121,156 matches
-
de cazul în care restricția de profit este reprezentată de dreapta EK. Se observă că volumul producției OM (care maximizează venitul) satisface și restricția profitului. În acest caz restricția este efectivă. Profitul firmei este egal cu profitul minim impus de acționari. Să observăm în figură dreapta HL (care reprezintă restricția de profit în acest caz). Dintre variantele de producție OI și OJ (cărora le corespunde același nivel al profitului) managerul o va alege pe OJ, deoarece cifra de afaceri realizată este
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
sunt finanțate dintr-un profit discreționar (de care managerul poate dispune în mod liber) și sunt realizate cu scopul de a “da strălucire” imaginii firmei, consecința fiind creșterea prestigiului managerilor săi. În plus, ele asigură și un profit rezidual pentru acționari. În această categorie de investiții intră o serie de operațiuni financiare de prestigiu (de exemplu, plasamente la bursa de valori, achiziția unor întreprinderi concurente etc.). O.E. Williamson definește o funcție de utilitate managerială care depinde de cele trei elemente expuse
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
menținerea unei cantități minim posibile de materiale sau produse finite în depozit sau magazin); obiective de vânzări, exprimat în mod absolut ca volum al vânzărilor, sau relativ, sub forma cotei de piață; obiective de profit, ce au în vedere satisfacerea acționarilor. Alți autori (Roberts și Hunt) realizează o clasificare a obiectivelor după raportul lor cu realitatea întreprinderii și vorbesc de obiective formale și obiective reale. Obiectivele formale sau oficiale sunt acele obiective create de management și declarate expres. Ele se referă
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
oportunitățile care se ivesc (fără a ajunge la un punct de saturație), cu condiția să dețina resurse interne suficiente. Spre deosebire de mica întreprindere individuală sau familială despre care vorbeam la începutul capitolului, marea firmă modernă are un mare număr de proprietari (acționari), starea sa financiară neafectând situația financiară personală a proprietarilor. În plus, managementul este adesea disociat de un acționariat dispersat și cu slabe cunoștințe economice; deci el deține controlul asupra întreprinderii și este gata să-și asume toate riscurile raționale presupuse
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
autofinanțare În această secțiune se presupune că întreprinderea pleacă la drum cu capitalul inițial K0 și nu poate proceda nici la creșteri de capital, nici la împrumuturi. Singura posibilitate de dezvoltare o constituie reinvestirea beneficiului, în totalitate sau în parte. Acționarii sunt aceeași pe toată durata de viață a întreprinderii. Criteriul utilizat în studierea evoluției întreprinderii va fi maximizarea valorii întreprinderii pe un orizont finit sau infinit. IV.2.1. Modele de clasă A Urmărindu-l îndeaproape pe J. Lesourne, relația
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
în care beneficiul marginal devine egal cu costul capitalului i. Din acest moment ea încetează să mai investească și începe să plătească dividende. IV.2.2. Modele de clasă B cu actualizare “perfectă” Ipoteza actualizării perfecte afirmă că rata actualizării acționarilor este constantă, nedepinzând de nici una din celelalte variabile ale modelului. Relația care definește acest tip de model este. Pentru facilitarea raționamentelor, vom nota expresia dintre paranteze cu G și o vom numi investiție generalizată. Ea reprezintă de fapt investițiile cumulate
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
a investiției unitare este egal cu, atunci ajungem la următoarele concluzii privind evoluția întreprinderii: Întreprinderea pornește cu capitalul inițial K0. Dacă venitul net actualizat al fiecărei investiții elementare este pozitiv, atunci ea va investi toate beneficiile la infinit. Aceasta deoarece acționarii vor avea întotdeauna interesul să renunțe la dividende (care le-ar aduce doar un venit i în cazul în care le-ar plasa pe piața monetară) pentru a permite întreprinderii să se dezvolte. Dimpotrivă, în cazul în care venitul net
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
negativ, firma nu are interesul să investească; ea își va păstra la infinit talia K0 și va distribui toate profiturile sub formă de dividende. În realitate însă, întreprinderile sunt adesea lipsite de posibilitatea de a investi beneficiile în întregime, deoarece acționarii nu vor fi dispuși să renunțe complet la dividendele sub formă lichidă. Vom introduce astfel ipoteza că firma noastră poate investi cel mult o fracțiune b (b≤1) din maja brută, având obligația să distribuie restul. Ecuația care descrie politica
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
