52,706 matches
-
România având ca obiectiv industrializarea energiei nucleare prin construirea în țară, până în 1980, a unor unități nucleare însumând 1000 MWe. Programul de energetică nucleară reflectă evoluțiile contradictorii, economice și politice, din România acelor ani. La începutul anilor 70, România purta negocieri pentru cumpărarea de reactoare nucleare energetice atât cu Canada cât și cu Uniunea Sovietică. Reactoarele cu uraniu natural și apa grea CANDU au fost alese pe motive politice. Pentru a nu fi supusă la presiuni politice din partea furnizorilor de tehnologii
Energia nucleară în România () [Corola-website/Science/326519_a_327848]
-
CANDU. Din cauza dificultăților economice (inundații) prin care a trecut România la sfarsitul deceniului 6, proiectul a fost amânat. În anul 1977, România și Canada au semnat un acord de cooperare privind utilizarea energiei atomice în scopuri pașnice și au început negocierile pentru realizarea reactorilor CANDU. În decembrie 1978 a fost semnat un contract de licență pentru tehnologia CANDU. Tot atunci au fost semnate contracte pentru servicii de inginerie, asistență tehnică și servicii de procurare necesare pentru realizarea părții nucleare (reactorul CANDU
Energia nucleară în România () [Corola-website/Science/326519_a_327848]
-
orice pretenție în Caucaz în schimbul recunoașterii de către transcaucazieni a achizițiilor teritoriale din Anatolia asigurate de Tratatul de la Brest-Litovsk. Pe 5 aprilie, șeful delegației transcaucaziene, Akaki Chkhenkeli, a acceptat ca prevederile tratatului de la Brest-Litovsk să fie considerate baza de pornire a negocierilor viitoare și a telegrafiat șefilor săi cerându-le să adopte o poziție oficială favorabilă negocierilor. Liderii din Tbilisi aveau în majoritatea lor un punct de vedere diferit de cel al delegației transcaucaziene și au anunțat că între Transcaucazia și Imperiul
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
Tratatul de la Brest-Litovsk. Pe 5 aprilie, șeful delegației transcaucaziene, Akaki Chkhenkeli, a acceptat ca prevederile tratatului de la Brest-Litovsk să fie considerate baza de pornire a negocierilor viitoare și a telegrafiat șefilor săi cerându-le să adopte o poziție oficială favorabilă negocierilor. Liderii din Tbilisi aveau în majoritatea lor un punct de vedere diferit de cel al delegației transcaucaziene și au anunțat că între Transcaucazia și Imperiul Otoman există starea de război . Ostilitățile au fost reluate, iar trupele otomane au cucerit teritorii
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
război . Ostilitățile au fost reluate, iar trupele otomane au cucerit teritorii noi, atingând granițele antebelice. Liderii de frunte ai Georgiei au ajuns la concluzia că doar o alianță cu Germania poate salva țara de la ocupația otomană. După eșecul înregistrat în cadrul negocierilor de pace, conflictul armat s-a reîntețit, dar Germania a hotărât să se folosească de noul context politic pentru a tranșa rivalitatea cu otomanii cu privire la influența in Caucaz. Inluența politică în Caucaz aducea după sine controlul asupra resurselor economice ale
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
însoțită în această călătorie de o delegaie georgiană compusă din f Chkhenkeli, Zurab Avalishvili și Niko Nikoladze, care aveau puteri depline să negocieze un tratat final la Berlin. Georgia a refuzat în mod hotărât să se alieze cu Puterile Centrale, negocierile s-au prelungit până a fi abandonate ca urmare a înfrângerii militarea a Germaniei în noiembrie 1918.
