6,950 matches
-
și am pornit cu mașina spre centru, spre „toate alea“. • • • Ceasul din anticamera lui Thad Green bătu ora șase, dar nici urmă de Lee. La șase și un minut secretara lui Green deschise ușa de la cabinetul lui și mă pofti înăuntru. Comandantul ridică privirea și întrebă: — Unde-i Blanchard? El e cel cu care voiam de fapt să discut. Nu știu, domnule, i-am răspuns, luând poziția de drepți. Green îmi făcu semn spre un fotoliu. Am luat loc, iar comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
țârâituri rămaseră fără răspuns. M-am îndreptat agale spre clădire, am găsit la parter o ușă pe a cărei fantă pentru scrisori scria „Vogel“, m-am aplecat și am învârtit o agrafă în gaura cheii, apoi am intrat. Odată ajuns înăuntru, mi-am ținut răsuflarea, așteptându-mă cumva să mă trezesc cu un câine de luptă care să-mi sară la beregată. M-am uitat la cadranul fosforescent al ceasului de la mână, mi-am zis că zece minute îmi sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Russ îi arătă insigna. — LAPD. Sunteți Sally Stinson? — Nu, sunt Eleanor Roosevelt. Uite ce e, în ultimul timp i-am tot plătit șerifului, așa că sunt cam pe geantă. Vreți să vă plătesc în natură? Am dat să-mi croiesc drum înăuntru. Russ mă apucă de braț. — Domnișoară Stinson, este vorba despre Liz Short și Charlie Issler. Aveți de ales: discutăm aici sau la închisoarea femeilor. Sally Stinson își strânse partea din față a halatului și o apăsă de corsaj. — Uitați ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
făceau veacul reporteri și fotografi. A dat strechea-n ei când au observat civilul care-l aducea încătușat pe polițistul în uniformă. Blițurile sclipiră. Știriștii m-au recunoscut și au început să-mi strige numele. Le-am strigat: — Fără comentarii! Înăuntru colegii mei polițiști au făcut ochii cât cepele când ne-au văzut. L-am împins pe Johnny spre biroul din față și i-am șoptit la ureche: — Să-i spui lui tati că știu despre manevra cu șantajul legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am scos revolverul și i l-am lipit de tâmplă. Jandarmii avansau prudenți, cu armele lipite de picior. Am împins-o pe femeie în cabina telefonică și i-am șoptit în ureche: — Țipi și ești moartă! Țipi și ești moartă! Înăuntru am țintuit-o cu genunchii de un perete și mi-am îndepărtat mâna. Țipetele pe care le scoase rămaseră mute. Mi-am îndreptat arma spre gura ei, ca să i le mențin tot așa, am apucat receptorul, am băgat o fisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În realitate ea fugea spre și de finalul poveștii cu zâne. Totul era limpede. „Renunță la tot.“ Când mi s-a golit frigiderul, am pus în aplicare celebra retragere a lui Bucky Bleichert - spre piață, ca să-mi fac aprovizionarea. Ajuns înăuntru, am văzut un băiat care citea ediția locală a lui Herald. În josul paginii era fotografia lui Johnny Vogel. M-am uitat peste umărul puștiului și am citit că fusese dat afară din LAPD pentru trafic de influență. Pe o coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
poliției pe care-l foloseam când mă deplasam pe teren în calitatea mea de tehnician criminalist. Pierdusem noțiunea timpului, dar știam că, cu fiecare secundă care trece, sunt tot mai ispitit să bat la ușă sau să dau buzna drept înăuntru. Imaginația mea mi-o înfățișa pe Madeleine în pielea goală, iar pe mine dându-i gata pe ceilalți membri ai familiei Sprague cu niște poante spirituale. Apoi aleea se lumină. Am auzit ușa de la intrare trântindu-se, iar farurile Packardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sus, și mi-am dat seama că a împins metamorfoza până într-acolo încât purta un ac de păr ca Betty. Detaliul m-a izbit ca un un-doi à la Lee Blanchard. Am pornit cu pași împleticiți pe urmele fantomei. Înăuntru, în Zimba Room, erau un fum gros să-l tai cu cuțitul, soldați și jazz de la tonomat. Madeleine stătea la bar și sorbea dintr-o băutură. M-am uitat în jur și am văzut că-i singura femeie din local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fi ca în vremurile... Am lăsat receptorul să se bălăngăne și pe bețiv să adune cea mai mare parte din ultima mea chenzină. În drum spre Hancock Park, îmi tot spuneam: doar de data asta, doar ca să intru din nou înăuntru. În timp ce băteam la ușă, chiar mă convinsesem. Apoi Madeleine apăru în