1. În ceea ce-l privește pe i', panta lui i, aceasta poate fi considerată o măsură a aversiunii față de risc a investitorilor: aceasta este cu atât mai mare cu cât i' este mai mic. Așadar, odată cu creșterea ratei de acumulare acționarii sunt din ce în ce mai puțin dispuși să accepte o altă mărire a acesteia. Valoarea întreprinderii în perpetuitate se va scrie. Distingem două situații distincte care pot apărea: 1. x<i. Această relație este satisfăcută în următoarele cazuri: 1.a. x<x1. Integrala
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
tinzând spre 1, iar i' este crescător și mai mic decât 1. Putem distinge astfel două cazuri (vezi graficul din fig. 4.3): în cazul curbei i'1 există o rată optimă a acumulării x0 (foarte mică). Este vorba de acționari nedispuși la risc, care vor prefera un dividend sigur și relativ stabil; în cazul curbei i'2 nu există optim pentru rata autofinanțării. Acești acționari (dispuși la un oarecare risc) nu sunt satisfăcuți de actuala rată de creștere a întreprinderii
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
curbei i'1 există o rată optimă a acumulării x0 (foarte mică). Este vorba de acționari nedispuși la risc, care vor prefera un dividend sigur și relativ stabil; în cazul curbei i'2 nu există optim pentru rata autofinanțării. Acești acționari (dispuși la un oarecare risc) nu sunt satisfăcuți de actuala rată de creștere a întreprinderii, considerând-o prea mică. 1. b. x>x2. În acest caz avem i'>1 și M<1, deci egalitatea lor este imposibilă. Derivata valorii actuale
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
H și x-I (figura 4.5). Putem trage concluziile următoare: există întotdeauna o valoare a ratei acumulării xo>xb care asigură maximizarea valorii actuale a dividendelor oricare ar fi orizontul T. Această oportunitate va fi însă exploatată numai de către acționarii dispuși să riște dividendele prezente în favoarea celor viitoare. Dividendul lor anual va fi redus sau chiar nul în primii ani, dar va crește foarte rapid ulterior, ca o consecință a creșterii taliei întreprinderii și a profiturilor sale; există (cel puțin
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
optimă a ratei de creștere a firmei, mai mică decât x*, dar numai pentru valori suficient de mici ale lui xa, adică (vezi figura 4.4) pentru valori suficient de mari ale lui T. Aceasta este o posibilă oportunitate pentru acționarii riscofobi, care vor prefera dividende anuale mari, dar cu o rată de crestere foarte redusă sau chiar constante. Pentru a-și putea maximiza valoarea, ei trebuie să se arate dispuși să aștepte o perioadă de timp suficientă, deoarece dividendele mari
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
investiții finanțate numai din beneficii până se atinge nivelul optim al taliei firmei, reprezentată de capitalurile proprii F (evoluția 5). Întreprinderea nu împrumută și își menține investițiile până în punctul în care beneficiul marginal este egal cu rata de actualizare a acționarilor (costul capitalului). Relațiile care caracterizează această evoluție sunt. investiții la nivel maxim (evoluția 4). Întreprinderea se împrumută la maxim (E=hF), nu distribuie și investește toate beneficiile. Ritmul de creștere al capitalurilor proprii F' este dat de relația. investiții finanțate
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
h<h0 nu există o rată a îndatorării optimă; valoarea actuală crește odată cu creșterea ponderii împrumuturilor în capitalul firmei. Acest rezultat ne îndeamnă să afirmăm că pentru orice întreprindere există un nivel al îndatorării considerat normal și acceptat de toți acționarii, chiar și de cei mai puțin dispuși la risc. Atât timp cât acest prag nu a fost atins suplimentarea creditelor este în interesul tuturor, manageri și proprietari. Odată însă depășit, nu mai este acceptată creșterea îndatorării peste o valoare hp care asigură
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de cei mai puțin dispuși la risc. Atât timp cât acest prag nu a fost atins suplimentarea creditelor este în interesul tuturor, manageri și proprietari. Odată însă depășit, nu mai este acceptată creșterea îndatorării peste o valoare hp care asigură maximizarea valorii acționarilor în aceste condiții. IV.4. Creșterea prin autofinanțare, împrumuturi și majorări de capital Resursele investiționale ale firmei se formează din trei surse: creșterea capitalului social (K') ca urmare a aporturilor acționarilor; autofinanțarea netă, pe care o presupunem egală cu o
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
îndatorării peste o valoare hp care asigură maximizarea valorii acționarilor în aceste condiții. IV.4. Creșterea prin autofinanțare, împrumuturi și majorări de capital Resursele investiționale ale firmei se formează din trei surse: creșterea capitalului social (K') ca urmare a aporturilor acționarilor; autofinanțarea netă, pe care o presupunem egală cu o fracțiune b din marja netă deci bν(I); împrumuturile bancare (E). IV.4.1. Modele de clasă A Capitalul propriu la un moment dat t (notat Ft) va fi dat de
