5,677 matches
-
la o răscruce, vedem un grup de 5-6 mașini staționând. Un grup de femei și bărbați stau pe iarbă. Oprim și noi. Aflăm că sunt fermieri, veniți din depărtare și acum stau aici În așteptarea poștei. Au și ei cutii Înfipte pe marginea șoselei, așa cum le-am descris că există În statul New York, dar uneori vin să-și ia corespondența În persoană. Încasarea sau expedierea de colete sau mandate necesită prezența lor. După o bună distanță intrăm Într-o mică localitate
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În vârf ni se oferă o priveliște măreață, fără să ne dăm seama ce ne așteaptă. Coborâșul e amețitor. Am impresia că de aici nu mai scăpăm. Fac semne disperate, dar zadarnice. Trecem prin grote Întunecose, fetița plânge iar eu Înfig picioarele și mâinile de-a latul pentru a-mi salva familia. În fine am scăpat și pe muntele rusesc nu mă voi mai urca. Prin pădurea de arbori uriași Sequoia giganteia Ziua de 15 Iulie e ziua pornirii prin nordul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
multitudine de imagini, veritabile tablouri săvârșite de Mama Natură. De exemplu: v-ați abandonat vreodată clipei, culcați în iarbă sau în fân ori poate pe un covor de mușchi undeva, prin Bucegi, pe la 2.000 de metri altitudine, cu ochii înfipți în cer?... Sau... scăldați de valurile înspumate ale Mării Negre ce antrenează fire de nisip rătăcite și sclipind pe trupurile voastre?... Ați conștientizat atingerea delicată a algelor mătăsoase? Sau... hârjonindu-vă prin apele repezi ale Râului Doamnei din fundul curții Taberei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Spuneam, la început, că simt că n-aș fi chiar un om obișnuit. Într-adevăr, de când SHRI MATAJI a făcut să încolțească divina sămânță în ființa mea, am devenit un om orientat, bine așezat pe Pământ și cu axa centrală înfiptă în Univers. Îmi știu poziția, îmi știu vecinii, îmi știu rostul! De la această constatare a pornit și povestirea mea... JAI SHRI MATAJI! 19 februarie 2005 (Publicat în Jurnal de Constanța nr. 783(1205) din 17 decembrie 2005.) Note de jurnal
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ne apără de turci, încă de la începutul conflictelor, ocupase cele două Principate, nădăjduind să le păstreze pe veci. Înfrântă, Rusia le evacuează. Pânditoare, Austria, care își tot muta hotarele înspre est, ajunsă după pacea de la Karlovitz (1699) vecina noastră, își înfige stâlpii de hotar mai spre sud -est, pretextând realizarea unei legături mai apropiate între Galiția și Ardeal, iar la 1 octombrie 1774 ocupă întreaga Țară de Sus a Moldovei, până la Roman. Acțiune motivată de necesitatea potolirii holerii din Moldova, dar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Șefănescu semnează materialul „Piciorul de lemn”, cules din Aurora, pe care-l redăm parțial, situația fiind de actualitate încă: „L-am văzut aruncându-se în căruță din mersul ei. S-a proptit deodată în piciorul de lemn și cu celălalt înfipt în căruță, făcând un efort, s-a cocoțat sus, cu hățurile în mână. Am văzut mulți comedianți a căror agilitate m-a uimit, dar acest țăran tânăr ce își ducea cu atâta avânt piciorul de lemn ma emoționat. Tot el
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
văzut matale umorist serios, domnișorule Cristian ? Apoi ăia nu-s umoriști, sunt făcături. Și hazul lor e bun de aruncat după lături. Cum adică să fii doar pe hârtie hăzos, iar în rest să stai înțepat, de parc-ai avea înfipt în cur un os ? Da, toți sunt poeți mari în volume, iar în viață niște glume ! De nu scrii cine ești cu- adevărat, eu strig tare : plagiat ! Deși cu mai bine de douăzeci de ani mai în vârstă decât cei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în mare rahat, într-adevăr ! Iar eu și mai rău, că te ispitesc pe calea Necuratului. Știi bine că e cel mai bun profesor și el m-a ales pe mine să-i fiu ucenic ! Domnișorule Cristian, trezește-te ! se înfige Pribeagu în gulerul cămășii sale și începe să-l zdruncine. — Nu poți să înțelegi, Sachi, nu poți ! Din cauza gălăgiei mai mulți studenți au ieșit din camerele lor să privească spectacolul. — Nu, cum să nu înțeleg ? Ce mare scriitor ai văzut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și lăsându-se dominată, amestecând într-un echilibru desă- vârșit rolurile pe care le juca aproape de perfecțiune. Într-una din nopțile lor de amor, când trupurile lor ardeau, ea stând deasupra și unduindu-se sălbatic peste el, cu mâi- nile înfipte în pieptul său puternic, cu părul ei foarte lung zbătându-se peste umerii fragili și peste sâni, a apucat cu o mână sticla de șampanie pe care o începuseră, încă rece, și a început s-o toarne peste ei, transpirația
