53,335 matches
-
destul de coerent argumentele, în ciuda tablourilor sale clar- obscure. Prezentarea problemelor care i-au reținut atenția este învăluită de un discurs original în care regăsim elemente de psihanaliză și de structuralism straussian sau poate "escatologic"19, cum l-a caracterizat rafinatul critic cultural și istoric american Hayden White, elemente de deconstrucționism dumézilian, date și constatări istorice, probleme și problematizări filosofico-morale, referințe la alte teme și subiecte puse pe hârtie de autori mai puțin cunoscuți marelui public, dialoguri indirecte cu o serie de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
într-un spațiu marginal, cu scopul ermetic de a-i deposeda de o putere elementară, aceea a dreptului la cuvânt și la comunicare; de a-i deposeda de la o demnitate bazală, aceea de a-și exprima liber și în mod critic concepțiile despre personalități, istorie, filosofie, literatură, cunoaștere, viață și politică! A gândi umanist înseamnă a gândi critic și etern reluat critic despre aceste "teme", pe care intelectualii și politicienii moderni vor să le pună într-un monopol discursiv un monopol
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dreptului la cuvânt și la comunicare; de a-i deposeda de la o demnitate bazală, aceea de a-și exprima liber și în mod critic concepțiile despre personalități, istorie, filosofie, literatură, cunoaștere, viață și politică! A gândi umanist înseamnă a gândi critic și etern reluat critic despre aceste "teme", pe care intelectualii și politicienii moderni vor să le pună într-un monopol discursiv un monopol asupra puterii. Un stat corupt și mafiot devine incapabil de a mai produce cunoaștere, valoare și putere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la comunicare; de a-i deposeda de la o demnitate bazală, aceea de a-și exprima liber și în mod critic concepțiile despre personalități, istorie, filosofie, literatură, cunoaștere, viață și politică! A gândi umanist înseamnă a gândi critic și etern reluat critic despre aceste "teme", pe care intelectualii și politicienii moderni vor să le pună într-un monopol discursiv un monopol asupra puterii. Un stat corupt și mafiot devine incapabil de a mai produce cunoaștere, valoare și putere, devine incapabil de a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
precum R. Musil sau Th. Mann. Pe de altă parte, preocuparea sa pentru istoria ideilor, îndeosebi în anii '50-'60, face ca atenția să se îndrepte spre ideile sale. Partea ideatică este elementul decisiv al scriiturii sale. Dezbaterea ideilor, prezentarea critică a ideilor pe relația T-P (trecut-prezent), formularea unor altfel de idei și de posibilități de a spune însoțesc scrierile foucauldiene. Faptul că Foucault nu era preocupat dacă ceea ce scrie este în acord sau în dezacord cu evidența istorică, dacă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în secolele XVIII-XIX, cele trei instanțe ale puterii-cunoaștere aveau efecte "taumaturgice" asupra oamenilor, între timp oamenii au devenit mult mai critici la adresa a ceea ce le spun doctorii, preoții și cărturarii. Pe baza acestor trei autorități s-a putut forma spiritul critic modern; spirit care ne reprezintă pe fiecare în parte, ori de câte ori emitem opinii, idei, judecăți și raționamente. Fără cele trei instanțe nu ar fi fost posibilă cunoașterea modernă, întemeiată printr-un spirit critic asupra ei însăși. Dacă pentru majoritatea modernilor, nebunia
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
acestor trei autorități s-a putut forma spiritul critic modern; spirit care ne reprezintă pe fiecare în parte, ori de câte ori emitem opinii, idei, judecăți și raționamente. Fără cele trei instanțe nu ar fi fost posibilă cunoașterea modernă, întemeiată printr-un spirit critic asupra ei însăși. Dacă pentru majoritatea modernilor, nebunia există social și existențial printr-o... pierdere a rațiunii, pierdere a controlului asupra cuvintelor și gesturilor, pentru Foucault, nebunia "se află în toate formele concrete ale rațiunii"44, ceea ce o face posibilă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
social-politice. Această uniformitate a comportamentelor ar fi bine să o privim ca pe un efect al puterii-cunoaștere; putere social-politică ce are nevoie de oameni aflați în stadiul unei docilități, al unei îndoctrinări, al unui reducționism psihic; oameni ce nu gândesc critic sau nu gândesc deloc în raport cu exteriorul, cu societatea. Aceste serii de indivizi moderni nu sunt preocupate de problemele social-politice și în acest mod ei pot fi manipulați de șmecherii intelectuali cu discursuri meșteșugite. Experiența nerațiunii coboară în timp prin Hölderlin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Nu este deloc întâmplător că Socrate nu a scris nimic, iar preocuparea de sine a fost una dintre temele sale centrale, dar nu preocupare față de imagine și față de un simbolism religios al gândirii, prezente la intelectualii moderni. Dialog filosofic. Dialog critic, dar nu artă de a fi "superior" și/sau artă de a inferioriza interlocutorii prin sofisme. În lumea modernă nu au triumfat Socrate, spiritul său deschis, gândirea autentică, ci ecclesiocrațiile tribale ale sofiștilor. După el, cei mai importanți filosofi greci