prag, îmbrăcată în rochia neagră de mătase și cu părul pieptănat în sus, prins cu agrafa galbenă. Am întins mâna spre ea. S-a tras înapoi, și-a desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o agrafă galbenă. M-a apucat din nou un tremur nervos - mai rău decât înainte. M-am dus la Firefly Lounge, cu speranța că încă mai funcționează cu aprobarea celor de la Moravuri, de la secția din Hollywood. O privire rapidă aruncată înăuntru m-a lămurit că nu se schimbase nimic. M-am așezat la bar, am comandat un Old Forester dublu și m-am zgâit la fetele adunate pe estrada cât o cutie de chibrituri. Beculețele instalate în podea le luminau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dincolo de ușă se auzi o voce bărbătească și blândă: — Da? Cine e? — Poliția din Los Angeles, domnule Gilfoyle. În legătură cu Elizabeth Short. Fereastra se lumină, iar muzica amuți. Îmi deschise un bărbat înalt și durduliu, cu ochelari fumurii, care mă invită înăuntru. Tipul era imaculat. Purta o cămașă sport vărgată și pantaloni. Camera însă arăta ca o cocină: peste tot era praf și murdărie, iar o armată de gândaci fugeau care încotro, speriați de neașteptata explozie de lumină. Tommy Gilfoyle spuse: — Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu coridoare foarte lungi și uși de oțel încastrate, pe care erau ștanțate doar numere, fără nume. Pe când treceam pe lângă un șir de camere cu geamuri-oglindă, Patchett mă apucă de braț. — Uitați, acela-i Roach. M-am uitat cu atenție înăuntru. Un bărbat ciolănos, de vârstă mijlocie, îmbrăcat în zeghe, ședea la o masă scundă și citea o revistă. Era un exemplar reușit - frunte înaltă, acoperită cu șuvițe de păr cărunt și rar, ochi inteligenți și mâini pline de vene, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îi erau atât de întunecați, încât nu-mi dădeam seama dacă se află sau nu sub influența drogurilor. — Vrei să zici că Martha nu știe ce-ai făcut? Ramona se dădu la o parte și îmi făcu semn să poftesc înăuntru. — Emmett m-a asigurat că acum totul e-n regulă, spuse ea. Mi-a zis că tu te-ai ocupat de Georgie și că ai avea prea mult de pierdut dacă te-ai întoarce. Martha i-a spus lui Emmett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dat tare, jaluzele trase... Apoi Madeleine ieși din birou, îl strigă pe locotenent și-i indică o altă cameră, la celălalt capăt al curții. El ridică din umeri și se îndreptă într-acolo. Madeleine i se alătură și deschise ușa. Înăuntru lumina se aprinse, apoi se stinse. Le-am acordat zece minute, apoi m-am apropiat de bungalow, împăcat cu gândul că voi fi întâmpinat de muzica dată la maximum și de întuneric. Dinăuntru se auzeau gemete, însă fără muzică. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Auzi, asta-i cumva o glumă? Mi-am scos pistolul de 38 și l-am armat. Madeleine se transfigură în „mexicanca bogată“ a lui Milt Dolphine. O dădu pe spaniolă și începu să profereze obscenități. Am țintit prin crăpătura geamului. Înăuntru se aprinse lumina. Futangiul se chinuia să intre în uniformă și o acoperea pe ucigașă. Înaintea ochilor mi-a reapărut Lee într-o groapă de nisip, cu viermii colcăindu-i în orbite. Pe jumătate îmbrăcat, militarul o zbughi afară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de abur. Paisprezece ore de când se Întorsese la treabă ieri-dimineață. Gata cu liniștea vieții de zi cu zi. O rafală de vânt rece pătrunse În cort, iar Logan Își ridică privirea pentru a vedea o siluetă udă leoarcă pășind repede Înăuntru. Sosise patologul. Doctor Isobel MacAlister: 33 de ani, brunetă, părul tuns scurt, puțin peste 1,60. Scoate mici mieunături atunci când interiorul pulpei Îi este mușcat ușor. Era Îmbrăcată impecabil, Într-un costum gri și un palton negru pe deasupra, efectul fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-l ca și cum ar fi fost din sticlă. Se opri doar pentru a-i spune domnului Reid: — Să nu-ți miști curul din mașină până mă Întorc, sau Îți fac mațele jartiere! Pentru a fi sigură, porni alarma și Îl Încuie Înăuntru. Reușiră să ajungă până la recepție Înainte ca Logan să leșine. 3 Sediul Poliției Grampian. Clădirea era din beton gri și sticlă, un blocturn cu șapte etaje, al cărui acoperiș era Împânzit de sisteme de transmisie pentru urgențe și antene radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ai cărei pereți erau Îmbrăcați În faianță alb-negru. Când Watson strigă „Colin Miller?