13,876 matches
-
și cinstea musulmanilor, pentru ce nu mă chemi să-mi ceri socoteală? Khâli nădușise, la fel ca toți cei din preajma lui Boabdil. Acesta era livid ca un spic de șofran. S-ar fi putut spune că sângele lui regal îl abandonase pentru a nu-i împărtăși rușinea. Dacă venise, la îndemnul vreunui sfetnic, pentru a mai strânge legăturile cu foștii săi supuși și a le putea curând cere să contribuie la cheltuielile curții sale, încercarea se termina printr-un dezastru. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
indiciu înainte de a-și fi terminat cercetarea. În ziua aceea venise să mă aștepte în fața moscheii Karauiyinilor. Aveam ore de la ceasul al treilea la ceasul al cincilea al dimineții, cu un învățat sirian aflat în vizită la Fès. Harun își abandonase studiile și purta deja haina scurtă și murdară de pământ a hamalilor; trebuia să-și înceapă curând munca pe ziua respectivă. — Lucrul cel mai grav, reluă Iscoditorul, e că individul ăsta e gelos până la demență, veșnic convins că nevestele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
auzisem limpede pe unchiul meu zicând „noi“! Surpriza mea nu i-a scăpat. — Știi de multă vreme ce gândesc eu despre patima tatălui tău pentru acea rumiyya. Și-a pierdut capul cândva, pentru că ea a fost pe punctul să-l abandoneze, pentru că el socotise că îi era în joc onoarea, pentru că voia, în felul său, să-și ia revanșa asupra castilienilor. De atunci, el nu și-a mai regăsit dreapta judecată. Dar cele ce tocmai s-au întâmplat nu îi privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici pe Mohamed, nici pe Warda, și nici măcar pe acea nefericită de Mariam; întreaga comunitate granadină din Fès e batjocorită de Zeruali. Trebuie să ne batem, fie și pentru fiica acestei rumiyya. O comunitate se sparge de îndată ce consimte să-l abandoneze pe cel mai slab dintre membrii ei. Puțin mai contau acum argumentele; atitudinea lui mă făcea iarăși să sper. Crezi că o vom putea salva pe sora mea? — Cere-I Celui-de-Sus să-ți acorde nădejdea și răbdarea! Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în mod sigur clocea un plan în minte și că n-avea să mi-l dezvăluie înainte de vreme. În schimb, nu izbuteam să pricep ce-l făcea să acționeze astfel. În numele prieteniei, eram dator să-i vorbesc. — Cum îți poți abandona așa, de bună voie, orașul, familia, breasla, ca să te duci să trăiești ca un proscris, ca un răufăcător, fugind de la un munte la altul de teamă să nu fii adus îndărăt în fiare, și totul pentru o fată căreia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
peste fata cu ochii tăcuți. Strălucitor de fericire până în clipa aceea, chipul Iscoditorului se posomorî la ultima frază. După care se destinse iarăși. — Chiar de-ar fi trădat-o lumea întreagă, amintirea de la hamam m-ar fi împiedicat s-o abandonez. Astăzi ea este soția mea, o voi salva așa cum ea m-a salvat pe mine și vom face să înverzească pământul care ne va oferi adăpost. * * * Harun a venit din nou să mă vadă o săptămână mai târziu, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-ți dau pentru ei un permis de liberă trecere? O grațiere? Le va pregăti secretarul meu. — Bunătatea domniei voastre nu cunoaște limite! Să vă dea Dumnezeu viață lungă! Eram dator să rostesc formulele consacrate, dar n-aveam de gând să abandonez. M-am aplecat la urechea monarhului. Prietenul meu, șeriful Ahmed, a fost foarte afectat de soarta nedreaptă care a lovit-o pe sora mea, victima odioasei răzbunări puse la cale de Zeruali. — Mi s-a vorbit despre rolul jucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Am lăsat în urmă fără să șovăi un oraș, o casă, o viață, ca să-ți urmez calea, ca să-ți ocrotesc înverșunarea. — Și acum, pentru ce ai încetat să mă urmezi? M-am săturat de obsesii. Firește, n-am să te abandonez aici, înconjurată de dușmani. Te voi duce la ai tăi ca să-i poți avertiza, dar acolo drumurile noastre se vor despărți. Nu eram sigur că ajunsesem la o bună învoială și nici că voi avea curajul s-o respect. Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
este inacceptabil. Eu m-am aliat cu Otho și Vespasianus împotriva ta, și așa vor sta lucrurile pentru totdeauna. Luă pumnalul și-l atârnă la șold. — Îl vei pedepsi pe fratele meu pentru că te-a atacat. E vinovat. Deci îl abandonezi? Nu accepți propunerea mea? — Eu fac deosebire între interesele mele personale și interesele statului. — A, deci etica îți impune asta? râse Vitellius. Admirabil. Ești un adevărat campion al tradiției, un adevărat cetățean roman. Râse din nou, amuzat de eforturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