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
poză a bătrânului împreună cu fostul rege Ferdinand, la ceea ce părea să fie o paradă națională. Moșul trebuia să fi fost vreun colonel sau vreun general, a gândit Cristi, după numeroasele insigne și grade pe care le purta pe umeri și înfipte în uniforma sa militară impecabilă. Un bătrân trecut bine de șaizeci și ceva de ani, încărunțit, dar bine făcut, solid, cu spatele perfect drept și pieptul scos în față. Serios, cu o privire rece, dură, și zâmbindu-i ironic din spatele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
AICI stă mâzgălit cu litere roșii sângerii pe zidul de la Chemical Bank în colțul străzilor Unsprezece și Unu și literele de tipar sunt îndeajuns de mari pentru a le putea citi de pe bancheta din spate a taxiului care tocmai se înfige în trafic plecând de pe Wall Street exact în momentul în care Timothy Price observă cuvintele, dar un autobuz se interpune, reclama pentru Les Miserables, pe coasta busului, blocându-i priveliștea, însă lui Price, douăzeci și șase de ani și angajat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încet privirea spre tavan. Se vedeau niște urme chiar deasupra patului ei. N-am fost foarte sigur la început, dar când m-am apropiat, aceste urme arătau mai degrabă ca niște zgârieturi - ca și cum ceva s-ar fi târât pe tavan, înfigându-și ghearele în el. Am început să-mi scormonesc buzunarul blugilor în căutarea dozei de coca și atunci am privit spre pat. Iar în momentul acela am văzut perna. Ceva sfârtecase perna, o spintecase în două (da, ăsta era cuvântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eșuat. M-am concentrat din nou asupra poliței concepute special pentru a găzdui sticlele de ulei de măsline. Victor a apărut curând, târându-și picioarele. Câinele mă fixa. Mă plictisești gândea el. Haide, încearcă - dă-mi un motiv să-mi înfig colții gândea el în continuare. - De ce latră toată noaptea câinele ăsta bădăran? am întrebat, întorcându-i câinelui privirea răutăcioasă. - Poate pentru că a fost scârbit de priveliștea studenților tăi de nouăsprezece ani punându-și-o în garajul nostru, mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Studenții mei aveau lucruri mai bune de făcut decât să răscolească dormitorul fiicei... - Da, să se fută sub dușuri - habar n-am cine erau - și să prizeze cocaină de pe masa din bucătăria noastră. Încă mă săgeta cu privirea, cu mâinile înfipte în șold. O pauză mai lungă, în care am adunat venin: - Au fost în bucătărie astă-noapte?!? - Da. Se drogau în bucătăria noastră, Bret. A recitat replica asta cu aceeași mină războinică, cu mâinile în șold. - Iubito, ascultă, poate s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
deschisă într-un rictus care ocupa acum jumătate din fața păpușii, iar colții pe care abia îi observasem deunăzi erau acum maronii (sigur că erau pentru că „mutilaseră“ un cal într-un câmp lângă autostradă nu departe de Pearce). Pintenii îi erau înfipți în halatul în care adormisem, și dădea din aripi dar n-a fost lungimea aripilor care m-a șocat pe moment (crescuseră - am acceptat asta instantaneu) ci venele negre și umflate care îi irigau aripile și care pulsau sub pielea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se coloră apoi înspre roșu, apărând resturi de pene în timp ce continua să-i curgă din gură. Apoi spuma se înnegri. În momentul acela îmi amintesc că am început să alerg pe scări. Și aproape instantaneu ceva - botul lui Victor - se înfipse în coapsa mea când am ajuns pe la mijlocul scărilor. Am simțit o presiune imediată, apoi o durere usturătoare și o senzație de umezeală. Am căzut pe scări cu fața-n jos, urlând. M-am întors într-o parte, să lovesc câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jos de locul pe care îl sfâșiase înainte. Am încercat să mă debarasez de el. Am început să alunec spre câine din cauza scărilor năclăite cu sânge. S-a repezit iarăși la mine. Dinții deveniseră acum colții lui Terby și se înfipseră în gambă. Am realizat cu o teribilă finalitate: mă vroia țintuit locului. Nu vroia să mă duc nicăieri. Nu vroia să mă grăbesc