53,335 matches
-
Cultura” și la revista „Nistru”. Editorial, debutează în 1968 cu micromonografia Mirajul copilăriei, un studiu dens despre poezia pentru copii a lui Grigore Vieru. Au urmat culegerile de articole Disocieri (1969), Alte disocieri (1971), Focul sacru (1975), care învederează un critic cu vocație, cultivat, deschis spre literatura autentică și spre orientările ei moderne, exigent în evaluarea acesteia din perspectiva modelelor universale. În contextul anilor 1960-1970, C. statornicește în Republica Moldova un nou tip de critică, aceea estetico-eseistică, pornind de la principiul călinescian al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
valorile spirituale durabile. De aici, străduința vie de a da criticii o formă constructivă, creatoare. Aplicarea acestor principii i-a ferit, de regulă, exegezele de presiunile politicului și ale ideologicului, ca și de conformism. C. preferă să opereze în actul critic cu categorii existențiale și estetice globale, meditând în jurul problemelor ontologice, comentând nuanțat frumosul artistic, disociind autenticul de contrafacere, experimentul rodnic de exercițiul factice. Configurarea portretului interior al scriitorului ca individualitate creatoare, ca artist al cuvântului, cu mutațiile etice și estetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
de rezistență a criticii lui C., care se vrea una totală, realizând un echilibru (fie și relativ) între tradiționalism și modernism, între analiza sincronică și cea diacronică a literaturii concepute ca un întreg sistemic. Un alt principiu definitoriu al modului critic de sorginte călinesciană, practicat consecvent, este convingerea potrivit căreia critica trebuie să fie organic legată de cunoașterea istoriei literaturii naționale și universale, aceasta din urmă oferindu-i o vastă perspectivă comparată. Culegerea de „eseuri duminicale” Cicatricea lui Ulysse (1982), dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
comparatistă, capodoperele literaturii universale și pe cele ale literaturii clasice române. Exegetul demonstrează că valorile de vârf ale culturii române se datorează deschiderii spre cultura europeană și operează atât cu uneltele de lucru ale istoricului literar, cât și cu ale criticului și ale teoreticianului. Interesul deosebit pentru marii scriitori contemporani și clasici, care exprimă spiritualitatea românească în cristalizări estetice unice, l-a determinat pe C. să scrie Narcis și Hyperion. Eseu despre poetica și personalitatea lui Eminescu (1979). Eseul urmărește evoluția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Luceafărului (1993) și Spre un nou Eminescu. Dialoguri cu eminescologii din întreaga lume (1993), îl consacră pe C. ca pe un eminescolog care se remarcă prin mijloace și unghiuri de interpretare mereu noi, prin putere de demonstrație, prin originalitatea demersului critic, uneori nu lipsit de păcatul unor exagerări sau al unor ipoteze discutabile (cum ar fi, bunăoară, afirmația că Eminescu este un precursor în domeniul fizicii, un om cu mari intuiții în sfera științei). Primul studiu aprofundează ideea că Eminescu, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
recunoașterea universalității operei eminesciene. Dialogurile pe care le susține C. cu specialiștii în materie pun în lumină o bună cunoaștere a subiectelor luate în discuție, o bogată cultură estetică și filosofică. Studiul monografic Întoarcerea la izvoare (1985) propune o imagine critică a creației lui Grigore Vieru și explorează din perspective particulare toate aspectele operei; accentul cade pe motivele-cheie și pe sistemul de imagini, pe legăturile cu folclorul și tradițiile clasice, pe poetică și stilistică: capitolele despre „dor” și „prea-plin”, despre „principiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
și „prea-plin”, despre „principiul matern al universului” și „logica jocului”, despre „timpul clasic și timpul intern”. Este demonstrat modul cum în poezia lui Vieru elementul de actualitate imediată dobândește o proiecție general-umană. C. a trecut și examenul suprem al unui critic - elaborarea unei istorii a literaturii. Exegeza sa O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia (1996), scrisă în cheie călinesciană și abundent documentată (o a doua și o a treia ediție, din 1997 și 2002, îmbogățesc informația), schițează pentru prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
1997 și 2002, îmbogățesc informația), schițează pentru prima dată o panoramă integrală (chiar dacă pe alocuri fragmentară și nu totdeauna în riguroasă selecție) a evoluției literaturii române din Basarabia, începând cu anul 1812 și terminând cu scriitorii optzeciști. Este o perspectivă critică temerară, care are în vedere o mulțime de autori și de titluri, supuse unei judecăți de valoare cumpănite, unor interpretări întotdeauna la obiect. Cartea conține totuși câteva idei și intuiții surprinzătoare, dar și unele caracterizări subiective, limitative sau chiar aproximative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Chișinău, 2001; Critice, I-III, Craiova, 2001-2003; La Pomme d’or, Chișinău, 2001; Duiliu Zamfirescu între Natură și Idee, Focșani, 2002; Zeul ascuns, Chișinău, 2002; Esența ființei. (Mi)teme și simboluri existențiale eminesciene, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Itinerar critic, Chișinău, 1973, 243-248; A. Hropotinschi, Meditații despre literatura universală, „Nistru”, 1982, 9; Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi sau Nevoia de critică estetică, RLSL, 1992, 4; Dan Mănucă, O cicatrice greu de vindecat, LCF, 1992, 48; Dumitru Irimia, Cu Mihai Cimpoi spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
