65,481 matches
-
de impresionată de avalanșa de cunoștințe și dăruirea cu care ni le-a împărtășit, încât m-am grăbit spre casă să povestesc câte lucruri am putut afla doar în două ore; acest fapt i-a mirat puțin pe cei de acasă, deoarece mă știau ca fiind o fire destul de reținută, puțin vorbăreață. Astfel de cursuri au urmat pe parcursul celor patru ani de facultate, înțelegând importanța deținerii cât mai multor cunoștințe din diferite domenii (istorie, artă, fizică, chimie), dintre care cele de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
a înțelege că astfel de manifestări nu sunt izolate, sunt aduse și alte argumente: Nu comentăm nimic pentru a nu cădea în antisemitism. Nu interesează pe nimeni nici de la noi, nici de aiurea, dacă cineva practică antiromânismul chiar la noi acasă. Redăm mai departe cele prezentate de Grigore Antipa: Și sfera se lărgește. Acțiunile par a fi concertate: Grigore Antipa nu ne prezintă doar o situație reală pentru a-și avertiza neamul și a-l scoate din letargie, ci caută și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
am devenit diplomat? "Amintirile" pe care le-am publicat în revista Minimum au păstrat un număr considerabil de episoade și experiențe acumulate în decursul a peste treizeci de ani de diplomație efectivă practicată în misiuni îndeplinite în Europa, America Latină și acasă (în Israel), din partea Ministerului de Externe. Hotărârea de a împărtăși cititorilor fondul acesta de amintiri s-a produs spontan și cred că pot spune că reflectă, prin varietatea lor tematică, aspecte interesante ale funcției diplomatice în acțiune. M-am gândit
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
unde stătea. Numai acolo s-a liniștit și ne-am despărțit după ce mi-a urat, parcă rușinându-se puțin, "Noapte bună!". Altă dată, într-o splendidă noapte de vară, sub un cer senin înstelat și clar de lună, mă întorceam acasă după un sfârșit de săptămâna la Knokke, orașul balnear de pe litoralul Mării Nordului, cu plaje îndrăgite de clasele înstărite din Belgia și din țările vecine. Am pornit la drum târziu și șoseaua era destul de pustie, așa că mi-am permis să accelerez
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a fi priceput știrea: un nou război a izbucnit în miez de zi, declanșat prin surprindere de Egipt și Siria. Știrea a fost difuzată la radio și recepționată de cineva dintre cei veniți cu întârziere la sinagogă. Am plecat imediat acasă și, din acel moment, nu m-am dezlipit de aparatul de radio transoceanic capabil să recepționeze pe unde scurte emisiunile locale ale Kol Israel 2. Odată cu buletinul de știri anunțând începutul războiului, Kol Israel a transmis continuu știri și informații
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
am înțeles că, într-adevăr, am obținut câștig de cauză. După terminarea lucrărilor conferinței, am vizitat Moscova și Leningradul. Ziua participam la programul organizat de societatea de turism "Inturist", iar seara mă întâlneam cu grupuri de refiuznici 5 la ei acasă. Aceste întâlniri au generat emoții și trăiri necunoscute înainte. (În treacăt fie spus, gestul colegilor din grupul occidental a fost biciul care a usturat birocrația sovietică, grăbind-o să-și schimbe atitudinea, dar mă întrebasem care ar fi fost hotărârea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de o oră. Când am ieșit din biroul primului-ministru, seara se lăsa pripit pe colinele Ierusalimului. L-am expediat pe Mňačko la hotel cu mașina oficială ce ne aștepta în curte, iar eu am comandat un taxi să mă ducă acasă. În timp ce așteptam în holul de intrare la președinția Consiliului de Miniștri, l-am zărit pe Eshkol coborând încet se vedea că era obosit pe scară. Ajuns lângă mine, m-a privit zâmbind avea un zâmbet de o mare bunătate și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
meu în mișcarea sindicală. Cred că trăiește la Tel Aviv. Îl cunoașteți cumva?". Bineînțeles că nu-l cunoșteam și i-am răspuns: "Țara noastră este mică, totuși destul de mare ca să nu ne cunoaștem cu toții. În afară de aceasta, eu trăiesc, când sunt acasă, la Ierusalim". Ne-am despărțit exprimându-ne dorința de a ne revedea curând, dar nu ne-am revăzut decât sporadic, la alte recepții, unde am schimbat întotdeauna câteva fraze de prietenie și simpatie. Însă în timp ce conversam cu colegi, gazetari și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
