52,706 matches
-
a pus capăt Războiului Ruso-Japonez din 1904-1905. A fost semnat la 5 septembrie 1905 după negocieri purtate la Șantierul Naval Portsmouth din Kittery, Maine (și denumit după orașul Portsmouth, New Hampshire din apropiere) din Statele Unite. Delegații care au semnat acordul de pace au fost Serghei Vitte și Roman Rosen pentru Rusia, și Komura Jutarō și Takahira
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
Rosen pentru Rusia, și Komura Jutarō și Takahira Kogorō pentru Japonia. Fiodor Martens și alți diplomați din ambele țări au fost cazați în New Castle, New Hampshire la Hotel Wentworth (unde s-a semnat armistițiul), și au fost transportați pentru negocieri peste râul Piscataqua la baza aflată în Kittery, Maine. Întâlnirile s-au ținut în clădirea "General Stores" (astăzi, Clădirea 86). Mobila de mahon cu modele după sala cabinetului de la Casa Albă a fost comandată de la Washington. Conform tratatului, atât Japonia
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
din sudul Manciuriei cu acces la resurse strategice. Japonia a primit și jumătatea sudică a insulei Sahalin de la Rusia. Deși Japonia a câștigat mult de pe urma tratatului, era mai puțin totuși decât aștepta publicul nipon, întrucât poziția inițială a Japoniei la negocieri a fost să ceară întreaga insulă Sahalin și despăgubiri de război. Nemulțumirile au dus la revoltele din Hibiya și la demiterea guvernului lui Katsura Tarō la 7 ianuarie 1906. Războiul Ruso-Japonez din 1904-1905 s-a dat între Rusia, mare putere
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
au dat semnalul apariției Japoniei ca putere mondială. Datorită rolului jucat de președintele Theodore Roosevelt, Statele Unite au devenit de asemenea o importantă forță diplomatică mondială. Roosevelt a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1906 datorită eforturilor dinaintea și din timpul negocierilor, deși el nu a fost prezent la Portsmouth. Această afacere internațională a rezolvat dificultățile de moment din Orientul Îndepărtat și a dus la patru decenii de pace între cele două țări. Negocierile tratatului de pace de la Portsmouth au fost identificate
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
în 1906 datorită eforturilor dinaintea și din timpul negocierilor, deși el nu a fost prezent la Portsmouth. Această afacere internațională a rezolvat dificultățile de moment din Orientul Îndepărtat și a dus la patru decenii de pace între cele două țări. Negocierile tratatului de pace de la Portsmouth au fost identificate ca un exemplu timpuriu de diplomație la niveluri multiple. Cercetările recente asupra documentelor primare au arătat că cetățeni localnici au încurajat eforturile delagaților de a ajunge la un acord cu ocazia a
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
fost identificate ca un exemplu timpuriu de diplomație la niveluri multiple. Cercetările recente asupra documentelor primare au arătat că cetățeni localnici au încurajat eforturile delagaților de a ajunge la un acord cu ocazia a numeroase evenimente sociale, în special atunci când negocierile formale nu aveau rezultat. La aniversarea centenarului tratatului, cercetătorii au investigat jurnalele participanților, ziarele locale și documentele guvernamentale care să explice cauzele războiului, al conflictului militar maritim și terestru, diplomația pe canale neoficiale a președintelui american Theodore Roosevelt, și negocierile
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
negocierile formale nu aveau rezultat. La aniversarea centenarului tratatului, cercetătorii au investigat jurnalele participanților, ziarele locale și documentele guvernamentale care să explice cauzele războiului, al conflictului militar maritim și terestru, diplomația pe canale neoficiale a președintelui american Theodore Roosevelt, și negocierile găzduite de Marina SUA și de statul New Hampshire. Conferința de pace a început când președintele Theodore Roosevelt a invitat ambele țări să ducă negocieri directe într-un loc neutrul, la Portsmouth, New Hampshire. Datorită încrederii pe care Roosevelt o
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
conflictului militar maritim și terestru, diplomația pe canale neoficiale a președintelui american Theodore Roosevelt, și negocierile găzduite de Marina SUA și de statul New Hampshire. Conferința de pace a început când președintele Theodore Roosevelt a invitat ambele țări să ducă negocieri directe într-un loc neutrul, la Portsmouth, New Hampshire. Datorită încrederii pe care Roosevelt o avea în Marina SUA, Șantierul Naval Portsmouth a fost ales anume ca loc al negocierilor. Negocierile au durat întreaga lună august. Înainte de demararea lor, japonezii
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
