54,815 matches
-
orașului Schmidt, în care se afla o importantă cale de aprovizionare a trupelor din partea sudică a pădurii. Luptele au început pe 19 septembrie 1944 cu un atac de tatonare efectuat de Regimentul al 60-lea de infanterie SUA împotriva pozițiilor germane din Pădurea Hürtgen. Atacul american a fost rapid respins de germani. Americanii au avut mari probleme de deplasare pe drumurile înguste, cu bombardamentele inamice și focul de mitraliere al germanilor, care mătura toate spațiile libere prin care se încerca deplasarea
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
erau gata să respingă asaltul inamic. Regimentul al 109-lea de infanterie americană a fost oprit în înaintare după ce a întâlnit un câmp de mine nesemnalizat pe hărți. Mai apoi, regimentul a devenit ținta atacurilor de artilerie și a contraatacurilor germane. După două zile de lupte, americanii au reușit să înainteze doar o milă, iar regimentul american și-a oprit înaintarea datorită pierderilor foarte mari. Regimentul al 112-lea de infanterie americană a atacat Vossenack și înălțimile din apropiere, pe care
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
și-a oprit înaintarea datorită pierderilor foarte mari. Regimentul al 112-lea de infanterie americană a atacat Vossenack și înălțimile din apropiere, pe care le-a ocupat pe 2 noiembrie. Americanii au fost opriți în Valea Kall de puternica defensivă germană favorizată de terenul accidentat. Regimentul al 110-lea a trebuit să curețe pădurea de elementele germane în preajma cursului râului Kall, să cucerească localitatea Simonskall și să cucerească și păstreze controlul asupra unei căi de comunicație pentru aprovizionare pentru trupele care
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
atacat Vossenack și înălțimile din apropiere, pe care le-a ocupat pe 2 noiembrie. Americanii au fost opriți în Valea Kall de puternica defensivă germană favorizată de terenul accidentat. Regimentul al 110-lea a trebuit să curețe pădurea de elementele germane în preajma cursului râului Kall, să cucerească localitatea Simonskall și să cucerească și păstreze controlul asupra unei căi de comunicație pentru aprovizionare pentru trupele care atacau Schmidt. Misiunea americanilor s-a dovedit și în acest caz greu de îndeplinit datorită condițiilor
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
să își stabilească propriile rute de aprovizionare, transport al rezervelor sau de evacuare a răniților, deoarece drumul de pe Valea Kall a fost blocată. Un contraatac puternic al blindatelor Diviziei a 116-a Panzer și al infanteriștilor Diviziei a 89-a germane a dus în cele din urmă la alungarea americanilor din Schmidt. Regimentul al 112-lea american nu a mai reușit să organizeze un contraatac și, pentru următoarele două zile, a dus lupte grele pentru ca să-și păstreze pozițiile de la periferiile Schmidtului
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
germană cunoscută neoficial ca "Allerseelenschlacht" (măcelul tuturor sufletelor) a provocat un adevărat dezastru pentru americani. În timp ce americanii au încercat să se retragă peste podul Kall spre Vossenack, cea mai mare parte a văii Kall era deja sub controlul germanilor. Doctorul german "Hauptmann" Günther Stuettgen a negociat încetarea focului pentru perioada 7-12 noiembrie, perioadă în care să fie evacuați răniții ambelor tabere. În această perioadă, paramedicii germani au salvat viețile unor soldați germani prin intervențiile lor. La Vossenack, Batalionul a 2-lea
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
spre Vossenack, cea mai mare parte a văii Kall era deja sub controlul germanilor. Doctorul german "Hauptmann" Günther Stuettgen a negociat încetarea focului pentru perioada 7-12 noiembrie, perioadă în care să fie evacuați răniții ambelor tabere. În această perioadă, paramedicii germani au salvat viețile unor soldați germani prin intervențiile lor. La Vossenack, Batalionul a 2-lea al Regimentului 112 a fost decimat de bombardamentele de artilerie, iar supraviețuitorii au fugit panicați în fața atacului infanteriei germen. Debandada retragerii a încetat doar după ce
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
a văii Kall era deja sub controlul germanilor. Doctorul german "Hauptmann" Günther Stuettgen a negociat încetarea focului pentru perioada 7-12 noiembrie, perioadă în care să fie evacuați răniții ambelor tabere. În această perioadă, paramedicii germani au salvat viețile unor soldați germani prin intervențiile lor. La Vossenack, Batalionul a 2-lea al Regimentului 112 a fost decimat de bombardamentele de artilerie, iar supraviețuitorii au fugit panicați în fața atacului infanteriei germen. Debandada retragerii a încetat doar după ce în regiune au apărut două plutoane
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
