6,958 matches
-
devastat. — Dar poate că prima teorie e cea corectă, spune Încurajator. Sau a doua, cu frauda. — Ei bine, nu-mi pasă deloc care din ele e adevărată, spun, cu fața În flăcări. E treaba lui. Să doarmă cum și-a așternut. Iau o cutie de lapte din frigider și Îl Închid, cu mîinile tremurîndu-mi ușor. Delicat și complicat. Oare asta Înseamnă, În traducere liberă, „Am pe altcineva“ ? Foarte bine. Să aibă cîte femei vrea. Nu-mi pasă. — Ba e și treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la mine ca la nebuni. Da, dar acolo e ușor ! — Ei... Îmi arunc ochii În jur, disperată. Ei, dacă fugi acasă acum, o vei regreta toată viața. Te vei gîndi Încontinuu la asta, dorindu-ți să o fi făcut. Se așterne tăcerea. Văd cît se poate de limpede cum Își turează la maximum creierul, pe sub pene și tot restul. — Ai dreptate, spune Într-un final și dă drumul hainelor. OK, am s-o fac. Dar nu vreau să te uiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
boarea de primăvară. - Of, of, biet Enkim! L-am mângâiat pe creștet și am Început să ne uităm Încoace și Încolo după niște pari. Până la urmă, ne-am hotărât să-l cărăm pe Enkim pe după umeri până la pădurea care se așternea În fundul văii. Ajunși acolo, am tăiat patru crengi groase, două lungi și două scurte, și le-am legat Între ele cu ierburi smulse din smârcurile apropiate. L-am pus pe Enkim În acel culcuș și ne-am continuat drumul, strecurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
las’ că am eu grijă să ațintesc pietrele astea spre Apus. În clipa aceea Începu ploaia, ca din senin. Cădeau picături de apă grele care, curând, se preschimbară În grindină, străpungând frunzele cele mari, dând la pământ casele mărunțeilor și așternând un covor gros de gheață În pădurea lui N’jamo. 27. Urlând de spaimă, mărunțeii fugiseră din case și se ascunseseră pe unde găsiseră adăpost. După ce grindina a Încetat la fel de iute cum se pornise, se strânseră cu toții În poiană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
i-au spus Unu Vis Vis, iar ei au priceput iute ce vroia să spună acest cuvânt, căci despre vise puteau să ne Învețe foarte multe. După mai multe zile de mers, mărunțeii ne scoaseră din pădure. În fața noastră se așterneau dealuri molcome, acoperite cu ierburi Înalte, care se unduiau la nesfârșit către Miazăzi. M-am grăbit să mă cațăr pe dealul cel mai Înalt, doar-doar aș vedea puntea de pământ care o lua către Apus, dar n-am zărit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Crillon”, unde au fost cazați ștabii Statului Major American În timpul negocierilor de pace de după cel de‑al Doilea Război Mondial. - Grozav, nu? m‑a Întrebat Ravelstein, schițând unul dintre gesturile lui sacadate. I‑am confirmat că așa era. Ni se așternea la poale centrul Parisului - Place de la Concorde cu obeliscul, Orangerie, Chambre des Députés, Sena cu podurile ei pompoase, palatele, grădinile. Firește, erau priveliști grandioase și cu atât mai grandioase acum, când erau contemplate de la etajul de sus al hotelului „Crillon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fi descris peștera lui Platon. Ți‑ar fi vorbit despre sufletul tău, deja subțiratic, și Împuținându‑se rapid - din ce În ce mai rapid. Îi atrăgea pe studenții dotați. La cursurile lui era Întotdeauna Înghesuială. Așa Încât Îmi venise ideea că nu avea decât să aștearnă În scris ceea ce expunea viva voce. Pentru Ravelstein ar fi fost lucrul cel mai ușor din lume să scrie o carte populară. În plus, ca să fiu sincer, mă săturasem să tot aud despre salariul lui neîndestulător, despre obiceiurile lui bizantine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