să ne realizăm toate aspirațiile pe deplin. Ceea ce mi s-a întâmplat și mie... Un complex de împrejurări specifice locului și timpului când mi-a fost dat să integrez ambasada noastră la Paris a făcut ca vorba proverbului socotelile de acasă să nu se potrivească întocmai cu cele din târg. Și totuși, deși am fost nevoit să depășesc împrejurări meschine și enervante, am reușit până la urmă să obțin rezultate mai mult decât bune în ce privește cerințele multiple ale activității profesionist-diplomatice la nivel
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pierd timpul de pomană, căci nu mai pot promova prin contribuții de reală valoare îndeplinirea misiunii care mi s-a încredințat. Să trândăvesc, adică numai să fac o viață plăcută la Paris, nu vroiam. Am cerut atunci să fiu transferat acasă sau într-un post diferit în Europa. Mi s-a oferit postul de ambasador la Lisabona și am acceptat oferta. Dar după două luni, directorul personalului din Minister m-a chemat la telefon nu ca să mă întrebe, ci ca să mă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Spre sfârșitul conversației, l-am întrebat care este adevărul, dacă stăpânește limba idiș, iar Lustiger mi-a confirmat, zâmbind, că n-a uitat limba vorbită în casa părintească. L-am mai întrebat dacă acceptă invitația de a cina la noi acasă ca să profităm de această ocazie pentru a ne reîmprospăta cunoștințele de idiș. Lustiger mi-a răspuns afirmativ. În cele din urmă, împrejurările plecării mele din Paris au făcut ca invitația la cină să rămână o dorință exprimată care n-a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
oferită de o instituție germană. Întrebat despre motivele "exilării" sale, el a spus întâi că în Ungaria se fac iarăși auzite vocile ațâțătoare "contra jidovilor", apoi că "în Germania am fost capabil să îndeplinesc misiunea ce nu a fost posibilă acasă. Eu sunt în stare să exersez o influență într-un loc unde Holocaustul este prezent ca traumă nevindecabilă a culturii europene. Germania este un astfel de loc. Ungaria nu". Imre Kertész copilul a fost expediat la Auschwitz de autoritățile maghiare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
vor să muncească, domnule, vor să trăiască din minuni...". "Cum așa?", am întrebat eu. "Iată că la noi sunt mii de muncitori români, oameni harnici și cinstiți, care muncesc din greu ca să câștige un ban și câștigă bani buni, trimiși acasă." "Da, domnule", mi-a răspuns șoferul. Aveți dreptate. În străinătate românul este așa cum spuneți, dar aici, acasă, tristul adevăr este cum vă spuneam eu...". Dacă este adevărat că România a rămas în urmă, în schimb nu este adevărat că, de la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
noi sunt mii de muncitori români, oameni harnici și cinstiți, care muncesc din greu ca să câștige un ban și câștigă bani buni, trimiși acasă." "Da, domnule", mi-a răspuns șoferul. Aveți dreptate. În străinătate românul este așa cum spuneți, dar aici, acasă, tristul adevăr este cum vă spuneam eu...". Dacă este adevărat că România a rămas în urmă, în schimb nu este adevărat că, de la un timp încoace, România nu s-a angajat pe pista evoluției. Ea evoluează, ce-i drept, într-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Chirurgie, sub impactul știrilor tragice difuzate de posturile de radio despre consecințele atentatului terorist de la Beer- Sheva, a început să-mi vorbească de studenții arabi de la Facultatea de Medicină din Cluj. Zicea că majoritatea absolvenților nu vor să se întoarcă acasă și caută să se stabilească definitiv în România. Mulți studenți spunea sunt oameni cumsecade, dar sunt unii care nu se ocupă de studiul medicinii, ci de altceva. "Am văzut odată" a zis tânărul meu interlocutor "o adunare a studenților arabi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
avionul durează mult mai mult decât orele de zbor net, căci pentru o plecare la ora șapte dimineața ești chemat să te prezinți la formalitățile de înregistrare pe aeroport cel mai târziu la cinci dimineața, ceea ce înseamnă să pleci de acasă, în cazul meu de la Ierusalim, la ora patru, deci să te scoli cu noaptea în cap de la ora trei. Eu însă dorm cam iepurește în împrejurări de felul descris, așa că, practic vorbind, aproape nu dorm în noaptea premergătoare călătoriilor internaționale
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