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
Leřnahayastan") a fost un stat efemer și nerecunoscut din Caucazul de sud, al cărui teritoriu corespunde cu aproximație provinciilor Vayots Dzor și Syunik, incorporând și unele regiuni ale Nagorno-Karabahului. După Primul Război Mondial, la semnarea Tratatului de la Sèvres, precum și în negocierile de pace care au urmat în Paris, aliații au promis să-i pedepsească Junii Turci și de a recompensa unele, dacă nu toate, în provinciile de est ale imperiului în curs de formare Republica armean. Dar aliații au fost mai
Republica Armeniei Montane () [Corola-website/Science/326602_a_327931]
-
otomană net superioară, dar tentativa de contraatac de la Gandja, unde se afla statul major al Armatei Otomane a Islamului, a fost respinsă de turci. Acesta a fost momentul ales de Federația Revoluționară Armeană, Eserii de Dreapta și menșevici să înceapă negocierile cu generalul britanic Dunsterville, comandantul trupelor Regatului Unit din Persia. Britanicii au fost rugați să intre în Baku, pe care să-l apere de un al doilea atac otoman. Bolșevicii și aliații lor de stânga s-au opus chemării britanicilor
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
miniștrii de externe). La începutul lui aprilie, cele două consilii au luat în calcul și au aprobat recomandările comisiei cehoslovace fără vreo modificare - cu excepția Teschenului, chestiune pe care au lăsat-o în seama Poloniei și Cehoslovaciei să o rezolve prin negocieri bilaterale.” După ce aceste negocieri polono-cehoslovace au eșuat, puterile aliate au propus plebiscite în Silezia Cieszynului și în districtele de frontieră Orava și Spiš (astăzi în Slovacia) asupra cărora polonezii aveau revendicări. La sfârșit, însă, nu s-a mai ținut niciun
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
începutul lui aprilie, cele două consilii au luat în calcul și au aprobat recomandările comisiei cehoslovace fără vreo modificare - cu excepția Teschenului, chestiune pe care au lăsat-o în seama Poloniei și Cehoslovaciei să o rezolve prin negocieri bilaterale.” După ce aceste negocieri polono-cehoslovace au eșuat, puterile aliate au propus plebiscite în Silezia Cieszynului și în districtele de frontieră Orava și Spiš (astăzi în Slovacia) asupra cărora polonezii aveau revendicări. La sfârșit, însă, nu s-a mai ținut niciun plebiscit din cauza creșterii ostilității
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
a ajunge episcop la Vad, Anastasie, unul din oamenii de încredere a lui Petru Rareș era cunoscător de limbi străine, diplomat abil și oștean curajos care își împărțea priceperea și vremea între altar și câmpul de luptă, între meditație și negociere, între vizite canonice și misiuni diplomatice. În toamna anului 1529 a participat alături de pârcălabul Ciceului, Simeon Dracșin, și de vistiernicul Toma la asediul cetății Bistrița, fiind unul dintre cei care au negociat armistițiul din 11 octombrie cu bistrițenii. Pentru meritele
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
oraș, când Imperiul Otoman a semnat armistițiul care pune capăt participării sale la prima conflagrație mondială . Forțele britanice i-au cerut generalului Andarnik să oprească orice acțiune militară, dându-I acestui asigurări că orice conflict va fi rezolvat în cursul negocierilor de la Conferința de Pace. Andranik a preferat să nu intre în conflict cu britanicii și s-a retras la Gorin. FRA a controlat practice guvernul RD Armene. Cele mai importante funcții guvernamentale - cea de premier, miniștrii de interne și al
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
fost elaborat un tratat de uniune care va deveni cunoscut drept Uniunea de la Kalmar. Cu toate acestea, regina Margareta a rămas conducătorul de facto a celor trei regate, până la moartea ei în 1412. În 1402, regina Margareta a intrat în negocieri cu regele Henric al IV-lea al Angliei, cu privire la posibilitatea unei alianțe între regatul Angliei și Uniunea Nordică. Propunerea a fost pentru o dublă nuntă, prin care Eric se va căsători cu fiica lui Henric, Philippa, și fiul lui Henric
Eric de Pomerania () [Corola-website/Science/326763_a_328092]
-
și a sugerat papei Alexandru al VII-lea ideea unei noi folosiri a monolitului. In 1734, papa Clement al XII-lea (1730-1740) a dispus ca obeliscul să fie depozitat la Latran. Acolo a rămas 55 de ani, existând tentative de negociere pentru mutarea lui la Paris în fața bisericii Notre-Dame. Papa Pius al VI-lea (1775-1799) a luat decizia finală, contestată în epocă, apoi unanim aplaudată, de instalare a obeliscului în locul cu frumoasă perspectivă din capătul scării Spaniei, în fața bisericii-abație Trinita di
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
a reușit să-i învingă pe rebelii, izolând-ui și reușind să atragă de partea sa clerul englez și straturile inferioare ale populației. Lângă Alton trupele lui Robert și Henric s-au întâlnit. Temându-se de înfrângere, Curthose a recurs la negocieri. În conformitate cu acordul încheiat, Robert a refuzat să pretindă la tronul englez, în schimbul unei plăți anuale din partea lui Henric I de 3000 de mărci. Henric I de asemenea, i-a reîntors lui Robert toate posesiunile lui din Normandia, cu excepția a cetății
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
forțelor germane până când sovieticii nu erau zdrobiți. Toate aceste considerații au împiedicat guvernul turc să implice țara într-o alianța cu Germania Nazistă. La nivel neoficial, emigranții unor grupuri turcice orignari din Uniunea Sovietică au jucat un rol important în negocierile și contactele dintre Turcia și Germania. Printre aceștia se aflau activiștii panturcici precum Zeki Velidi Togan, Mammed Amin Rasulzade, Mirza Bala, Ahmet CafarOglu, Sayid Shamil sau Ayaz Ishaki.. Au existat tătari care au organizat unități militare în regiunea Caucazului, unități