început rău, foarte rău... — Atenție! șopti Antonius, văzând cum rândurile perfect ordonate ale soldaților săi se rupeau, împinse de cavaleria lui Arrius, care încerca să forțeze deschiderea nu mai mare de zece pași. Unii soldați, speriați, urmăriți de dușmani, își abandonaseră caii și veneau în fața tovarășilor lor aliniați în formație, implorându-i să-i lase să treacă. Se năpusteau spre rândurile strânse ale formației, împingându-le și stricându-le. — Atenție! Antonius galopa în fața expediti-lor. Își oprea calul acolo unde rândurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Skorpius, lovindu-l cu pila și scuturile în piept, în cap, peste picioare... Când rețiarul se prăbuși, începură să-l lovească cu picioarele. Mulțimea agitată începu să strige și mai tare când Valerius își luă scutul - pe care îngrijitorii îl abandonaseră în apropiere - și se îndreptă spre Skorpius. Îi lovi pe soldați cu mânerul pumnalului, repede și precis; unul după altul, se prăbușiră. Câțiva rămaseră nemișcați, fără simțire, iar ceilalți se ridicară și se îndepărtară în goană. Acum Valerius stătea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
te aperi. Vitellius știe în ce cuib de vipere vei intra și presupune că și tu știi. De aceea îți oferă o cale de ieșire, propunându-ți să treci de partea lui. Nu înțelege că toți susținătorii săi l-au abandonat și au trecut de partea lui Vespasianus. — Martialis! Tocmai tu mă sfătuiești să accept propunerea lui Vitellius? - Antonius se întoarse indignat spre Calvia. Și tu? — Nu înțelegi... Nu te sfătuim să trădezi, ci să-ți păzești spatele după ce-i vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să mi se spună adevărul oricât de dureros ar fi el. În timpul când mă hârjoneam cu Droll, mama urcând scările la etaj, îmi spune calm, cu un firesc dezarmant „- Toate fetele, la vârsta ei, se uită după băieți mai mari, abandonând vechile prietenii. Stai liniștit, va veni și timpul tău, iar peste ani vei zâmbi cu nostalgie la amintirea acestor episoade ale vieții tale.” Știa. De unde știa? Cuvintele ei m-au lovit ca un bulgăre de lumină și-au așternut în
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
părăsi casa. Mânat de nenumărate sentimente, se îndreptă către bazar. De aici luă primul autobuz pe care îl zări. Autobuzul huruia pe drumul ce ieșea din Shahkot, iar zumzetul motorului său murdar umplea aerul. Sampath se gândi la șerpii care abandonează fâșiile uscate ale vechilor piei și dispar în iarbă, iar prezența nu le e trădată nici de cea mai ușoră mișcare a frunzișului, la insectele care sparg cruste și carapace de lut, care se zbat în orbirea caldă a mătăsii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ca să fugă în sus pe coasta dealului; acolo, departe de marginea orașului, își croiră drum prin încrengătura de poteci care duceau în livada cea veche ce dăduse odată destule fructe ca să fie expediate și vândute la New Delhi. Dar fusese abandonată deja de ani buni, fructele dobândiseră un iz sălbatic, crengile crescuseră unele într-altele, fiind acum folosită ocazional pentru păscutul caprelor. Copacii livezii se întindeau aproape pe toată coasta dealului, până sus, mărginind pădurea de cercetare a universității. Hotărâți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
al oficiului poștal cățărat în copac“ le citi domnul Chawla membrilor uluiți ai familiei sale câteva zile mai târziu, în săptămâna aceea, când veștile ajunseseră până la biroul local de știri și fuseseră considerate demne de atenție. „S-a anunțat că, abandonându-și îndatoririle de la oficiul poștal din Shahkot, un funcționar s-a stabilit într-un arbore mare de guava. Conform speculațiilor oamenilor din popor, natura sa spirituală e una neobișnuită, iar comportamentele sale puerile sunt puse pe seama unei înțelepciuni de nepătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-o din nou sus chiar înainte ca familia sa să iasă din baraca paznicului, unde dormea îngropată sub cuverturi. Într-o zi, cu ocazia unui drum în bazar, domnul Chawla observă o umbrelă de grădină mare și vărgată care fusese abandonată de Clubul Foștilor Membri ai