parcă, pentru câțiva metri. Mi-am dat seama că nu pot să joc în continuare și am părăsit terenul în timp ce genunchiul se umfla cu repeziciune. A doua zi dimineață piciorul și-a pierdut mult din flexibilitatea naturală și am ajuns acasă călătorind cu trenul, șchiopătând și îngrijorat de-a binelea. Mama mea, sărmana, văzându-mă în starea în care mă aflam, mi-a spus ceea ce îmi mai spusese de atâtea ori în trecut, când mă întorceam rănit de la joc: "Eu te-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
legatura lui cu un avocat nu era nici vorbă, căci așa ceva nu se obișnuia în regimurile totalitare. Nu mică mi-a fost surpriza mea când, într-o zi spre seară, un gardian în uniforma serviciului penitenciar a venit la mine acasă și mi-a înmânat o notă scrisă în idiș de cumnatul meu. Yosef Shie îmi scria că el și un grup de deținuți sunt scoși zilnic la muncă într-o grădină de zarzavaturi aflată la periferia orașului și mă ruga
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
studenților. Sașii patru bărbați și două femei au venit la Cluj parcă organizați ca grupă distinctă, iar al doilea evreu avea obiceiul bizar de a se izola, în recreații, într-unul din colțurile culoarului ca să mănânce nestingherit hrana adusă de acasă, de parcă se temea ca nu cumva cineva să-i ceară o îmbucătură sau două din bunătatea ascunsă de văzul celorlalți. La restaurant ne-am așezat de-a lungul câtorva mese puse cap la cap și am băut bere băutura cea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
caute la hotel și, plimbându-ne pe Aleea Gorki, mi-a povestit cum a căzut în plasa întinsă de KGB fratele lui, care va deveni cunoscut și admirat în lumea occidentală ca erou al luptei pentru drepturi cetățenești. Am mers acasă la academicianul Alexander Lerner, unde ne mai așteptau profesorul Maiman, un matematician de renume, și Ida Nudel care tocmai se întorsese, în urma unor presiuni internaționale, dintr-o lungă perioadă de exil petrecută undeva într-un sat din stepa siberiană. De
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și acesta m-a ascultat cu o emoție crescândă când i-am spus cine sunt și ce treburi m-au adus la Leningrad. Interlocutorul meu m-a rugat să iau un taxi și să vin să-l văd la el acasă ca să stăm de vorbă mai pe îndelete. El ocupa un apartament în casa din fața cinematografului "Zvezda" (Steaua). L-am rugat pe unul din membrii delegației noastre să mă însoțească și ne-am dus la prima stație de taximetre aflată pe
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
orice anotimp. Când însă natura se acoperă cu veșminte înzăpezite precum făcuse în cinstea noastră, spectacolul ce ți se oferă te lasă literalmente fără suflare. Am sosit cu bine la Santiago împreună cu un grup de tineri chilieni care se întorceau acasă de undeva din lumea largă bine dispuși și cântând tot drumul melodii latine de inimă albastră. La stația centrală de autobuze am urcat în primul taximetru disponibil și am cerut șoferului să ne ducă la un hotel modest din zona
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
brațe ale ștergătoarelor de parbriz. Dar, din fericire, hoțul a furat brațul din dreapta șoferului, ceea ce ne-a permis să continuăm drumul și să ajungem seara la Buenos Aires. Era 13 septembrie 1981, ziua de naștere a soției mele și am ajuns acasă cu un buchet de flori de câmp culese la margine de drum. Identitatea evreului originar din România Înainte de a proceda la analiza propriu-zisă a subiectului propus, am căutat un răspuns la întrebarea ce se înțelege prin noțiunea de identitate ca
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mi-au făcut capul să-mi vîjîe vreo săptămînă. După ce a susținut o lecție despre instrumentele orchestrelor cubaneze, văzîndu-mă buimac, mă invită să "Vamos a guarachar" (p. 413), adică "hai să dansăm". În seara aceea, după ce am ajuns în pat acasă, îmi vîjîau urechile, terorizat de cuvintele bongo, bembe, bocu, cocoye, okoncolo, cascabeles etc., de a trebuit să beau cantități masive de whisky ca să adorm și totul era cam degeaba. Ambasadorul Sikorski, bun prieten, ne-a invitat la "Una cena amistosa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sufletul cu fierul roșu rămîn și mor doar o dată cu tine. Aveam cinci ani cînd o cumplită foamete ucidea Moldova, cînd oamenii lihniți se animalizaseră aproape, avînd o singură preocupare: să mănînce ceva. Deși noi am avut ceva rezerve de porumb acasă, familia noastră a împărțit totul și cu milă creștinească s-au tratat toți flămînzii care ne-au călcat pragul casei. Așa se face că mama a plecat în Oltenia, să ne aducă ceva porumb, ca să putem ieși din blestematul an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]