KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2068 2069 2070 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785

minte, o să prind tulburelul, Crăciunul și Paștele. De Paști, Ancuța, ciocnim ouă roșii, înțelegi?! Da, o să ciocnim ouă roșii! O să mergem la Înviere amîndoi, ca întotdeauna de cînd mă știu... O voință de fier a pus stăpînire pe Victor. Ajuns acasă, pe un calendar marca zilele pe care le-a început a trăi. Ancuța, s-a dus iulie. M-am și îngrășat puțin, vezi? Da, tăticule, doctorii nu-s decît niște oameni și ei. Un prieten a venit cu o sticluță

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
îndrăznea să spună că el ar fi și mai bucuros decît mucoșii aceia. Totuși face o încercare: Bucuros aș fi și eu, Lara, dacă m-ai lăsa... Pe mata, tătuță, te respect prea mult. Mata ești tatăl meu. Costică pleca acasă și blestema rolul de "tătuță", uneori își promitea că o să-și forțeze puțin norocul. După un "spectacol" de noapte, după ce mucosul ieșea plutind pe norii fericirii, Costică intră decis în camera fetei. Foarte naturală, Lara întreabă cu naivitate: L-ați

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
grăbit. Cei doi pornesc cu teamă spre Strunga Dracului. Ce nume tîmpit, spune Guță. Cine știe ce de-a morți o fi luat Scaraoțchi de prin locul ăla blestemat... Merg atenți și cu puțin spor. Îi dor picioarele și ar fi vrut acasă. Pietrele sînt alunecoase. Ajung la strungă. O punte, cu două balustrade putrede, era mai știrbă decît baba cloanța. Pe sub punte curge iadul. Puhoiul face urît al naibii cînd i se opune un bolovan sau un trunchi încîlcit în crengile sale

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
bea, apoi bea și iar plîngea. Noi, bețivii pleșcari, îi țineam hangul și unii chiar plîngeau și ei după ce beau pînă le dădea pe nas. Nu se... poate, dom' Limbric. Nu se poate să moară toți Limbricii. Toader ajungea clampă acasă. Fetele săreau, îl descălțau, îl dezbrăcau și-l pupau cu multă afecțiune. După ce adormea buștean, șușoteau chicotind. Abia aștept să mă mărit, să scap de numele ăsta scîrbos... Dacă te aude tata, te omoară... spuneau altele cu frică. Dumnezeu însă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
străine boscorodea! Iubea pădurea și a dat la Silvicultură, la Brașov, intrînd primul. Toader se fălea la toată lumea: Familia Limbric se naște din cenușă, ca pasărea Pheonix. Primul an de studiu Salvatore l-a terminat cu 10 pe linie. Vine acasă și Toader îl pupă, îl mîngîie. Micul geniu dă însă cu măciuca: Tată, îmi voi schimba numele... Ce?! Îmi schimb numele, nu vreau ca și copiii mei să sufere ca și mine. Cum să suf... de ce... Limbric pune mîna la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
tremură toată și își pune medalionul. Cum îmi stă? întreabă șters spre Cepoi. Ia nu te mai prosti! Zorzoane pentru indieni. Nimeni nu-l ia în seamă. Cazacioc o invită la dans și se avîntă, după o muzică imaginară. Hai acasă, femeie, strigă domnul Cepoi. Era nervos. Se aștepta la moștenire și cînd colo mîncătorul de cîini era... galant și într-o formă nebună. Nu mă duc pe jos. Du-te tu și adă mașina aici. Cepoi mormăie, protestează și nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
cum întreba pe cineva. Dar i-ai spus cum poate ajunge. La stînga. Am greșit, trebuia la dreapta. Se rîde cu poftă și cînd a venit Cepoi ar fi gustat cu plăcere o bucată din moș Cazacioc. Cînd au ajuns acasă, Cepoi vede colierul la gîtul nevestei. Colierul, nevastă... A, l-am uitat la gît. Atunci nu-l mai dăm înapoi! Nici vorbă. Ce, mă crezi proastă?! M-am dus pe la Cazacioc într-o zi cînd verificam pămînturile primăriei și, foarte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
îmi merge la suflet zîmbește imbecilul. Cineva, în difuzor, rage ca mușcat de șarpe: M-ai lăsat la mititica, ai alergat la mămica, pușcăria m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of, of, of. Te întorci complet refăcut acasă, desfaci bagajele și te bucuri. De la vecin vine fumul cu miros de grătar și maneaua plutește perfid spre timpanul tău. Cartierul suportă stoic. Jigodia cu jeep-ul în fața casei s-a întors ieri din Insulele Canare. Ce păcat că n-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
mai cea fată din tot cartierul Țicău. Lumea din acest cartier îi cunoștea prea puțin pe Raluca și pe Tudorel și nici nu era prea interesată de idilele nocturne ale unora sau altora. Tudorel a fost invitat, pentru prima oară, acasă la Raluca. Doreau să pună totul la cale în vederea unei uniri în simțuri și cuget. În seara aceea, tînărul amorezat cobora o uliță care n-avea decît lumina generată mai mult de Calea Lactee. Cîte un bec anemic mai amintea, din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
ouăle lipseau cu desăvîrșire. Odată ce se puneau cocoșii pe treabă, hrana celor care trudesc la pămînt se ameliora consistent. Ochiuri, scrob, jumări scăldate printre ouă prăjite, fursecuri și alte bunătăți făceau munca aceea de rob mai omenească. Rodica era singură acasă și atmosfera aceea o apăsa într-un mod ciudat. La amiază voi găsi ouă în cuibare și am să-mi fac două ochiuri. Dar chiar și cu această bucurie culinară tot nu simțea nici o satisfacție. Alteori trăia acest moment foarte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
așa erați cam mulți. Să nu vă amintim cum v-ați dat cu nemții cînd ne crăpa măseaua!? Nu vă mai vrem. Dorim libertate! Vă dăm gaz ieftin, petrol, credite de miliarde de dolari, ce naiba mai vreți? Să vă cărați acasă! De ce, mă? Să ne vină și nouă rîndul la os. Să furam și noi, să belim de piele populația! Care populație? Care ne ajută acum să vă fugărim. Cea pe care o împușcați acum. Eu sînt indispus și îmi fixez