“ se auziră diverse țipete În timp ce oameni În toată firea, Își Închiseră la repezeală șlițurile și o luară la fugă spre ieșire. În final, un singur bărbat rămase Înăuntru: scund, bine făcut, Îmbrăcat Într-un costum gri-Închis foarte scump după aspect. Lat În umeri și cu o tunsoare de modă veche, fluiera discordant În fața pisoarului, legănându-se Înainte și Înapoi. Watson Îl măsură din cap până-n picioare. — Colin Miller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o operație de apendicită la minut În Peterhead? spuse el coborându-și vocea. Șurubelniță cu vârf ascuțit, direct În stomac. Se cacă Într-un săculeț acum... Logan nu răspunse nimic, iar reporterul se aplecă pe geamul mașinii, vârându-și capul Înăuntru. — Și la ce lucrezi acum? Întrebă el. Logan privea drept În față, prin parbriz către Lang Stracht care se Întindea Înainte, cenușiu și posomorât. — Păi... Ăăă... făcu el. — Dacă te interesează Colin Căcănaru’, făcu el În șoaptă, dar se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca lumea, nu chestia aia incompetentă de care a avut parte azi-noapte. Dacă are vreun schelete ascuns prin closet, vreau să știu. — O să trimit patrula... fu tot ce Logan avu timp să spună până când ușa sălii se deschise brusc și Înăuntru năvăli un polițist răsuflând din greu. — Domnule, spuse el. Încă un copil adispărut. 6 Mama lui Richard Erskine era supraponderală, superînzorzonată și aproape ea Însăși un copil. Livingul casei cu terasă din Torry era ticsit cu fotografii, toate Înfățișând același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fotograf de la Biroul de Identificări Își vârî capul În cort. — Îmi pare rău că am Întârziat, un idiot s-a dus să Înoate În port și a uitat să Își ia rotulele cu el. Dumnezeule, e al naibii de frig afară. Nici Înăuntru nu era prea cald, dar măcar nu ploua. — Bună, Billy, spuse Logan În timp ce fotograful bărbos Începu să se dezbrace. Fularul lung, În dungi albe și roșii, fu Îndesat Într-un buzunar al gecii, urmat de un fes cu moț roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
terminat o prezentare de modă: pelerină lungă Burberry, costum verde-Închis, bluză pe gât de culoare crem, cercei delicați din perle, părul scurt ciufulit artistic. Și cizmele Wellington cu trei numere mai mari... Arăta dureros de bine. Isobel Îngheță imediat ce păși Înăuntru, privindu-l țintă pe Logan ud leoarcă În colț. Aproape zâmbi. Își așeză trusa medicală pe un sac și trecu direct la treabă. — A fost constatat decesul? Logan Încuviință, Încercând să nu arate cât de tare Îl tulburase vederea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Știu asta foarte bine, spuse ea sfâșiindu-și salopeta și abandonând-o lângă cizme; apoi trânti portbagajul. — Nu eu am o problemă cu asta! — Isobel... Vocea ei coborî cu douăzeci de grade: — Ai Încercat dinadins să mă umilești cât eram Înăuntru? Cum Îndrăznești să Îmi pui la Îndoială profesionalismul?! Smuci portiera mașinii, se urcă rapid și apoi i-o trânti În față. — Isobel... Geamul fu coborât și Isobel privi În sus către el, cum stătea În ploaia torențială. — Ce e? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
norocul pe care Îl avea În ultimul timp, se cam Îndoia. Morga era ciudat de luminată și de aerisită pentru acea oră din noapte, luminile de pe tavan strălucind deasupra meselor de disecție și a sertarelor frigorifice. Era aproape la fel de rece Înăuntru ca și afară. O cantitate mare de dezinfectant aproape reușise să ascundă duhoarea putreziciunii de la autopsia din acea dimineață. Mirosul lui David Reid. Ajunse exact la timp să vadă cum fetița era scoasă din sacul mult, prea mare pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întoarse către asistentul lui Isobel, Brian, care era ocupat să așeze zgârciurile Într-un tub mic de plastic. — Ai grijă să fie trimis pentru analiza ADN. Ignorându-i, Isobel deschise gura copilului, se folosi de un clește pentru a privi Înăuntru și făcu un pas Înapoi. Pare să fi ingerat un fel de detergent. Destul de mult, judecând după starea gurii ei. Dinții și pielea sunt decolorate din cauza arsurilor. Vom avea o imagine mai bună după ce vom vedea ce conține stomacul. Isobel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]