7,247 matches
-
a rămas altceva de făcut decât să joace cu patimă rolul, ce le-a fost dat de creatorul tuturor vietăților și lucrurilor, și ca totul să aibă sens, au trăit acele clipe cu sentimentul iubirii. Tânărul a fost atât de încântat că a doua zi pretextând o subită durere de cap a amânat plecarea alaiului și toți au trebuit să mai rămână o zi, până îi va trece boala tânărului stăpân. Poate el era bine intenționat și chiar vroia să se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
s-a uitat la mine strâmb și m-a întrebat de trei ori: " Ești sigur că vrei camera pentru o săptămînă?", ca să fie sigur că a înțeles bine ce vreau din franceza mea aproximativa. "Oui, oui", repet ca un papagal, încîntat de prețul cu jumătate mai mic decât în oricare alt hotel din Parisul bătut de mine cu piciorul, în după-amiaza în care m-am decis să-mi iau zborul din casa prietenilor mei. Încântarea mi-a fost de scurtă durată
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
unui bistrou, comand o bere Leffe blondă și mă apuc s-o sipotesc pe îndelete. E bine. Mă relaxez prima dată după nu știu câte ore, cel puțin douăzeci și patru. Stau și privesc mașinile care se înghesuie să intre în piață și mă încîntă până și mirosul de gaze de eșapament. Parcă și ăsta-i mai bun. Cobor privirea pe trotuar admirând curățenia și încă o dată mă minunez cât poate fi de neted pe jos. Ceva mă deranjează însă. În cadru mi-au apărut
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Mai marele fotbalului Dom’ Mitică, cel cu minge-n loc de cap, Sufere, printre altele, de handicap. Gafează, scoate perle, de nu știi ce să crezi... Dar are teșchereaua doldora de verzi. Trenul Glasul roților de tren copilăria ne-a-ncântat, Nevoile și dorul pe șine ne-a purtat. Până nu demult, era de toată lumea folosit Dar, după desele scumpiri, e tot mai ocolit. Partida de fotbal Dinamo-F.C. National Într-un meci dinamoviștii-s acuzați Că nu gândesc, că nu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
de mormânt. Flori de tei Parfumul vostru sublim a inspirat, Pe cei ce-n universul poeziei au intrat. Fiți binecuvântate de oameni și de zei, Gingașe și miraculoase flori de tei. Încântare Un vin bun, ca și o poezie, Te încântă și-ți produc euforie. Degustat fără măsură, vinul te îmbată Poezia, elevată și multă, te desfată. Neîncredere În călătoria-mi celestă, Unde m-am plimbat cu Carul Mare, M-am împrietenit cu un nor Să mă apere de soare. Norul
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
și de la cine învăța. Întâi trebuie să te lipești de-un șef corupt, Ca să ai și tu acces la supt. Ba chiar mai mult ai câștiga Dacă el în brațe tear lua. Apoi cu vorbe dulci și daruri să-l încânți, Până îl faci să joace după cum îi cânți. Dacă-i descoperi și ceva „scrânteli”, Poți renunța la perieri și temeneli. Se știe că adesea sugarul stă flămând Dacă nu plânge când și când. De-aceea, n-aștepta să vină de la
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
care orice constrînge-re o provoacă. Nu cunosc, între zecile de colegi de clasă pe care i-am avut și între sutele de copii de azi pe care-i știu, măcar pe unul singur care să fi fost sau să fie încîntat de vreun text clasic studiat la școală. Și nu pentru că textele clasice nu pot fi încîntătoare (ele sânt uneori cu asupra de măsură), ci datorită faptului că înșiși cei care le 292 aleg ca să figureze-n manuale sânt plictisiți până
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
argint, aveau cărnuri dulci și poame răcoritoare, aveau printre sclave dansatoare mlădioase și cântărețe gingașe și multe alte lucruri și făpturi care se aflau și în țara lui. Dar în orașele străine toate acestea se puteau prăda. Totuși nu-l încînta numai prădăciunea. Oamenii erau pretutindeni alții și, după desfătările din scurtele sale răgazuri, lui Iahuben îi plăcea să se amestece în mulțime, să învețe cât de cât graiul localnic și să asculte poveștile străine, să întrebe despre obiceiuri și datini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sa era să ucidă și să apere, iar datoria lui față de sine și de copiii lăsați departe acasă, peste mări, era să prade tot ce se putea prăda după ce stăpânii, căpeteniile și sutașii luau lamura prăzii. Soldatul nevolnic ce se încînta peste măsură de nurii femeilor străine sau de priveliștea locului străin, fără să prade, rămânea flămând și sărac: și aducîndu-și la foame copiii și femeia, era arătat de toți ai lui cu degetul și luat în râs ca un nătărău