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mâine. Aceste sisteme arbitrare sunt formate din universități, ale căror funcție este să instrumentalizeze cunoașteri, idei, oameni, principii și valori, din toți acei "elitiști puternici" ale căror discursuri reprezintă mai mult un monopol asupra puterilor civililor, și nu un mod critic și constructiv de a participa la o cunoaștere dezinteresată. Un sistem antidemocratic compus din politicieni și norme arbitrar gândite, impuse societății. Sistemul totalitar al lumii moderne este compus dintr-o serie de instituții (spitale, școli, instituții ale Justiției și Fiscului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
umanism modern cu cel antic, vom fi surpriși să constatăm cât de puțină libertate are individul modern, devenit element și funcție pentru o mașină statală totalitară și impersonală. Fenomenul îndoctrinării nu se poate forma decât printr-o inoculare, fără spirit critic, problematic, a unor idei convergente cu interesele anumitor grupuri umane, care sunt implicate în susținerea diverselor regimuri politice. În instituțiile "civice", cu efect de îndoctrinare, umanul și ideile tind să devină un tot unitar. Un soi de simțire și gândire
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de corespondențe care se pot stabili între figuri și între tehnici de figurare, în domeniile analizei limbajului, în teoriile lingvistice, reprezentarea are funcția de a disocia și descompune ordinea lucrurilor pentru a accentua diferențele dintre acestea, dintre aspectele vizibile. Comentariul (critic) e o formă comună de dislocare. Însă această "dislocare" nu se poate face oricum, ci într-o serie cronologic-enunțiativă a evidențelor, o serie non-partinică a spuselor, într-o explorare a potențialului de creație a unei X, Y, Z teorie, carte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
expusă sistematic prin tehnici de figurare, dincolo de principiul realismului. Geometria lui Galileo este o modalitate de figurare a realității, pe care a prezentat-o contemporanilor. În linii mari, istoria efectivă a lui Nietzsche și Foucault se pronunță pentru o utilizare critică a tot ceea ce ni se înfățișează pe relația T-P, a tot ceea ce vrea să se întemeieze pe un trecut istoric. Istoria are o înțelegere diferită de socio-umane, dar și de fizică, matematică. Ea nu poate "împrumuta" modele din cele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a practicat scrierea lor ca pe un discurs 206 despre relații social-politice și despre putere, iar, prin natura lor, istoriile de discurs vizează un mod de prezentare discontinuu, atât timp cât avem de a face cu analize, comentarii, relatări, descrieri, aprecieri, reacții critice la adresa unor idei și moduri de a gândi. Toată această investigație istorică taie după voie timpii neîncetați ai omenirii, seria infinită de secvențe imediate din cronologie. Așa cum a arătat Foucault în Ordinea discursului, comentariul presupune dislocare și discontinuitate în raport cu tot
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
efect al doctrinei pozitiviste de secol XIX, iar pe de altă parte, un efect al utilizării cercetării de tip istoric, pe relația T-P, în toate disciplinele socio-umane. Diversele științe ale omului sunt profund îndatorate istoriei. Prin istorii originale, controlul critic al faptelor este subordonat unei imaginații și unei viziuni despre o respectivă temă; unui mod de a personaliza ceea ce este evidență. În felul acesta, maxima lui Le Goff rămâne valabilă: Sunt tot atâtea istorii câți istorici sunt! Totodată, avem o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
tot atâtea istorii câți istorici sunt! Totodată, avem o istorie comună din memoria oamenilor, stabilită de manuale; o istorie de clișee, de mituri, de îndoctrinări. Manualul e dogma elevilor și a memoriei publice, din moment ce acești elevi nu preiau în spirit critic, devin adulți și, prin facerea vieții, trăiesc cu imaginea acelei istorii pe care au învățat-o (sau nu) în școli. Discursul istoriografic, indiferent unde este el cantonat, în fapte, în idei, în moduri sau în sisteme de gândire, în doctrine
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al culturii Jacques Barzun (n. 1907) un capitol din celebra sa carte The Modern Researcher (1957), pentru că aceste mari idei nu s-au impus în istorie și în conștiința oamenilor decât printr-o serie de alte idei, preluate în sens critic, și prin fapte istorice. Orice mare idee este precum o suprafață strălucitoare, un prim-plan, un centru de atenție de pe urma unor fapte și evenimente plasate într-un banal al cotidianului. În spatele unor fenomene culturale din istoria lumii se află o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