Curții. Fusese ridicată de reparatorul de umbrele, care tocmai se pregătea să îi folosească părțile componente, când domnul Chawla îl convinse s-o curețe, s-o cârpească și să-i repare spițele. O dată aranjată cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ce s-a-ntâmplat? Ce s-a-ntâmplat? O bucată din urechea sa zăcea pe jos. Femeile care pregăteau cutiile cu masa de prânz și-și aranjau copiii pentru școală deschiseră ferestrele și se aplecară în afară. Nevoit să-și abandoneze micul dejun din cauza agitației, șeful poliției, care se afla la ghereta de ceai, sosi în grabă. — Vai, ce se-ntîmplă aici? Băiatul de la Hungry Hop se ținea de urechea rănită și urla: — M-a atacat, domnule, m-a atacat. Pinky fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bun prea multe griji? Cine credeți că era secretarul acesta care îi dădea toate sfaturile acestea bune într-o cascadă de cuvinte? Era domnul Gupta, cel din zilele oficiului poștal! Simțindu-se singur după ce fusese, mai mult sau mai puțin, abandonat de domnișoara Jyotsna și nefericit la oficiul poștal, neavând pe nimeni cu care să vorbească, în afara unui bărbat ursuz și tăcut, angajat în locul lui Sampath, solicitase și obținuse postul de sercretar al Colectorului Districtual. În sfârșit, simțea el, era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ceea ce mi se cuvine. Tot ceea ce veți avea de la John Self va fi bârfă, lingușire și cereri schelălăite de și mai multă băutură. După tăriile care mi-au adus-o în poziția de drepți, am gonit până acasă și am abandonat Fiasco-ul în mijlocul străzii. Sunt deja un adevărat vrăjitor al halelii și băuturii, al licorilor fermecate și al descântecelor pentru sex. Selina intră în dormitor cu bărbia înfiptă în piept. O întâmpin cu un râgâit măreț și fierbinte chiar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care au vomitat de la zece mii de metri. Stăm buimaci în parcuri, printre florile umile. Pfiu (socotim noi), greu se mai târâie viața asta. Mi-am încheiat adolescența prin anii șaizeci, când aveai suficiente șanse, când totul te aștepta Acum tinerii abandonează școala - pentru ce? Pentru nimic, pentru o sulă. Tinerii (li se vede pe față), disprețuiții cu păr de stegozaur, nulitățile cu creastă de papagal - au venit cu un răspuns pe măsura acestei situații, care este: nimic. Care e un nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că sunt incontrolabili. Chiar și aceia dintre noi care îi au, tot nu îi pot controla Viața devine tot mai săracă, dar rareori auzi vreo vorbă rea despre bani. Trebuie că banul ăsta e un căcat bun. De când mi-am abandonat serviciul, așteptând nașterea filmului, mă simt ca o prăpastie între două lucruri. Deci, cum te poți aștepta ca unul ca mine să se implice în problemele de zi cu zi? N-am nici o idee despre așa ceva. Spune-mi, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de prudență. * Am crescut - sau m-am făcut mai mare - acolo, aici în SU ale A. Între vârsta de șapte și cincisprezece an am locuit în Trenton, New Jersey. Am făcut tot ceea ce fac de obicei copiii americani. Aici am abandonat sandalele și șorțurile și mi-am luat pantofii și pantalonii lungi. Am avut dinții ieșiți în afară, urechile mari, părul perie, o motoretă mică cu cauciucuri alb cu negru și cu claxon electric. Tonul ascuțit al vocii provine de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe neașteptate am început să nutresc o adevărată pasiune pentru luatul la labă, da, o labă pentru care imaginația să lucreze din plin. Sigur că aș fi putut să dau buzna pe scări, să săr din pantaloni și să mă abandonez rutinei. Oh, toată trupa de gagici - toate acele June, Jan, Joan, Jen, Jean și Jane. Unde sunt: Unde e Selina? E ciudat cum de Otello a putut fi excitat de păcatul Desdemonei: gândul iubitei sale dăruindu-se bărbatului alb, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Eu vin de pe țărmul ratat al Atlanticului. Eu sunt din Londra, Anglia. Sunt deja cât se poate de convins că ceea ce se dă aici nu e pentru mine. E prea obositor. În timp ce alții admiră arta sau citesc cărți sau se abandonează muzicii serioase, mintea mea mă zgândăre în legătură cu banii, Selina, erecțiile, Fiasco-ul. Eu încerc, dar și încercarea artei e prea grea. Grea, grea de tot. Eu și cu Martina am fost la tot felul de expoziții. Am fost la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]