când președintele Theodore Roosevelt a invitat ambele țări să ducă negocieri directe într-un loc neutrul, la Portsmouth, New Hampshire. Datorită încrederii pe care Roosevelt o avea în Marina SUA, Șantierul Naval Portsmouth a fost ales anume ca loc al negocierilor. Negocierile au durat întreaga lună august. Înainte de demararea lor, japonezii ar fi semnat un acord Taft-Katsura cu SUA în iulie 1905, prin care SUA accepta controlul japonez asupra Coreei în schimbul dominației americane în Filipine. Japonezii au ajuns la un acord
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
președintele Theodore Roosevelt a invitat ambele țări să ducă negocieri directe într-un loc neutrul, la Portsmouth, New Hampshire. Datorită încrederii pe care Roosevelt o avea în Marina SUA, Șantierul Naval Portsmouth a fost ales anume ca loc al negocierilor. Negocierile au durat întreaga lună august. Înainte de demararea lor, japonezii ar fi semnat un acord Taft-Katsura cu SUA în iulie 1905, prin care SUA accepta controlul japonez asupra Coreei în schimbul dominației americane în Filipine. Japonezii au ajuns la un acord cu
Tratatul de la Portsmouth () [Corola-website/Science/323609_a_324938]
-
alia cu Germania. La data de 24 august 1939,Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat Pactul Molotov-Ribbentrop. Într-o clauză secretă a acordului, Finlanda a fost parte din sfera de influență sovietică. La 12 octombrie, Uniunea Sovietică a început negocieri cu Finlanda în ceea ce privește unele părți ale teritoriului finlandez: Istmul Karelian,insulele din Golful Finlandei și Hanko. La 26 noiembrie, Uniunea Sovietică a acuzat armata finlandeză de bombardarea satului Mainila. La 30 noiembrie, Uniunea Sovietică a atacat Finlanda.Atacul a fost
Istoria militară a Finlandei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323636_a_324965]
-
dus la o lungă perioadă de calm relativ, în prima linie, care a durat până în 1944. În această perioadă, începând de la 1941, dar mai ales după înfrângerea Germaniei în Bătălia de la Stalingrad, antene intermitente de pace au avut loc. Aceste negocieri nu au dus la nici o soluționare. La 16 martie 1944, președintele Statelor Unite,Franklin D. Roosevelt, a cerut să se disocieze Finlanda și Germania nazistă. La 9 iunie 1944, Armata Roșie a lansat un atac masiv împotriva Finlandei. Faptul că inamicul
Istoria militară a Finlandei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323636_a_324965]
-
timp, în evul mediu Poarta Damascului ar fi fost numită în arabă și Poarta Peșterii - Bab Al Maghara. În apropiere se mai află o peșteră numită Hatzer Hamatara și o grotă funerară Kever Hagan (Mormântul grădinii) "Lecție de arheologie și negocieri la Poarta Damasc" - relatare de Nir Hasson. madrih siurim - Hotzaat Yad Ben Zvi, Ierusalim, 1996 kereh B, Ahiever, Zmora Bitan, Tel Aviv 1997
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
VH1, numită „John Mayer are un show TV”, cu farse precum purtatul unui costum de urs în timp ce necăjea persoane în parcarea din afara unuia din concertele sale. Rețeaua americană de televiziune CBS a anunțat pe 14 ianuarie 2009 că este în negocieri cu Mayer pentru o emisiune de varietăți; poate fi lansat ca o emisiune specială sau ca una obișnuită. Într-un interviu cu revista Rolling Stone, postat online pe 22 ianuarie 2010, Mayer a confirmat că emisiunea, numită tot „John Mayer
John Mayer () [Corola-website/Science/323612_a_324941]
-
Kemal Atatürk și o serie de lideri progresiști ai Republicii Turcia cât și statelor care aveau să se desprindă din imperiul în Balcani, Orientul Mijlociu și Africa de nord. Sistemul fondat de Tanzimat a fost în cele din urmă distrus prin negocieri cu Marile Puteri după încheierea Războiului Crimeii. Ca parte a Cartei din 1856, puterile europene au pretins creșterea suveranității pentru diferitele comunități etnice din cadrul imperiului, împotriva planurilor otomanilor care prevedeau tratamentul egal al tuturor cetățenilor în fața legilor. Reformele au dus
Tanzimat () [Corola-website/Science/323662_a_324991]
-
cumant Francis Stephen de Lorena și fratele său mai mic Karl Alexander de Lorena. Cele două prințese au crescut în Austria și au avut o bună educație; mama lor Élisabeth Charlotte d'Orléans stătea în Franța. În 1725 se făceu negocieri cu regina Spaniei, Elisabeta de Parma, pentru ca Maria Anna să devină viitoare soție a lui Filip, Duce de Parma, care avea doar cinci ani. Uniunea trebuia să netezească relațiile cu Spania. O alianță dintre Spania și Austria a fost semnată
Maria Anna de Austria (1718-1744) () [Corola-website/Science/323733_a_325062]
-
și 1937. Inițiator la 7 iunie 1933 al „pactului cvadripartit”, semnat cu Regatul Unit, Germania și Italia cu scopul de a favoriza integrarea Germaniei în Societatea Națiunilor, a fost semnatar, în calitate de premier, al Acordurile de la München din 1938. Adversar al negocierilor cu Hitler, el a semnat aceste acorduri în urma discuțiilor cu oficialii britanici Neville Chamberlain și Lordul Halifax care se opuneau unui război cu Germania. Informațiile comunicate de Statul Major în ce privește slăbiciunea aviației franceze, dorința de a nu a angaja țara