carne sub masă, răsturna paharul cu vin când râdea la o glumă, lăsa câte un Întreg fel de mâncare În farfurie după o Înghițitură sau Îl zdrobea sub talpă pe jos. O gazdă cu experiență ar fi trebuit să‑i aștearnă ziare sub scaun. Și el n‑ar fi obiectat. Nu acorda prea multă atenție unor asemenea lucruri. Firește, fiecare dintre noi e conștient de ceea ce se Întâmplă În jur. Abe știa - știa ce anume trebuia reținut, perceput conștient, și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o pânză subțire de nervi și sânge înnodată ici colo în câte un pieton întunecos. Sunt singură în tot universul, îi trece prin cap în timp ce tocurile de la pantofi țăcăne pe pavaj. Singură cu umbra mea. Aceasta i-o ia înainte așternându-se oblic pe asfaltul ud. Datorită ritmului stâlpilor de iluminat, umbra crește, se divide, apoi în patru, în opt, apoi scade până devine un punct, apoi începe din nou să crească și iar se împarte în două, patru, opt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu mai era acea drăgălașă fustiță cloche cerută de rigorile speciei, privea pe fereastra palatului unde o închisese Ozymandias. Era o închisoare plăcută, luxoasă chiar. O alta în locul ei s-ar fi bucurat de sărurile de baie, dulapurile ticsite, mesele așternute cu olandă fină ca-n pictura lui Frans Hals. Așa ar fi fost normal, căci prietenia sculptorului îi cultivase gusturile și o rafinase tocmai în sensul de care a profitat până la urmă irezistibilul său rival. Dar tocmai ceea ce ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
astfel i se împlini visul, ei care nu trecuse niciodată de Lehliu; călătorea acum printre constelații și livezi nemărginite de bananieri, plutea de-a lungul țărmurilor pururi înflorite unde fiece latifundiar, proprietar de plantații uriașe de trestie de zahăr, îi așternea la picioare iubirea sa cu parfum de frezie și semăna cu Tyrone Power. Cum mânca, cum trăia, cum venea și se ducea totuși, numai bunul Dumnezeu știe. Negreșit se afla în paza unui înger vrednic, fiindcă din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-mi putea dezvălui aceste povestiri, mi-a zis el, până când nu se câștiga războiul. După război, a spus el, am putea colabora. — Pot să istorisesc o povestire în viu grai, a precizat el, dar nu sunt în stare s-o aștern pe hârtie. S-a uitat la mine ca pentru a descoperi milă. — Când mă așez să scriu, mi-a spus el, îngheț. Ce făceam la Varșovia? Fusesem trimis acolo din ordinul șefului meu, Reichsleiter dr. Paul Joseph Goebbels, aflat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
inși deodată. Când am văzut-o eu, de capătul fiecărei funii atârna câte un gardian mort. Și era de așteptat ca și eu să atârn cât de curând. Eu însumi mă așteptam la asta și am privit cu interes pacea așternută peste cei șase gardieni atârnând de capetele funiilor. Muriseră repede. Am fost pozat în timp ce mă uitam în sus la spânzurători. Locotenentul O’Hare stătea în spatele meu, suplu ca un lup tânăr, plin de ură ca un șarpe cu clopoței. Poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a explodat în apropiere, a scuturat de pe tavan o ninsoare de var, a făcut-o pe femeie să sară urlând în picioare și pe soțul ei o dată cu ea. — Capitulăm! Ne predăm! a țipat ea și pe față i s-a așternut o mare ușurare și fericire. Acum puteți să vă opriți, a țipat ea, izbucnind în râs. Noi ne dăm bătuți! S-a terminat! a strigat ea întorcându-se să împărtășească și copiilor vestea cea bună. Soțul ei i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ar fi văzut întrând în clădire nu puteau să creadă decât că se ducea la o nouă discuție cu Afinoghiu. Adeseori, când pleca, lua și hârtiile pe care Obănceanu le scrisese. În lipsă de altă ocupație, Băcănel prinsese mania scrisului. Așternea zelos pe hârtie fel și fel de notații, amintiri din copilărie, evocări ale politicienilor cunoscuți, relatări despre anii de detenție (cu sublinierea omeniei de care dăduseră dovadă toți, de la oamenii partidului și până la ultimul gardian), nota cele auzite pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
frontul și n-a mai știut nimic despre el. I-a lăsat doar un fel de epistolă, și cu adresa lui, scrisă cu creionul chimic pe o coală de hârtie cu antetul ziarului Pravda, ediția de front, pe care îl așternea când mânca. A tradus cele scrise de general, cum s-a priceput, cu un dicționar la Biblioteca orășenească. Era adresa unei fabrici de conserve de pește, „Gheroi polkovnik Pavel Ioilovici Klițmangheniv“, din Tula, care primise în 1937 ordinul Lenin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dispoziții a lui Platon, care putea, aparent, să facă asemenea mici trucuri când voia. Am aprins becul din boxă și am închis ușa după mine. Nu voiam să-și bage nasul vreunul de pe culoar. Platon nu era nicăieri. Taică-meu așternuse de