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
cucerit prin asalt orașul. Avansând fără vreo rezistență deosebită spre nord, în 1081 s-a alăturat asediului Dyrrachiumului, asediu care era condus de tatăl său, Robert Guiscard. În ajutorul bizantinilor sosind flota venețiană, Boemund a fost desemnat pentru a conduce negocierile. Excedat de glumele pe care membrii delegatiei venețiene le făceau pe seama bărbii sale, Boemond a dat ordinul de atac. După o luptă cumplită, armata normandă a fost înfrîntă, fiind nevoită să se retragă. Curând însă orașul a căzut în urma asediului
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
s-a născut „Ordinul conservator”, un principiu care stabilea că monarhiile europene sunt inviolabile, atât în constituie cât și în teritoriu. Noua ordine urma să fie apărată de pricipalele puteri europene, care urmau să acționeze împreună, în conformitate cu hotărârile luate în timpul negocierilor și conferințelor periodice. Acest sistem a devenit cunoscut sub numele de „Sistemul Congresului”. Revoluția elenă reprezenta însă o provocare la adresa noii ordini pe care încercau să o impună Marile Puteri. Revolta grecilor reprezenta în primul rând o violare a principiilor
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
țarul Nicolae nu dorea să lase de-o parte problema elenă. Negicierile au continuat pentru semnarea unui tratat oficial, de această dată într-un format lărgit, prin includerea Franței. Metternich a refuzat să participe, păstrând Austria ferm de partea otomanilor. Negocierile băteau însă pasul pe loc, în principal datorită disensiunilor din cadrul cabinetului britanic, în principal a ducelelui de Wellington, față de o intervenție militară. Țarul a devenit tot mai nerăbdător și, pentru a forța guvernul britanic, a trimis din Sankt Petersburg spre
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
că aliații nu trebuie să treacă în mod explicit de partea uneia dintre taberele aflate în conflict. Din cauza aceasta era un document contradictoriu, reflectând interesele divergente la semnatarilor, rușii fiind dispuși să acționeze mai dur împotriva otomanilor. Documentul cerea începerea negocierilor, dar afirma voalat că urma sa nu se obțină rezultate notabile. Marile puteri își ofereau serviciile de mediatori, dar amenințau să folosească forța. Documnetul autoriza folosirea forței de către marile puteri, dar le interzicea în același timp să devină parte în
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
trădeze suveranul, cel puțin după momentul în care califul proclamase războiul sfânt. Nu în ultimul rând, nu dorea să-și umilească fiul, obligându-l să se retragă. De aceea, Muhammad Ali a ales să tragă de timp, implicându-se în negocieri îndelungate și fără efect, în speranța că între timp sultanul avea să ajungă la un aranjament cu aliații, permițându-i astfel lui Ibrahim să se retragă cu demnitate din Grecia. Orice șansă pentru rezolvarea conflictului pe calea negocierilor a dispărut
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
-se în negocieri îndelungate și fără efect, în speranța că între timp sultanul avea să ajungă la un aranjament cu aliații, permițându-i astfel lui Ibrahim să se retragă cu demnitate din Grecia. Orice șansă pentru rezolvarea conflictului pe calea negocierilor a dispărut odată cu declarația de război a Rusiei din aprilie 1828, care declanșa cel de-al unsprezecelea război ruso-turc. Acest conflict era reflectarea eșecului final al diplomației britanice în regiune. O armată de 100.000 de oameni sprijinită de flota
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
venit la putere după ce în Franța au fost organizate alegeri la care au participat doar electoratul aristocratic, care a votat împotriva facținii ultraconservatoare. De Martignac era dornic să câștige popularitate și a anunțat în aprilie 1828 că, date fiind eșecurile negocierilor, Franța urma să trimită o forță expediționară de 13.000 de soldați în Moreea pentru alungarea forțelor otomano-egiptene din Peloponez. Inițiativa premierului a fost întâmpinată cu entuziasm de publicul parizian. Chiar în timpul în care francezii începuseă pregătirile de război în
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
rândul cărora luptau în cea mai mare parte țărani egipteni și mercenari albanezi, nu vor putea să facă față cu succes soldaților profesioniști francezi, veterani căliți în războaiele napoleoniene. De aceea, liderul egiptean s-a angajat de această dată în negocieri serioase cu Codrington, care fusese trimis la Alexandria într-o încercare a guvernului de la Londra de dejucare a planurilor Franței. În august, Muhammad Ali și Codrington au căzut de acord asupra temenilor retragerii forțelor egiptene din Peloponez. Dacă la început
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
rușii au pierdut teren în Bielorusia și Lituania dar și-au păstrat controlul asupra părții de est a Ucrainei. În cele din urmă, extenuați de războaie și amenințați de o invazie tătară și o revoltă internă, polonezi au acceptat începerea negocierilor cu Rusia. Prin tratatul de la Andrusovo (semnat la 11 februarie 1667) și cu o valabilitate de treisprezece ani și șase luni, Rusia a câștigat Smolensk-ul și alte teritorii, inclusiv părți din Ucraina aflate la est de Nipru, în timp ce polonezii au
Alexei I al Rusiei () [Corola-website/Science/325597_a_326926]