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și aducîndu-și la foame copiii și femeia, era arătat de toți ai lui cu degetul și luat în râs ca un nătărău. Când după luptă sutașul încuviința prădăciunile, cine nu se grăbea rămânea sărac și batjocorit. Pe Iahuben nu-l încînta însă niciodată numai prada. Drumuri plăcute au fost cele pe marea lungă și albastră căreia i se zicea de către unii Marea dintre Pământuri, din care se putea trece într-o mare cu apele de culoarea vinului, ce scălda țărmul unei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și eu iau sulița. - Nu vine! spuse Auta, îndemnîndu-și taurul. - De unde știi? - Acolo este o oază și sunt izvoare. Se duce la adăpat. Iahuben se liniști. - Oameni sunt în oază? - Poate că nu sunt. Oaza e foarte mică. Iahuben era încîntat de felul cum cunoștea acest sclav deșertul. Ce s-ar fi făcut fără el? - Cum le știi acestea? Tot după stele? Cerul era înstelat și fără lună. Îl priviră amândoi, nu numai în față. Ochii lor trecură de la o zare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
steaua. Ne privește cu mai multă mânie. - Dacă zeul are s-o vadă... Începu Agbongbotile, dar Mai-Baka făcu ceea ce n-ar fi cutezat să facă niciodată: îl întrerupse pe bătrân. - Dacă zeul ar fi văzut-o, nu putea să nu se încînte de frumusețea ei. Zeul știa că Ntombi i-a fost hărăzită lui. - Dar dacă zeului nu i-a plăcut fata și a poruncit leilor s-o sfîșie? întrebă Iahuben. Arcașul își întoarse fața de la ei și scrâșni din dinți. Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu are robi destui. - Vrei să spui că nu-i prăsim de-ajuns?... Poate că ai dreptate.. Preotul Tefnaht surâse lăuntric, pricepând ușor tot jocul isteț al sclavului, care avea și dreptate, chiar dacă urmărea cu totul altceva. Și îl mai încîntă și gândul că i se va putea împotrivi încă o dată lui Puarem, pe care nu-l putea suferi. La urma urmei, fiul Zeului Puterii era el, nu Puarem. Zise deci, luîndu-și un aer de largă mărinimie: - Bine, fie... Poți să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu piele de argint și cu capete de cleștar. Fiecare zeu avea mâini și picioare, câte au și oamenii, iar în creștet un corn subțire și lung, tot de argint. - Cum era casa? întrebă Auta a suta oară. Țăranul fu încîntat să poată povesti ceea ce numai el știa, iar gura lui nu părea să fie ostenită. - Este foarte înaltă și îngustă, cu acoperișul ascuțit. Toată e numai de argint. - Și zeii ce făceau când i-ai văzut? - Eu i-am văzut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
râdă în loc de răspuns. Prin același meșteșug, Iahuben ar fi vrut să se mai ducă și la altă magazie de arme. Abia i se deschisese pofta, căci răscoala plănuită de Auta și din care sutașul n-a înțeles mare lucru îl încînta deosebit de mult. Se și vedea conducând oștile de robi, ca un nou Puarem. Își făcea acum fel de fel de planuri. Gusta dinainte plăcerea de a fi iubit de ostașii săi, cum Puarem nu se putea lăuda că este. Își
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l poți găsi pe Abraam? îl întrebă Auta. - Cum să nu-l găsesc! zise mândru băiatul. Cine nu-l cunoaște în Țoar! Nu trecură multe ceasuri și călărind un asin voinic se ivi Abraam. Auta îi sărută obrajii. Bătrânul era încîntat: - Stăpânii s-au pogorât din cer să vadă pe robul lor Abraam? - Nu ne-am pogorât, zise Auta. Încă nu ne-am urcat! - Dar la Sodoma te-ai mai dus? îl întrebă Anu. Bătrânul se scutură: - Nu, Sodoma nu mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uită toate gândurile despre apariția lui triumfală, în postura de învățător, în sat. Își aminti: cu ani în urmă, după ce sărea gardul în grădina vecinului, asemeni celorlalți copii, se- nfrupta din perele, întotdeauna mai bune decît cele de acasă. Deodată încântat de revederea unui chip familiar, deși îmbătrânit, cu ochii parcă mai adânciți în orbite, cu obrajii mai supți și părul cărunt, cu duioșie și respect față de vârsta înaintată a căruțașului, involuntar îl salută ca atunci când era mic: - Săru’ mâna