umanului prin electronică și informatică, în ciuda spălării creierelor prin media și intelectualitate. Să luăm câteva exemple concrete din istorie. Ce putem învăța din relațiile între Socrate și sofiștii săi? Putem învăța că Socrate nu gândea autosuficient și politic interesat; era critic cu cei din jurul său și cu filosofii sistemului; discuta simplu cu oamenii; trăia cu idealul reformării cel puțin teoretic unei vieți grecești corupte și coruptibile; a murit de mâna sofiștilor... Ce putem învăța din evenimentele românilor între 1989 și 1991
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
figurare prin cuvânt sau vizual. Foucault a descris funcțiile istoriei, așa cum niciun alt gânditor modern nu a făcut-o. Printre aceste funcții avem: 1) memorie; 2) mit; 3) transmitere a cuvântului și a exemplului; 4) vehicul al tradiției; 5) conștiință critică a prezentului; 6) descifrare a destinului omenirii; 7) anticipare în privința viitorului; 8) promisiune a unei reîntoarceri 231. Istoria comportă și alte funcții: 1) schimbarea prezentului pe o gândire a trecutului; 2) dezvoltarea unor domenii de analiză din cunoașterea empirică, de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
că vine de la un anglo-saxon, dar cu spirit mai degrabă latin decât saxon. Hayden White este ceva inconfundabil în peisajul intelectual anglo-saxon, dincolo de limitele geometrice și ermetice ale gândirii saxone. Emplotment-ul lui Hayden White se desfășoară pe mai multe direcții critice: 1) criticile la adresa lui Foucault; 2) criticile aduse tradiției realiste anglo-saxone; 3) concepția sa analitică despre cunoașterea umanistă și utilizarea elementului lingvistic ca mod de reperare a unor "poziții ideologice". Unul dintre discipolii lui Hayden, profesorul Hans D. Kellner, spunea într-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și asupra elaborărilor filosofice ad-hoc de dincolo de sisteme. Pentru acel Hayden White din anii '60 și '70, nimic nu putea fi mai rău decât "politica" personală a lui Foucault. Criticile acelui White la adresa lui Foucault sunt dure: "distrugător al istoriei"233, "critic absurd"234, "structuralist iresponsabil" pentru că "subminează autoritatea științei" prin evidențierea "naturii arbitrare a sistemelor clasificatoare și a metodologiilor științei"235. Evident ca acel Hayden din anii '70, fascinat de tipologii și de lingvistică, nu se mai regăsește integral (tematic și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se mai regăsește integral (tematic și discursiv) în Hayden White din timpurile noastre. Hayden White a "subminat" autoritatea științei cu mult mai multă persuasiune retorică decât a făcut-o Foucault, care o ia așa cum era/este la acele momente. Foucault, critic al științei? Da, dar nu critic iresponsabil al acesteia. Expresia "autoritatea științei" nu poate fi decât trompeta Politikului de ieri și de azi. În fața "științelor" și a literaturilor totul este de criticat. Mai târziu, White și-a dat seama că
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
discursiv) în Hayden White din timpurile noastre. Hayden White a "subminat" autoritatea științei cu mult mai multă persuasiune retorică decât a făcut-o Foucault, care o ia așa cum era/este la acele momente. Foucault, critic al științei? Da, dar nu critic iresponsabil al acesteia. Expresia "autoritatea științei" nu poate fi decât trompeta Politikului de ieri și de azi. În fața "științelor" și a literaturilor totul este de criticat. Mai târziu, White și-a dat seama că științele de atunci erau instrumente pentru
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
, Mihai (3.IX.1942, Larga, j. Edineț), critic și istoric literar. Este fiul Anei (n. Habureac) și al lui Ilie Cimpoi, țărani. Urmează cursurile primare și medii în satul natal. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1965), este redactor la revista „Nistru” (până în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
revistei „Viața Basarabiei” și membru în colegiile redacționale a numeroase publicații din Republica Moldova și din România. Încă de când era elev publica notițe de lectură în gazeta raională din Lipcani (1957-1958). În anii de studenție colaborează activ cu recenzii și articole critice la săptămânalul „Cultura” și la revista „Nistru”. Editorial, debutează în 1968 cu micromonografia Mirajul copilăriei, un studiu dens despre poezia pentru copii a lui Grigore Vieru. Au urmat culegerile de articole Disocieri (1969), Alte disocieri (1971), Focul sacru (1975), care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]