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
nu pierd timpul, meditez cu pizmă. Un autobuz a adus copiii la școală. Coboară cu toții ordonat și cineva supraveghează trecerea străzii, exact pe trecerea de pietoni. Acel cineva este un cetățean care, întîmplător, era pe acolo. Închid ochii ca să ajung acasă. O fetiță încearcă să treacă Bulevardul Independenței. Este speriată puțin și se uită în dreapta și în stînga. Ezită să atace periculoasa trecere. Un bolid crește văzînd cu ochii. Fetița calculează și ajunge la concluzia că nu are timp. Așteptă și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
și în timp, cu răbdare și muncă, a acumulat o avere frumușică. Afacerile le-a preluat fiul și Hans era liber acum să să se ocupe cu opere de caritate, mai ales în România. Într-o vară l-am vizitat acasă. Locuia într-un orășel german, celebru prin uzinele BMW. Nu te duce la hotel, am un apartament special pentru musafiri de vază, insistă Hans. Orășelul avea un zid de apărare, vechi de cînd lumea, care acum brăzda o bucățică din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
și foarte singuratic. M-a primit într-o colibă rudimentară, dar surprinzător de călduroasă. Eu nu vă pot înțelege pe voi, albii, îmi spune bătrînul. Din ce motiv? Sînteți altfel de oameni. Eu mă duc, prind un pește și vin acasă. Mănînc din el o saptămînă. Apoi mai prind unul. Dar voi, albii, de ce prindeți mai mulți pești decît puteți mînca? M-am gîndit mult la ce mi-a spus indianul. A doua zi m-am dus la pescuit și am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
mare respect și multă prietenie. Știți, avem un român, un nefericit, de fapt doi, aici în...orașul nostru. Ce caută pe aici? întreb intrigat. Persecutați de Ceaușescu, niște oameni să le plîngi de milă. Vreți să-i vizitați? La ei, acasă? Ei, nu. Au fost arestați pentru jaf și tentativă de omor. Sînt chiar din orașul dumneavoastră. Sînt foarte jenat și regret că am acceptat această haltă, la rugămintea primarului, care venise cîndva cu ajutoare la Iași. Știți, sînt votanții dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
de dependent de el. Soarele înfierbîntă caldarîmul și pietrele lucioase de atîta folosință, iar noi căutăm umbra. Doar noi, pentru că pe cîmp văd că unii lucrează intens și par a nu avea probleme cu Zeul Ra. Un telefon mă aduce acasă. ...sînt probleme la Prefectură... s-au spart geamuri... Oamenii noștri trăiesc calvarul pierderii locului de muncă. Spectrul mizeriei îi sperie și disperarea îi cuprinde. Și pe aici este multă preocupare pentru pîinea cea de toate zilele, dar parcă oamenii sînt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Prefectură... s-au spart geamuri... Oamenii noștri trăiesc calvarul pierderii locului de muncă. Spectrul mizeriei îi sperie și disperarea îi cuprinde. Și pe aici este multă preocupare pentru pîinea cea de toate zilele, dar parcă oamenii sînt mai relaxați. Vreau acasă și nu pot să plec. ...poate doriți o bere rece, domnule primar. Da, sigur că da, răspund mecanic. Din nou mîngîi acele locuri, dar de această dată cu privirea neutră a aparatului de fotografiat. Peisaje, case ca niște cuiburi de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
sărut mîna. Am fost prin Moldova, pe la mănăstirile... am învățat puțin românește. Părăsesc Sant'Oreste, fericit că am asistat la procesiunea Sfînta Cruce. Mașina șerpuiește pe munte ca să coboare în vale, iar eu tac și las gîndurile să se întoarcă acasă, să mă ducă printre ai mei. Deși mă simt și aici printre ai mei. Știți, chestia cu Traian și Decebal. Iubesc locurile lui Traian așa cum un copil iubește casa bunicilor săi. Locurile lui Decebal sînt însă casa părinților și acolo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