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite de mușchi verde, fie vară, fie iarnă. Se oglindea în apa clară, tulburată de picăturile prelinse de pe ciutură, care desenau cercuri concentrice. Odată strigase privind în jos, adâncul întunecat imitându-l. Era tare încântat de ecou, credea că nimeni nu mai știa ce fenomene ciudate se produceau acolo, în întuneric. Gândea că-i va uimi pe toți cu descoperirea lui. Ridicându-se de deasupra fântânii, tresări deodată atent. Apăruse pe drum o fetiță de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
devenise elev al Școlii Normale din Iași, și-i bănuia încântarea firească cu care- și va împărtăși bucuria, tuturor cunoștințelor și neamurilor. Ce satisfacție vor trăi învățătorul și preotul! Într-un fel, lor le datora reușita. Surorile, desigur vor fi încântate, iar tata, tata... va fi și el bucuros. *** Primi un pat, cu toate cele necesare traiului acolo. Având un nou domiciliu, merse-n recunoaștere prin clădirea mare a școlii, apoi prin curte și grădină, seara căzând istovit într-un somn
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o închise imediat. Un câine negru și lățos, voinic, spulberă surpriza pe care i-o pregătise mamei. Voia să se strecoare neauzit și, din spate, să-i acopere ochii cu palmele. Savurând surpriza, avea s-o întrebe: Ghici, cine-i? încântat apoi de bucuria revederii. Dar câinele se îneca lătrând furios, mușcând în gol. - Cuțu-cuțu, fii cuminte! Eu sunt de-al casei urâtule! Adevărat, tu nici nu existai când am plecat de aici. Femeia se ridicase de deasupra covățelei în care
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
scurt timp i se încredință comanda Companiei a 9-a, Divizionara Antitanc, formată din patru tunuri de 55 mm fără frâne de tragere, rămase din timpul primului război mondial. Prima recunoaștere oficială a pregătirii în domeniul militar, la început îl încântase și-i produse o insomnie prelungită, la capătul căreia încântarea se stinsese, transformându-se într- o reală îngrijorare. Va reuși să facă față, va reuși, în caz de nevoie, să protejeze viețile celor 80 de basarabeni, pe care-i avea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
fost interesat și de alchimia externă. Zhang Qun: cel mai mare adept al taoismului în viață la momentul cuceririi Chinei de către Ginghis-Han; Marele Han l-a chemat la comandamentul său din Afghanistan în anul 1219 și a fost atât de încântat de discursul lui, l-a desemnat conducător al vieții religioase din China. Chao Pi-chen: taoist din secolul al XIX-lea e.n., adept al nemuririi spirituale și autor al volumului Yoga taoistă, unul dintre cele mai autentice și mai detaliate ghiduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ciocanul sau tăiate cu cuțitul. Mărimea lor variază de la aceea a unei semințe de susan la cea a unei semințe de floarea-soarelui, sunt oarecum opace și strălucesc în diferite culori. Aceste pepite i-au uimit pe sceptici și i-au încântat pe adepții tao și dharma timp de secole. În mod tipic, din lipsa unei explicații mai bune, cercetătorii occidentali ai fenomenului clasifică aceste pepite ca fiind „pietre la rinichi”. Această interpretare este ridicolă, căci pietrele de rinichi pot fi sfărâmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
uitat nimic. Îmi sună pagerul. E centrala. Pula mea, e Toal. Mă scuzați, zâmbesc eu arătând spre telefon. Îmi permiteți? Formez numărul lui direct. Îl ascult numa cu juma de ureche, sunt atent și la performanța lui Ray, care mă-ncântă teribil. — Toal la telefon... — E o Întrebare sau o afirmație? — Aici e D.S. Robertson. Păi, eu... — Bruce, bine. Am nevoie de tine În cazul — Vreau să fie foarte clar, doamnă Dornan: ăsta cu crima. Busby și-a mai luat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lucindu-i și bărbia ieșindu-i În afară. — Ok, foarte demn de laudă, zice gălbejita, dar nu recunoști rasismul la alții? — Nema. E punctulor de vedere. Îți iei responsabilitatea pentru comportamentul tău, nu pentru al altora, Îi spun eu. Sunt Încântat, am nimerit-o la fix, direct În jargonul tâmpit al puțoilor ăstora calificați În relații interpersonale. Îmi dau seama că se potrivește aproape ca o mănușă cu modul ăsta bășit de gândire al limbiștilor ăstora. Apoi intervine Amanda Drummond: — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]