aduși în zonă parașutiștii Diviziei a 82-a aeropurtată. A doua fază a luptelor a fost parte a Operațiunii "Queen", atacul aliaților spre cursul râului Ruhr. În această fază, Divizia a 4-a americană a trebuit să curețe de elementele germane partea de nord a pădurii între Schevenhütte and Hürtgen, să cucerească Hürtgen și să inainteze spre Ruhr la sud de Düren. Începând cu 10 noiembrie, această acțiune a fost responsabilitatea Corpurilor VII și a fost o parte a efortului Corpului
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Pădurea Hürtgen, deși Regimentul al 12-lea de infanterie era deja implicat în acțiune la Schmidt, ceea ce lăsa ca doar două regimente ale diviziei să mai fie folosite pentru atingerea obiectivelor originale. Corpul al VII-lea SUA lupta cu forțele germane ale Corpului LXXXI, compus din divizii cu efectivele incomplete. În pădurea Hürtgen, germanii aveau poziționată Divizia a 275-a de infanterie - aproximativ 6.500 de oameni și 150 de piese de artilerie. Infanteriștii germani ocupau poziții în tranșee solid construite
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
VII-lea SUA lupta cu forțele germane ale Corpului LXXXI, compus din divizii cu efectivele incomplete. În pădurea Hürtgen, germanii aveau poziționată Divizia a 275-a de infanterie - aproximativ 6.500 de oameni și 150 de piese de artilerie. Infanteriștii germani ocupau poziții în tranșee solid construite și erau bine pregătiți pentru luptă. În jurnalul de front al americanilor este descrisă concis desfășurarea evenimentelor: Armata I a Corpului VII (SUA) a atacat pe 16 noiembrie 1944 cu Div[izia] I de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
germanii din Regimentul 900 grenadieri. După o săptămână, americanii aveau să cucerească orașele Gey și Strass. Luptele de pe Linia Siegfried au constat forțele militare implicate în lupte până pe 15 decembrie pierderea sau rănirea a 250.000 de soldați aliați și germani. Armatele americane I și 9 au pierdut 57.039 de oameni (morți, răniți, prizonieri sau dispăruți în misiune). Alți 71.654 de militari au suferit accidente sau s-au îmbolnăvit în spatele frontului - pneumonie, degerături șa. Se apreciază că germanii au
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
morți, răniți, prizonieri sau dispăruți în misiune). Alți 71.654 de militari au suferit accidente sau s-au îmbolnăvit în spatele frontului - pneumonie, degerături șa. Se apreciază că germanii au pierdut 12.000 de morți, 95.000 de prizonieri. Numărul soldaților germani care au fost răniți nu este cunoscut cu certitudine. Pe 16 decembrie 1944, germanii au declanșat Ofensiva din Ardeni. Acțiunea germană i-a luat prin surprindere totală pe Aliați. Germanii au aruncat în luptă 30 de divizii, printre care Leibstandarte
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
pneumonie, degerături șa. Se apreciază că germanii au pierdut 12.000 de morți, 95.000 de prizonieri. Numărul soldaților germani care au fost răniți nu este cunoscut cu certitudine. Pe 16 decembrie 1944, germanii au declanșat Ofensiva din Ardeni. Acțiunea germană i-a luat prin surprindere totală pe Aliați. Germanii au aruncat în luptă 30 de divizii, printre care Leibstandarte SS Adolf Hitler, 2. SS-Panzer-Division Das Reich și [[12. SS-Panzer-Division „Hitlerjugend. Atacul german a creat o pungă largă în liniile americane
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
1944, germanii au declanșat Ofensiva din Ardeni. Acțiunea germană i-a luat prin surprindere totală pe Aliați. Germanii au aruncat în luptă 30 de divizii, printre care Leibstandarte SS Adolf Hitler, 2. SS-Panzer-Division Das Reich și [[12. SS-Panzer-Division „Hitlerjugend. Atacul german a creat o pungă largă în liniile americane, cu o adâncime maximă de aproape 100 km. Germanii nu au reușit însă să își îndeplinească obiectivul în sectorul nordic al frontului. Obiectivul principal al germanilor era deschiderea unor căi sigure de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
aproape 100 km. Germanii nu au reușit însă să își îndeplinească obiectivul în sectorul nordic al frontului. Obiectivul principal al germanilor era deschiderea unor căi sigure de deplasare în nord care să asigure accesul direct la portul [[Antwerp]]. Misiunile trupelor germane au eșuat. [[Armata a 6-a Panzer]] comandată de [[Waffen-SS|SS]]-"[[Oberstgruppenführer]]" [[Sepp Dietrich]] a fost selectată să desfășoare atacul principal. Sepp Dietrich a avut ca obiectiv principal cucerirea orașului [[Antwerp]]. Cu toate eforturile depuse, germanii nu au reușit să
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
-a de infanterie) de la vest de orașul [[Elsenborn]]. [[Leibstandarte SS Adolf Hitler]], care a fost principala forță de atac a Armatei a 6-a blindate, nu parcurs decât jumătate din drumul până la [[Meuse]]. Germanii au obținut un succes parțial. Atacul german a depășit pozițiile Diviziei a 106-a de infanterie americană, din cadrul căreia două regimente s-au predat practic fără luptă. În cele din urmă, germanii au cucerit controlul asupra drumului de importanță strategică și a rețelei de cale ferată de la