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
investiția totală la momentul t va fi It=Ft+Et. Criteriul de analiză a evoluției întreprinderii va fi maximizarea valorii actualizate a dividendelor pe un orizont infinit (V∞), cu restricțiile care vor fi precizate mai jos. Rata de actualizare a acționarilor este presupusă constantă și notată cu i (i>0). În cazul în care nu există împrumuturi atunci I=F și. Restricțiile care trebuie respectate sunt următoarele: dividendul este în permanență pozitiv sau nul. Pentru a rezolva problema maximizării cu ajutorul ecuațiilor
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
condițiile inițiale ale modelului (în cazul 1, spre exemplu, se ajunge la egalitatea inacceptabilă i=0). Rămân așadar de studiat cele cinci evoluții rămase: evoluția 2. În acest caz Întreprinderea atrage capital în cantitatea maximă posibilă și distribuie dividende către acționari. evoluția 3. și . Întreprinderea atrage capital în cantitatea maximă posibilă, dar nu distribuie. Toate resursele financiare sunt destinate investițiilor. evoluția 4. K'<qF și. Întreprinderea nu distribuie și atrage capital, dar sub limita maximă. evoluția 5. Este cazul autofinanțării pure
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de tip 3 sau eventual 4 (sau 3 urmată de 4): proprietarii aduc bani în întreprindere, renunțând pentru moment la remunerațiile prin dividende. De multe ori însă nu se poate realiza o creștere de capital masivă decât prin atragerea altor acționari decât actualii proprietari. Pentru ca întreprinderea să fie interesantă pentru aceștia, ea se va vedea nevoită să distribuie un dividend minim (evoluția 2). Dacă se procedează așa, este obligatorie reducerea ratei acumulării (b) și implicit a ratei de creștere. Evoluția 2
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Modele de clasă B În condițiile în care nu se apelează la împrumuturi, valoarea întreprinderii pe un orizont infinit se scrie. Ne interesează în continuare strategiile posibile de maximizare a acestei valori în ipoteza în care rata de actualizare a acționarilor este o funcție de parametrii b (rata acumulării), K0 (capitalul inițial) și β (rata de creștere a capitalului). Putem considera trei cazuri extreme: 1. β=0, K0 fixat. În acest caz rata actualizării depinde numai de rata autofinanțării. Dependența este ilustrată
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
a întreprinderii, corespunzătoare profitului φ(I) maxim. În aceste condiții, evoluția întreprinderii se oprește întotdeauna în momentul un care profitul marginal devine zero; începând din acest moment firma va renunța la orice finanțare și va începe să-i recompenseze pe acționari prin plata dividendelor. Pentru a ajunge aici ea poate urma diferite traiectorii, corespunzând fiecare unei politici de investiții și finanțare. Schematic vorbind, se pot distinge trei etape în viața firmei: o primă etapă în care, alături de autofinanțare, firma atrage și
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de creștere este în continuă scădere - întreprinderea se apropie de dimensiunea optimă ; ultima etapă este cea de echilibru final. Întreprinderea are de-acum înainte interesul să-și mențină talia optimă; drept urmare, profiturile obținute vor fi distribuite (aproape) în totalitate către acționari, pentru care a sosit timpul să culeagă roadele investiției și ale răbdării lor. În realitate însă, starea de ”echilibru final” care rezulta din model este una de echilibru instabil: profiturile firmei pot intra foarte curând pe o curbă descendentă, din
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
leu investit destinată noilor investiții din viitor și depinde de doi factori: rentabilitatea proiectelor de investiții (µ) și rata autofinanțării (b). Pe de altă parte, b µ-p-i este rata de creștere a valorii întreprinderii, cu alte cuvinte a patrimoniului proprietarilor (acționarilor). Dacă pornim de la premisa că rata autofinanțării (b) este stabilită prin politica firmei, evoluția întreprinderii s ar putea prezenta astfel: la început, ea va alege desigur proiectele de investiții pentru care se verifică relația b µ-p>i, în ordinea descrescătoare
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
politica firmei, evoluția întreprinderii s ar putea prezenta astfel: la început, ea va alege desigur proiectele de investiții pentru care se verifică relația b µ-p>i, în ordinea descrescătoare a ratei de creștere b µ-p. Aceasta este atât un interesul acționarilor, cât și al managementului; atunci când aceste proiecte se epuizează, întreprinderea va trece în revistă celelalte oportunităti rentabile (bµ-p>0), deasemenea în ordinea crescătoare a lui b µ-p. În această perioadă este în interesul proprietarilor o accelerare a ritmului de creștere
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]