subtil. De cîte ori Georges mă invita la el eram pus în fața a altceva, mereu ceva nou și surprinzător. De exemplu, acum spre prînz, ne plimbam pe aleile din jurul lacului. Alei umbroase, cu mirosuri de fîn cosit de pe la mine de acasă. Vorbim de una, de alta, rar despre altceva decît despre acele locuri cu lunga și bogata lor istorie. Pe acolo s-a strecurat acel cavaler pentru o răpire, acolo a murit în duel acel nefericit cavaler fără prihană, de acea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Bonacchi, unde este obținut renumitul vin negru Badesco. Mă gîndesc la numele Badesco și trag concluzia că poate o fi vreun român Bădescu. O fi adus năstrușnicul Bădescu soiul negru "puterea ursului" din satul Osoi. Închid ochii și mă întorc acasă. În Iașul nostru drag unde ninge și iar ninge de cîteva zile. Doamna Cănilă, să nu mă smintești cu deszăpezitul că mă fac foc, zic eu în gînd. Io non capisho, se miră viceprimarul. Eu nu mă mir de unde știe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
intru într-un magazin și ies pe ușa opusă. Cît o fi așteptat mogîldeața nu știu, dar la reîntîlnire m-a dojenit cu blîndețe. I-am dat cei doi dinari, tariful pentru harbuz și mi-a ținut de urît pînă acasă. Nemaipomenit de multe știa micuțul vagabond, îl cunoștea toată lumea și parcă îl și respecta. După vreo șase luni a început să refuze banii, intrase într-o afacere cu miere de albine, el fiind distribuitor ambulant. Așa se face că aveam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
Nemaipomenit de multe știa micuțul vagabond, îl cunoștea toată lumea și parcă îl și respecta. După vreo șase luni a început să refuze banii, intrase într-o afacere cu miere de albine, el fiind distribuitor ambulant. Așa se face că aveam acasă vreo douăzeci de borcănele cu miere. *** Într-o sîmbătă seara, unul dintre copiii mei a făcut aproape 40 de grade, de la o amigdalită nedepistată la timp. Era aproape unsprezece noaptea și din ziare aflu că singura farmacie de serviciu se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
a ta. Să fie primit. Tu știi că și-a planificat doar trei dinari pe zi? Un litru de lapte și o pîine, e destul pentru ea. Am rîs, am trecut la ale noastre și ne simțeam bine. Povești de acasă, amintiri duioase ne muiau sufletul. Florea povestea cu o savoare rară. Eram asistent, în halat, și făceam analizele chimice ale unei fîntîni din centrul Timișoarei. Lume și fete frumoase se uitau admirativ la mine. Eu, fudul și neatent, trag dintr-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
nu părăsească satul și să fie gata de mobilizare. Aseară însă, i-a venit vestea dureroasă că părinții săi au murit într-un bombardament. Vuk dorea să-i înmormînteze după legile creștine. A primit permisiunea să lipsească trei zile de acasă cu condiția să se prezinte la cel mai apropiat post militar în caz de atac terestru. Vuk n-avea benzină și din acest motiv a plecat cu autobuzul. Marița, cu Vuk jr. în brațe, s-a ținut scai, bocind s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
însă corect: domnul Cuza... Seara, la hotel, îl abordez pe amicul Tudose glumeț. Bine, coane, doar aveai hîrtia în față... Cine mai vedea, domnule primar, ce scria pe hîrtie? N-ați văzut ce atmosferă era? Cea mai măreață operă Ajuns acasă din periplu prin Egipt, un prieten m-a întrebat scurt: Ce te-a impresionat cel mai mult în Egipt? Întrebarea era simplă, directă și m-a urmărit mult fără a găsi un răspuns imediat. Cu greu, și mult mai tîrziu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]