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
defensivă asigurată de Divizia a 8-a de infanterie, Divizia a 104-a de infanterie, Divizia a 82-a aeropurtată și Divizia a 101-a aeropurtată americane. Ofensiva din Ardeni a fost oprită definitiv la începutul lunii ianuarie, când forțele germane din partea de nord a pungii au fost oprite în fața defensivei puternică americană, în condițiile în care geniștii au distrus podurile, iar unitățile mecanizate ale atacatorilor au rămas fără combustibil. la începutul lunii februarie, americanii au declanșat atacul final al pozițiilor
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
din partea de nord a pungii au fost oprite în fața defensivei puternică americană, în condițiile în care geniștii au distrus podurile, iar unitățile mecanizate ale atacatorilor au rămas fără combustibil. la începutul lunii februarie, americanii au declanșat atacul final al pozițiilor germane din Pădurea Hürtgen. Pe 10 februarie, americanii au preluat controlul asupra digului de pe Ruhr. Germanii au reușit cu o zi mai devreme să inunde valea [[Regiunea Ruhr|Ruhrului]], după ce blocaseră stăvilarele pe poziția deschis. [[Operațiunea Grenade|Traversarea cursului Rinului]] de către
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
retras. [[File:Westwall cross 01.jpg|thumb|300px|Monument din Vossenack în memoria celor căzuți în luptele din Pădurea Hürtgen]] Americanii au pierdut 33.000 de soldați în cursul luptelor, iar germanii peste 28.000 de militari. În Cimitirul militar german Hürtgen, veteranii Diviziei a 4-a de infaterie SUA au ridicat un monument în memoria locotenentului (29 seeptembrie 1921 - 12 noiembrie 1944). Tânărul ofițer german a murit după ce a suferit răni grave pe când încerca să ajute un soldat american rănit
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de soldați în cursul luptelor, iar germanii peste 28.000 de militari. În Cimitirul militar german Hürtgen, veteranii Diviziei a 4-a de infaterie SUA au ridicat un monument în memoria locotenentului (29 seeptembrie 1921 - 12 noiembrie 1944). Tânărul ofițer german a murit după ce a suferit răni grave pe când încerca să ajute un soldat american rănit să iasă din câmpul minat "Wilde Sau". Acesta este unicul monument ridicat de foștii inamici unui soldat german într-un cimitir militar german. [[File:ATimeForHealing
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
seeptembrie 1921 - 12 noiembrie 1944). Tânărul ofițer german a murit după ce a suferit răni grave pe când încerca să ajute un soldat american rănit să iasă din câmpul minat "Wilde Sau". Acesta este unicul monument ridicat de foștii inamici unui soldat german într-un cimitir militar german. [[File:ATimeForHealing.JPG|thumb|300px|Monumentul de pe podul Kall]] Un monument de pe podul Kall amintește de momentul de omenie apărut printre ororile războiului. A fost dedicat la sărbătorirea oficială a celei de-a 60-a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Tânărul ofițer german a murit după ce a suferit răni grave pe când încerca să ajute un soldat american rănit să iasă din câmpul minat "Wilde Sau". Acesta este unicul monument ridicat de foștii inamici unui soldat german într-un cimitir militar german. [[File:ATimeForHealing.JPG|thumb|300px|Monumentul de pe podul Kall]] Un monument de pe podul Kall amintește de momentul de omenie apărut printre ororile războiului. A fost dedicat la sărbătorirea oficială a celei de-a 60-a aniversare a încetării focului de pe
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
-a aniversare a încetării focului de pe podul Kall (7 noiembrie 1944). Istoricii militari au deschis o dezbatere cu privire la planul american pentru cucerirea pădurii Hürtgen. Una dintre analizele făcute ajunge la concluzia că planificatorii americani au subestimat forța și hotărârea soldaților germani, apreciind greșit că spiritul combativ al apărătorilor a fost distrus de victoriile aliaților din Normandia și după distrugerea [[Punga Falaise|Pungii Falaise]]. În același timp, comandanții americani nu au înțeles caracterul de netrecut al densei păduri Hürtgen. Ei nu au
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de un foc tun. Mama lui, Henriëtte Amalia, realizând cât de vulnerabil era fiul ei a început rapid să caute o mireasă potrivită pentru a asigura un moștenitor. În cele din urmă, alegerea ei s-a oprit la două prințese germane. Johan a călătorit în Hesse-Kassel și în mai puțin de o săptămână s-a logodit la 20 de ani cu Marie Louise. El nici măcar nu s-a deranjat să se întâlnească și cu cealaltă candidată. Principalul factor în această decizie
Marie Louise de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/334454_a_335783]