziția de pictură deschisă de I.Marinescu - Vâlsan în rotonda Ateneului român. Mânat de dorul de a se perfecționa, a plecat la Munchen, Veneția, Paris, etc., vizitând și studiind marile saloane ale pictorilor germani, italieni și francezi. Vâlsan avea în pensula lui, ca nimeni altul, tristețea molatecă a satelor, amărăciunea vântului și a ploilor românești. O analiză făcută de C.I. Botez ne spune că: "Țara lui Grigorescu e o idilă neîntreruptă. La Vâlsan pământul
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
Konrad, Prinț de Saxa-Meiningen, Duce de Saxonia ("Johann Friedrich Konrad Carl Eduard Horst Arnold Matthias"; ; n. 14 aprilie 1952) este un om de afaceri german și actualul șef al Casei de Saxa-Meiningen. Prințul Konrad s-a născut la Ziegenberg, Hesse, ca fiul cel mic al Prințului Bernhard de Saxa-Meiningen. Deși a fost al doilea fiu al tatălui său, pentru că prima căsătorie a tatălui său a
Frederick Konrad, Prinț de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/334163_a_335492]
-
(n. cca. 1480, Altdorf bei Landshut sau Regensburg - d. 12 februarie 1538, Regensburg) a fost un pictor, grafician și arhitect german. În tinerețe a frecventat probabil atelierul vreunui miniaturist din Regensburg, lucrările sale de început (Familia omului sălbatic, 1507, Berlin) prezentând o manieră picturală extrem de migăloasă. Judecând după creația sa în ansamblu, pictorul a fost influențat de Lucas Cranach cel Bătrân
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
Bătălia de la Brașov s-a desfășurat între 24 septembrie/7 octombrie 1916 - 25 septembrie/8 octombrie 1916, în ea fiind angajate forțele Armatei 2 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a încheiat cu victoria trupelor Puterilor Centrale. Bătălia de la Brașov a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
Înzestrarea cu armament a Armatei României după Războiul de Independență s-a făcut aproape exclusiv prin achiziții din străinătate. Având în vedere aderarea Regatului României la Tripla Alianță, aceste achiziții s-au făcut cu precădere de la firmele germane - pentru armamentul de artilerie - și austriece, pentru armamentul ușor de infanterie. Pe de altă parte, înzestrarea aeronauticii și a marinei militare s-a făcut prin intermediul firmelor franceze, britanice și italiene. În acest sens, generalul Dumitru Iliescu remarca cu amărăciune că
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
tip de armament ca și cel al infanteriei, cu specificația că era varianta carabină a armelor respective. Situația înzestrării trupelor de cavalerie la începutul războiului este prezentată în tabelul următor. La începutul războiului, artileria de câmp era înzestrată cu tunuri germane din oțel „Krupp”, model 1880, calibrul 75 mm și 87 mm (tunuri cu tragere înceată). Începând cu 1905 au intrat în dotare tunurile „cu tragere repede”, „Krupp”, model 1904, calibru 75 mm, cu muniție care folosea pulberea fără fum. În afară de
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
era înzestrată cu tunuri din bronz „Armstrong”, model 1883, calibru 63 mm. Înainte de intrarea în război au sosit din import un număr mic de tunuri franceze mai performante „Schneider-Creusot”, model 1912, calibru 75. Artileria de cetate era dotată cu tunuri germane „Krupp” și franceze „Hotchkiss”, cu cupole cuirasate produse la Uzinele „Saint Chamond” (Franța) și „Grüson” (Germania). Aeronautica dispunea în anul 1913 de două secții, prima având cinci aparate de tip „Bristol-Coandă” ale Școlii militare de pilotaj de la Cotroceni iar cea
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
poezii ale ei. Seri de poezii în lectura ei reușesc a umple săli de teatru. Poeziile lui Agi Mishol au fost traduse in mai multe limbi, atât în volume de versuri ale poetei cât și în cadrul unor antologii în engleză, germană, rusă, polonă, chineză etc.
Agi Mishol () [Corola-website/Science/334211_a_335540]
-
titlul poemului a fost redat că „The City and the Șea”. Basil Rathbone a citit povestea în colecția audio Caedmon "Edgar Allan Poe: The Edgar Allan Poe Audio Collection", Caedmon Records - CD 4148(5), lansată pe CD în 2000. Trupa germană de metal The Ocean a folosit versurile din „The City în the Șea”, schimbând doar câteva versuri pentru a se potrivi modelelor ritmice ale melodiei. El a fost folosit atât datorită admirației trupei pentru Poe, cât și temelor comune poemului
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
întorcându-se pe coastă prin Benue și Niger. După o ședere în Lagos dimineață sa întors în Germania, unde a fost angajat în Ministerul Afacerilor Externe. După întoarcere a prezentat un memorandum privind modalitățile de protejare și promovare a intereselor germane în Liberia în special și în Africa Neagră, în general.. A revenit din nou în Camerun în ianuarie 1894, la inițiativa cancelarului Leo von Caprivi pentru a realiza o reorganizare a forțelor armate coloniale, după o revoltă a forțelor de
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
de abordare a relației cu naziștii de către generalul Erich Ludendorff, de care era apropiat din timpul participării împreună la Bătălia de la Tanenberg. Pentru activitatea sa ca militar, Curt von Morgen a fost decorat cu o serie de ordine și medalii, germane și străine:
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
și Diviziei 115 Cavalerie. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului de Cavalerie în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. provenea, ca și vărul său Egon von Schmettow din vechea familie nobiliară von Schmettow (von Schmettau) din fosta provincie germană Silezia. Părinții săi au fost contele Maximilian von Schmettow (1824-1886) și Adele Emilie Clothilde, născută Usedom (1840-1895). Ei au avut împreună cinci copii. Eberhard von Schmettow fost căsătorit cu "Agnes de Rundstedt" (1870-1949). Au avut împreună cinci copii - doi băieți
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
înapoi în Germania, după care și-a prezentat demisia, odată cu demobilizarea Comandamentului General pe care l-a condus, pe 22 februarie 1919. Pentru activitatea sa ca militar, Eberhard von Schmettow a fost decorat cu o serie de ordine și medalii, germane și străine:
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
(n. 1 iunie 1968) este un aviator german cunoscut pentru violarea spațiului aerian al URSS și aterizarea ilegală în Piața Roșie din Moscova pe 28 mai 1987. Fiind pilot amator în acea vreme, el a zburat din Finlanda spre Moscova, reușind să treacă de interceptoarele și apărarea aeriană
Mathias Rust () [Corola-website/Science/334263_a_335592]
-
(n. 10 mai 1903 - d. 5 februarie 1993) a fost un filozof german, care a adus contribuții deosebite în domeniul eticii. Lucrarea sa remarcabilă este "Principiul responsabilității", apărută în 1979. O mare parte din viață a trăit-o în SUA. Astfel, în perioada 1955 - 1976 a fost profesor de filozofie la "New School
Hans Jonas () [Corola-website/Science/334253_a_335582]
-
Prusiei”". Odată cu avansarea la gradul de locotenent-colonel, a fost transferat, la 7 iulie 1907 în statul major al "Diviziei 16 Infanterie „Baron von Sparr”". La 1 aprilie 1903, a devenit membru al "Curții Militare Imperiale", cea mai înaltă instanță militară germană. La 19 iulie 1904 demisionează din calitatea de membru al curții de justiție și simultan cu avansarea la gradul de colonel, preia comanda "Regimentului 126 Infanterie „Marele Duce Friedrich de Baden”". La 18 august 1908 a fost înaintat la gradul
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]