spre Fortinbras Mall. Nu vroia să-l găsesc pe Robby. M-am înfuriat și l-am izbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fim deranjați de vreo patrulă a poliției. Discutăm vrute și nevrute. Facem poze în fața Palatului Prezidențial, apoi găsim un fundal mai șic: marea, cocoțați pe pietroaiele zgrunțuroase de pe țărm. Departe, dinspre nord, se vede un feribot transportând pasageri din Finlanda. Pare neclintit, înfipt pe muchia orizontului, ca un țăruș pe o pășune albastră. După câteva minute, atât cât stătuserăm răsuciți cu spatele la apă, găsim vasul de trei ori mai aproape de noi și de trei ori mai mare, despicând temerar valurile cu prora ascuțită. Mirajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Brandenburg, surprinzător, dăm peste un bătrânel așezat pe un scăunel rabatabil, cu pieptul încărcat de medalii sovietice, cântând la acordeon, în gura mare, Kalinka. Cutia instrumentului, desfăcută la picioarele sale, îndeamnă la milostenie. Semnificativă scenă pentru condiția celor ce își înfigeau, acum 55 de ani, drapelul victoriei în vârful „bârlogului fascist”. Omul ne spune că a participat la asaltul Reichstagului, dar a rămas fără pensie în Rusia, s-a mutat în Germania la fiul său, fost militar, acum e singur și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dincolo de "fermele din zona Chaaba", din sud, are oare vreun interes să "elibereze Ierusalimul" și să continue astfel un război nesfârșit, cel puțin la scara previziunilor actuale? * * * Politicianul occidental: "Acest guvern tocmai scotea țara din haos, când Hezbollah i-a înfipt un pumnal în spate..." Sayedul oriental: "Eram pe punctul de a zvârli agresorul peste frontiere, când guvernul ne-a înfipt un pumnal în spate". Sunt două fraze pe care le-am auzit în aceeași zi, una la prânz, cealaltă la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nesfârșit, cel puțin la scara previziunilor actuale? * * * Politicianul occidental: "Acest guvern tocmai scotea țara din haos, când Hezbollah i-a înfipt un pumnal în spate..." Sayedul oriental: "Eram pe punctul de a zvârli agresorul peste frontiere, când guvernul ne-a înfipt un pumnal în spate". Sunt două fraze pe care le-am auzit în aceeași zi, una la prânz, cealaltă la orele 14. "Trebuie să ai două idei în cap, spunea Braque: astfel încât una s-o poată ucide pe cealaltă". În
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu record oricât de sporit, n-o va putea duce acolo unde se înalță numai inima, curățită de mizeriile materialismului..." Frapantă la autorul Baltagului, acuitatea privirii își aliază sistematic tensiunea unui poet; plasticizant și pansioroso, apropiat misterelor lumii și adânc înfipt în pământul înaintașilor, Faurul aburit cum singur își spune avea disponibilități de creator mare; era făcut să perceapă cu ochii și urechile motiv de confesiune în Anii de ucenicie. Nu-i rămânea decât să se desfășoare în timp și spațiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o șosea șerpuită: deodată se deschide valea circulară, împresurată de dealuri mari, a satului Tekè și a râului Batova. Toată această porțiune aer mai cald și mai liniștit parcă ar fi peisagiu de munte. Copaci sămănați în toată întinderea, decorativ, înfipți cu mâna parcă. Oprim o clipă la marginea satului la mănăstirea veche Achiazâlî Sultan, în care se află mormântul sfântului Mehmet Nurulo. Mănăstire veche de 470 ani. Clădită de sultanul Selim. Hoge Ibrahim Iomer Șah. Feciorul hogei îngrijitor (türbedar) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fără de sine Și fără rușine. Să nu poată făr de mine Precum n-a putut Mă-sa când l-a făcut, Cu poatele smute Cu sudori pe frunte Cu buzele mușcate Cu cozile despletite pe spate. CU CUȚITUL Eu nu-nfig acest cuțit Nici în lut, nici în pământ, Ci-l înfig în inima Celui ce mi-i împărțit. Sâmbătă sară Am ieșit afară Și m-am uitat la deal Nimic n-am văzut. Și m-am uitat la vale Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Precum n-a putut Mă-sa când l-a făcut, Cu poatele smute Cu sudori pe frunte Cu buzele mușcate Cu cozile despletite pe spate. CU CUȚITUL Eu nu-nfig acest cuțit Nici în lut, nici în pământ, Ci-l înfig în inima Celui ce mi-i împărțit. Sâmbătă sară Am ieșit afară Și m-am uitat la deal Nimic n-am văzut. Și m-am uitat la vale Am văzut tot nimica. M-am uitat la asfințit Tot aceea am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]