și presiunea identitară, CL, 1997, 11; Simion, Fragmente, I, 111-114; Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări, Chișinău, 1998, 588-596; „Armata a 14-a rămâne pe poziție” (interviu de Mihai Vicol), CRC, 2000, 6; Dicț. esențial, 167-169; Dan Mănucă, Dramatismul cumpenei critice, CL, 2001, 7; Petraș, Panorama, 186-187; Popa, Ist. lit., II, 1198; Liviu Grăsoiu, Subiecte niciodată epuizate, CL, 2002, 8; Dan Mănucă, Duiliu Zamfirescu în actualitate, CL, 2003, 2; Vlad Zbârciog, Mihai Cimpoi sau Dreapta cumpănă românească, Chișinău, 2003. M.Dg.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Pituț și câteva poeme ale unei talentate poete, Raluca Sălăjan, dispărută la numai șaptesprezece ani. Dacă proza este ilustrată sporadic (de menționat doar fragmentul de roman Aventuri în Levant al lui Ion Chiorean), în schimb revista are o bogată secțiune critică, incluzând cronici de Cornel Munteanu, recenzii de Ion Ghiur, eseuri critice de Gheorghe Glodeanu, Silvia Ceuca, Alexandru Zotta, contribuții de istorie literară aparținând lui Ion Buzași (subiectul fiind Eminescu și Blajul). Cel mai asiduu comentator este însă Nae Antonescu, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288849_a_290178]
-
la numai șaptesprezece ani. Dacă proza este ilustrată sporadic (de menționat doar fragmentul de roman Aventuri în Levant al lui Ion Chiorean), în schimb revista are o bogată secțiune critică, incluzând cronici de Cornel Munteanu, recenzii de Ion Ghiur, eseuri critice de Gheorghe Glodeanu, Silvia Ceuca, Alexandru Zotta, contribuții de istorie literară aparținând lui Ion Buzași (subiectul fiind Eminescu și Blajul). Cel mai asiduu comentator este însă Nae Antonescu, care scrie despre poezia lui Emil Giurgiuca, despre romanul Luntrea lui Caron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288849_a_290178]
-
, Constantin (12.V.1916, Pașcani - 2.II.2009, Iași), istoric și critic literar, poet, prozator. Este fiul Elenei (n. Nistor) și al lui Constantin Ciopraga, tâmplar. A urmat școala primară și gimnaziul în orașul natal, între anii 1927 și 1932. Din 1933, devine elev la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
sa este aceea a unui meditativ, introvertit, atras de interogarea condiției umane marcate de o agresiune neîncetată, care îi relativizează statutul și îi conferă dramatism perpetuu, însingurându-l pe individ. Un reflexiv se arată C. și în comentarea creațiilor literare. Critic de ținută aulică, nu s-a lăsat antrenat în nici una dintre mișcările teoretice ale vremii, deși nu le-a ignorat rezultatele și metodologiile. Discursul lui, modern și totodată atemporal, țintește esențializările și liniile majore ale fenomenelor. Cartezianismul structural și discret
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
majore ale fenomenelor. Cartezianismul structural și discret este filtrat prin impresionismul lui E. Lovinescu și finețea analitică a lui G. Ibrăileanu. Nu de puține ori textele includ meditații despre condiția artei. Volumul Între Ulysse și Don Quijote (1978) înscrie programatic exegeza critică între, pe de o parte, contemplarea entuziastă a scrisului artistic și, pe de altă parte, necesitatea conceptualizării. De aici, preferința pentru cumpătarea comentariului istorico-literar. Într-o primă etapă, cuprinsă între 1950 și 1970, se observă înclinarea către îmbinarea biografiei spirituale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
omul cosmic”. Concepută după o schemă riguros tradițională și academică, Literatura română între 1900-1918 (1970) realizează o panoramă a mișcării literare naționale din primele două decenii ale secolului al XX-lea, oprindu-se asupra individualităților scriitoricești (poeți, prozatori, dramaturgi) și critice, asupra curentelor și revistelor reprezentative, punând în relief valori în genere ignorate. Continuând o preocupare mai veche (Portrete și reflecții literare, 1967), C. perseverează în a medita pe marginea literaturii, a dimensiunii ei lăuntrice, a finalității și chiar a fatalității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
Iași sau să vină un număr de luni anual la Iași. Între cereri și realizări este o distanță mare. Au fost, de altfel, lungi perioade când Carol I nu a trecut prin Iași: 1898-1903; 1905-1910. Au existat și opinii deosebit de critice În legătură cu raporturile familiei regale cu fosta capitală a Moldovei. Într-un articol publicat În ziarul Evenimentul din 5 octombrie 1904 se arăta: . Aceeași stare de spirit o regăsim În ziarul Mișcarea, din 30 septembrie 1911: . Este interesant de stabilit un