Édouard Daladier () [Corola-website/Science/323720_a_325049]
-
de piraterie. Oficialii britanici din Guangzhou au cerut eliberarea marinarilor, invocând faptul că vasul era recent înregistrat ca britanic și că era astfel protejat de tratatul de la Nanking. China a insistat că la momentul arestării, Arrow nu arbora drapelul național. Negocierile au eșuat, dar marinarii au fost returnați britanicilor cu o scrisoare în care se promitea că se va avea grijă ca vasele britanice să nu fie abordate necorespunzător. Richard Cobden, parlamentar britanic, descrie acțiunile britanice coordonate de Sir John Bowring
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
21 august. După ce a cucerit Tienstinul la 3 august, forțele anglo-franceze au pătruns în interiorul continentului spre Beijing. Împăratul Xianfeng a trimis apoi miniștri pentru convorbiri de pace, dar discuțiile au eșuat după ce emisarul britanic Harry Parkes a fost arestat în timpul negocierilor la 18 septembrie. El și micul său grup au fost închiși și interogați. Jumătate din ei au fost uciși prin procedeul "lingchi", care presupure tăierea lentă de bucăți multiple din corp, și compresia membrelor tăiate pentru a prelungi tortura; liderii
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
complet anihilați după mai multe șarje frontale împotriva grosului forțelor anglo-franceze, care au pătruns în Beijing la 6 octombrie. Cu armata Qing devastată, împăratul Xianfeng a plecat din capitală, lăsându-l pe fratele său, prințul Gong, să se ocupe de negocieri. Xianfeng a fugit mai întâi la palatul de vară Chengde și apoi în provincia Rehe. Soldații anglo-francezi din Beijing au început să prade palatul de vară Yihe Yuan și palatul vechi (Yuan Ming Yuan) imediat (fiind plin de opere de
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
18 octombrie. Beijingul nu a fost ocupat; trupele anglo-franceze au rămas în afara orașului. S-a discutat și distrugerea Orașului Interzis, fiind propusă de Lord Elgin ca măsură de descurajare a chinezilor de a mai folosi vreodată răpirea drept metodă de negociere și pentru a se răzbuna pentru maltratarea prizonierilor. Hotărârea lui Elgin era motivată și de uciderea a aproape douăzeci de prizonieri occidentali, inclusiv doi corespondenți britanici și a unui ziarist de la "The Times". Trimisul rus, contele Ignatiev, și diplomatul francez
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
tehnică inițială. Cu toate acestea, nici tancurile M60 și nici cele de tipul AMX-30 nu reprezentau o îmbunătățire a parcului spaniol de tancuri M47 și M48 Patton. Întrucât parcul existent de tancuri nu îndeplinea cerințele Armatei Spaniole, Spania a deschis negocieri cu Germania și compania Krauss-Maffei privind posibilitatea unei viitoare colaborări în legătură cu următorul tanc spaniol, și a trimis o delegație militară în Germania în anul 1994. Deși germanii au oferit Spaniei tancuri Leopard 1 excedentare și echipament sovietic inclus în Armata
Leopard 2E () [Corola-website/Science/323813_a_325142]
-
ale Regatului Ungariei l-a făcut pe regele Sigismund de Luxemburg să conștientizeze pericolul care plana regatului său și să caute aliați pentru formarea unei alianțe antiotomane în Balcani. Pe la începutul anului 1393, țarul de Tărnovo, Ivan Șișman, a început negocieri secrete cu Sigismund. Sigismund a negociat și cu voievodul Țării Românești, Mircea cel Bătrân și, se pare, cu țarul de Vidin, Ivan Strațimir. Baiazid a aflat veștile cu privire la aceste negocieri și a lansat un atac devastator împotriva lui Șișman. Tărnovo
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
începutul anului 1393, țarul de Tărnovo, Ivan Șișman, a început negocieri secrete cu Sigismund. Sigismund a negociat și cu voievodul Țării Românești, Mircea cel Bătrân și, se pare, cu țarul de Vidin, Ivan Strațimir. Baiazid a aflat veștile cu privire la aceste negocieri și a lansat un atac devastator împotriva lui Șișman. Tărnovo a fost cucerit după un asediu greu, iar Șișman a fugit la Nicopole. După cucerirea și acestui oraș de către otomani, Șișman a fost luat prizonier și executat prin decapitare. Teritoriile
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
era preocupată de faptul că regele Carol al X-lea nu era căsătorit așă că ea a sugerat uniunea lor. Sugestia a fost acceptată imediat de Holstein-Gottorp, care a fost de acord cu toate cererile Suediei, lucru care a grăbit negocierile. La acel moment, Hedwig Eleonora era logodită cu Gustav Adolph, Duce de Mecklenburg-Güstrow și regina Cristina a recomandat-o pe sora mai mare a lui Hedwig Eleonora, Magdalene Sibylle of Holstein-Gottorp. Totuși, după ce a văzut portretele celor două surori, Carol
Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/323097_a_324426]