vreo câțiva ani un amestec de pietricele și pământ cam de o palmă grosime, și cu acea ocazie scosese ultimele rafturi care l-ar fi deranjat pe Platon, și acum boxa era goală-goală. Pe un perete era o ferestruică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o coadă de cal minusculă, la spate, iar în jurul gâtului purta o cravată lată, nu prea strânsă, asemenea unui dandy din secolul optsprezece. Nu-i mai lipsea decât un baston cu măciulie de argint pe care să-l răsucească. Își așternu privirea asupra ei, cu ochii de un negru perfect, asemenea semințelor unei plante otrăvitoare. Ea făcu un pas mic în spate, lipindu-se de una dintre biblioteci în timp ce el continuă. — În acest teatru nu tolerăm comportamentul neprofesionist. Melanie ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tot își mânuia bucata de sârmă într-o grabă nebună, strică treaba. Exact când cercelul se desprinse din balama, se repezi să-l prindă cu cealaltă mână, dar nu reuși și-l scăpă prin deschizătură, în hăul de dedesubt. Se așternu o tăcere de groază, marcată numai de un zgomot abia perceptibil de obiect care cade în apă. Cei din grup se uitară unii la alții făcând fețe-fețe. Marie se holba la deschizătura din balama, de parcă nu-i venea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Nu trebuia să se știe, izbucni el, iar buna dispoziție i se risipi pe loc. Dumnezeule, cum mai umblă vorba în locul ăsta! Uite așa se-apucă omul de băutură! Făcu stânga-mprejur și ieși din cameră. În liniștea care se așternu îl auzirăm cum se îndepărtează cu pași repezi, plin de furie, de parcă ar fi călcat în picioare treptele acoperite cu linoleum. Ridicai din sprâncene, gândindu-mă că Ben părea să-și fi încurcat un pic prioritățile. Totuși, îmi părea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Denișa Eavorschi Anotimpul colorat a venit. Școală a început, spre dezamăgirea fiecărui copil. Afară este un peisaj de poveste. Copacii au rămas doar cu două-trei frunze. Totul este minunat! Un covor gros de frunze frumos colorate s-a așternut. Un joc minunat de culori. Peisajul este admirabil. Vântul adie printre crengile copacilor. Că un vârtej ușor, frunzele zboară prin aer. Ce priveliște minunată! Cerul e senin. Cu nori albăstrui, rar mai zărești un cer așa senin în acest anotimp
Toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
care adorm încet copleșiți de liniștea și cântecul nopții. Păsările, pădurea, luna, luna și steluțele jucăușe stau de vorbă. Luna și prietenele ei se lasă copleșite de praful magic al naturii și adorm încetișor, așteptând dimineața cu picăturile de rouă așternute peste întreaga suflare vegetală. E magic!!
Magia clipelor de seară. In: ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
ape, de ploi. Ploaie, mereu ploi într-un timp ce nu știe să-și mai numere anii. Ploaia ce curge lin din cer, din nori, peste un pământ ce așteaptă mereu ofranda înălțimilor. Picătură cu picătură într-un timp infinit așterne oceane de apă, oceane de nori. Jos, pământ reavăn mustind a apă; sus, văzduh umplut cu aburi fini ce urcă val după val, umplând căușul avid al norilor. Este atâta pulbere, condensată strat după strat, ce umple bolta albastră a
Norii - ocean de apă. In: ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
iar paradisul alb este doar iarna. Natura nu are o frumusețe trecătoare are doar haine pe care le îmbracă și cu ajutorul cărora se schimbă total. Acum câtva timp, livada era acoperită cu o pătură albă de nea care s-a așternut peste frunzele căzute toamna trecută. În urmă cu câteva săptămâni puteam observa de la fereastră dansul balerinelor cu rochițe în mii de forme sau minusculele furnicuțe, ce erau de fapt copiii distrându-se la săniuș. Și, iată, am ajuns astfel la
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Iarna, anunțată de vânt și frig încă de acum o săptămână, și-a arătat colții în satul bunicilor mei. Ninge mereu, iar steluțele argintii ale fulgilor se aștern ca o mantie albă, strălucitoare și rece. Privind zăpada, mă gândesc uimită că fiecare pas al meu ar fi ca mersul pe nori pufoși. Nu știu de ce, dar asta nu mă sperie deloc! Flori de gheață minunate împodobesc ferestrele casei
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]