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1280]
-
PAVEL, Toma (4.IV.1941, București), poetician, istoric literar, eseist și prozator. Este fiul Ameliei Pavel (n. Avramescu), critic de artă, și al lui Doru Gerson (Pavel), jurist. Învață în București, absolvind Liceul de Băieți nr. 13 (1957) și Facultatea de Filologie (1962), cu o teză de licență despre fonologia silabei, condusă de profesorul Emanuel Vasiliu. Până în 1969 va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
analogic. Dacă inducția și deducția ar fi absente, nu s-ar putea forma nici imaginea generalizată. Totuși, gândirea în imagini a deficientului de auz permite prea puțin evoluția principalelor calități care se realizează la auzitor prin cuvânt ca: discernământ, caracter critic, suplețea, rapiditatea, lărgimea și profunzimea gândirii. Prin specificul său, imaginea generalizatoare dispune de interpretări ale obiectelor care sunt analoge ale noțiunilor dar nu sunt echivalente ale acestora. Copilul deficient de auz are mari dificultăți în învățarea gramaticii din cauză că în limbajul
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
William Shakespeare, Romeo și Julieta, București, 1945 (traducere revăzută de Petre Grimm), Visul unei nopți de vară, în W. Shakespeare, Opere, III, București, 1956 (traducere revăzută de Florin Tornea). Repere bibliografice: Pușcariu, Călare, 190-209; Chendi, Scrieri, II, 318-322; E. Lovinescu, Critice, I, București, 1909, 76-91; Sadoveanu, Cărți, I, 139-142; G. Topîrceanu, Cronica teatrală, VR, 1913, 10; O. Goga, Precursori, îngr. și introd. Ion Dodu Bălan, București, 1989, 133-140; I. Trivale, Cronici literare, București, 1914, 333-341; Natalia Negru, Helianta. Două vieți stinse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
stilistică, romanul alegoric Biserica Neagră (recuperat și tipărit în Germania în 1976, ulterior în ediția Scrieri, 1990) este o meditație sumbră asupra destinului uman, văzut din perspectiva sfârșitului ineluctabil al oricărei existențe individuale, și, în același timp, o antiutopie, o critică virulentă a totalitarismului comunist, orientat către distrugerea personalității și individualității umane. Locuitor al unui oraș asediat de o misterioasă „ligă a cerșetorilor” și forțat să viețuiască într-o biserică părăsită, personajul romanului trăiește o experiență stranie, în care absurdul se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
bună calitate (în colaborare cu I. Dragomirescu), București, 1951; Constructorii vieții noi (în colaborare cu M. Sadoveanu, Maria Banuș, E. Camilar ș.a.), București, 1951; Cântece de zi și noapte, București, 1954; Itinerar bulgar, București, 1954; Două poeme, București, 1956; Colocviu critic, București, 1957; Dincolo de iarnă, București, 1957; Fluxul memoriei, București, 1957; Călătorii în Europa și Asia, București, 1960; Versuri, București, 1961; Imn către zorii de zi, București, 1962; Poeți și poezie, București, 1963; Clujul și împrejurimile sale, București, 1963; Versuri, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
1969; Panorama poeziei universale contemporane, introd. trad., București, 1972; Françoise Cachin, Gauguin, București, 1977; Odysseas Elytis, Iar ca sentiment un cristal, îngr. și pref. Iordan Chimet, Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare). Repere bibliografice: Petroveanu, Pagini, 163-169; Felea, Reflexii, 57-66, 138-147; Mincu, Critice, I, 106-108; Regman, Cronicari, 19-28; Felea, Poezie, 20-26, 167-177; Grigurcu, Teritoriu, 123-137; Ciobanu, Panoramic, 14-23, 127-131; Poantă, Modalități, 42-50; Petroveanu, Traiectorii, 193-207; Iorgulescu, Rondul, 44-55; Felea, Secțiuni, 16-23, 402-405; Piru, Poezia, I, 360-370; Ciobanu, Incursiuni, 67-78; Ungureanu, La umbra cărților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
că această interpretare istorică este puțin probabilă. Din mai multe motive. Elementul cel mai evident de la care încep constă în prevestirile formale ale lui Isus despre suferința și moartea sa (Mc 8,31; 9,31; 10,32-34). Desigur, mulți savanți critici susțin că aceste predicții ale pătimirii sunt profeții rostite după împlinirea faptelor, numite uneori vaticinia ex eventu (profeții pornind de la un eveniment întâmplat deja). Trebuie să admitem că aceste predicții au un aspect formal și conțin detalii (precum a fi
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ar fi mai bine să decidă poporul. Propunerea iertării de Paște Toate cele patru evanghelii ale Noului Testament vorbesc despre așa-numita iertare de Paște (Mc 15,6-15; Mt 27,15-23; Lc 23,18-25; In 19,10-12). Deși unii savanți critici au pus la îndoială istoricitatea acestei cutume, e puțin probabil ca o tradiție lipsită de autenticitate - a cărei falsitate putea fi cu ușurință descoperită - să fie utilizată de toți cei patru evangheliști. Pe lângă aceasta, și alte relatări, care nu sunt
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]